LEGISLATIE EUROPEANA

Directiva 2006/126/CE. Permise de conducere

Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European si a
Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de
conducere
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special
articolul 71, având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul
Comitetului Economic și Social European [1], după consultarea Comitetului
Regiunilor, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul
251 din tratat [2], întrucât:
(1) Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de
conducere [3] a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori. Odată
cu noile modificări aduse respectivei directive este oportun, în scopul
clarificării, ca dispozițiile respective să fie reformate.
(2) Normele privind permisele de conducere sunt elemente esențiale ale
politicii comune în domeniul transporturilor, contribuie la îmbunătățirea
siguranței rutiere și facilitează libera circulație a persoanelor care își
stabilește reședința într-un stat membru, altul decât statul care a eliberat
permisul. Ținând seama de importanța mijloacelor de transport individuale,
posesia unui permis de conducere recunoscut în mod corespunzător de un
stat membru gazdă favorizează libera circulație și libertatea de stabilire a
persoanelor. În ciuda progreselor înregistrate în privința armonizării
normelor referitoare la permisele de conducere, între statele membre au
continuat să existe diferențe semnificative cu privire la normele privind
periodicitatea reînnoirii permiselor și la subcategoriile de vehicule care
necesită o armonizare mai profundă, pentru a contribui la punerea în
aplicare a politicilor comunitare.
(3) Posibilitatea stabilirii unor dispoziții naționale cu privire la perioada de
valabilitate prevăzută de Directiva 91/439/CEE duce la coexistența unor
norme diferite în diverse state membre și la circulația a peste 110 modele
diferite de permise de conducere valabile în statele membre. Aceasta
creează probleme de transparență pentru cetățeni, forțele polițienești și
administrațiile care răspund de gestionarea permiselor de conducere și are
ca rezultat falsificarea documentelor care datează uneori de câteva decenii.
(4) Pentru a evita ca modelul unic de permis de conducere european să se
adauge la cele 110 modele aflate deja în circulație, statele membre ar
trebui să ia toate măsurile necesare pentru a elibera acest model unic
tuturor deținătorilor de permise.
(5) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor de
conducere existente care au fost acordate sau obținute înainte de data
aplicării sale.
(6) Permisele de conducere sunt recunoscute reciproc. Statele membre ar
trebui să poată aplica perioada de valabilitate stabilită de prezenta directivă
unui permis care a fost eliberat de un alt stat membru fără limitarea
perioadei de valabilitate administrativă și al cărui titular își are reședința pe
teritoriul lor de peste doi ani.
(7) Introducerea unei perioade de valabilitate administrativă pentru
permisele de conducere noi ar trebui să facă posibilă aplicarea, în
momentul reînnoirii periodice, a celor mai recente măsuri împotriva
falsificării si a examenelor medicale sau a altor măsuri prevăzute de statele
membre.
(8) Din motive de siguranță rutieră, ar trebui stabilite cerințe minime
pentru eliberarea unui permis de conducere. Trebuie să se armonizeze
normele privind examenele de conducere si de eliberare a permisului. În
acest scop ar trebui definite cunoștințele, aptitudinile și comportamentele
legate de conducerea autovehiculelor, examenul de conducere ar trebui să
se bazeze pe aceste concepte, iar normele minime privind aptitudinile fizice
și mentale necesare pentru conducerea acestor vehicule ar trebui
redefinite.
(9) În momentul eliberării permisului de conducere și, ulterior, în mod
periodic, conducătorii vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor
sau al mărfurilor ar trebui să prezinte dovada îndeplinirii normelor minime
privind aptitudinile fizice și mentale de conducere. Aceste controale,
efectuate cu regularitate și în conformitate cu normele naționale privind
respectarea normelor minime, vor contribui la libera circulație a
persoanelor, vor permite evitarea denaturării concurenței și vor lua mai
bine în considerare responsabilitatea specifică a conducătorilor unor astfel
de vehicule. Statele membre ar trebui să poată impune examene medicale
ca o garantie a respectării normelor minime de aptitudini fizice si mentale
pentru conducerea altor autovehicule. Din motive de transparentă, aceste
examene trebuie să coincidă cu o reînnoire a permiselor de conducere si, în
consecintă, ar trebui determinate prin durata de valabilitate a permisului.
(10) Este necesar să se consolideze principiul accesului progresiv la
categoriile de vehicule cu două roți si la categoriile de vehicule utilizate
pentru transportul de călători si de mărfuri.
(11) Cu toate acestea, în vederea sporirii în continuare a siguranței rutiere,
statelor membre ar trebui să li se permită să stabilească o limită de vârstă
mai mare pentru conducerea anumitor categorii de vehicule; statelor
membre ar trebui să li se permită, în împrejurări excepționale, să
stabilească limite de vârstă mai mici, pentru a lua în considerare
circumstanțele existente pe plan național.
(12) Definițiile categoriilor ar trebui să reflecte într-o mai mare măsură
caracteristicile tehnice ale vehiculelor respective și aptitudinile necesare
pentru conducerea unui vehicul.
(13) Introducerea unei categorii de permise de conducere pentru mopeduri
va crește, în special, siguranța rutieră în ceea ce privește conducătorii auto
cei mai tineri care, conform statisticilor, sunt cei mai afectați de accidentele
rutiere.
(14) Ar trebui adoptate dispoziții specifice pentru a favoriza accesul
persoanelor cu handicap fizic la conducerea vehiculelor.
(15) Din motive legate de siguranța rutieră, statele membre ar trebui să
poată aplica dispozitiile lor nationale cu privire la retragerea, suspendarea,
reînnoirea si anularea permiselor de conducere tuturor deținătorilor de
permise de conducere care si-au stabilit resedinta obisnuită pe teritoriul
lor.
(16) Modelul de permis de conducere, astfel cum este definit prin Directiva
91/439/CEE, ar trebui înlocuit cu un model unic, sub forma unui card din
plastic. În același timp, acest model de permis de conducere trebuie
adaptat în vederea introducerii unei noi categorii de permis de conducere
pentru mopeduri si în vederea introducerii unei noi categorii de permis de
conducere pentru motociclete.
(17) Introducerea unui microprocesor opțional în noul model de permis de
conducere sub forma unui card din plastic ar trebui să permită statelor
membre să îmbunătățească și mai mult nivelul protecției antifraudă. Statele
membre ar trebui să aibă flexibilitatea de a include date naționale în cip, cu
condiția ca acestea să nu se interfereze cu datele general accesibile.
Cerințele tehnice pentru microprocesor ar trebui stabilite de Comisie,
asistată de Comitetul pentru permise de conducere.
(18) Ar trebui să fie stabilite norme minime privind accesul la profesia de
examinator si cerinte privind formarea examinatorilor, în vederea
îmbunătățirii cunoștințelor și aptitudinilor examinatorilor, asigurându-se
astfel o evaluare mai obiectivă a persoanelor care solicită un permis de
conducere și realizarea unei mai bune armonizări a examenelor de
conducere.
(19) Comisiei ar trebui să i se permită să efectueze o adaptare a anexelor IVI
la progresul științific și tehnic.
(20) Ar trebui adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a
prezentei directive, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului
din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor
de executare conferite Comisiei [4].
(21) În special, Comisia ar trebui împuternicită să stabilească criteriile
necesare pentru aplicarea prezentei directive. Deoarece aceste măsuri au
un domeniu de aplicare general și sunt destinate să modifice elementele
neesențiale ale prezentei directive, acestea ar trebui să fie adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare şi control prevăzută la articolul
5a din Decizia 1999/468/CE.
(22) Deoarece obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate într-o
măsură suficientă de statele membre și, în consecință, având în vedere
amploarea și efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar,
Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul
subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul
proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu
depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(23) Prezenta directivă nu aduce atingere obligatiilor statelor membre
legate de termenele de transpunere în dreptul național si de aplicare a
directivelor mentionate în anexa VII partea B,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Model de permis
(1) În conformitate cu dispozițiile prezentei directive, statele membre
introduc un permis de conducere național, bazat pe modelul comunitar din
anexa I. Semnul distinctiv al statului membru care eliberează permisul
figurează pe emblema de la pagina 1 a modelului comunitar de permis de
conducere.
(2) Fără a aduce atingere normelor privind protecția datelor, statele
membre pot să introducă în permisul de conducere un suport de memorie
(microprocesor), de îndată ce cerințele privind microprocesorul prevăzute
în anexa I, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei
directive, prin completarea acesteia, sunt stabilite de Comisie, în
conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2). Aceste
cerințe prevăd o omologare CE care se acordă numai atunci când se
demonstrează capacitatea de a rezista la tentativele de falsificare sau de
modificare a datelor.
(3) Microprocesorul încorporează datele armonizate privind permisul de
conducere, precizate în anexa I.
După consultarea Comisiei, statele membre pot stoca date suplimentare, cu
condiția ca punerea în aplicare a prezentei directive să nu fie în niciun fel
perturbată.
În conformitate cu procedura menționată la articolul 9 alineatul (2),
Comisia poate modifica anexa I, pentru a garanta o interoperabilitate
viitoare.
(4) Cu acordul Comisiei, statele membre pot aduce modelului din anexa I
ajustările necesare pentru prelucrarea pe calculator a permisului de
conducere.
Articolul 2
Recunoasterea reciprocă
(1) Permisele de conducere eliberate de statele membre sunt recunoscute
reciproc. (în vigoare de la 19.01.2009)
(2) Atunci când titularul unui permis de conducere național valabil, dar
neavând durata de valabilitate administrativă prevăzută la articolul 7
alineatul (2), își stabilește reședința obișnuită într-un stat membru, altul
decât cel care a eliberat permisul de conducere, statul membru gazdă
poate aplica respectivului permis perioadele de valabilitate administrativă
prevăzute la articolul respectiv prin reînnoirea permisului, după expirarea
unei perioade de doi ani de la data la care titularul și-a stabilit reședința
obișnuită pe teritoriul respectivului stat.
Articolul 3
Măsuri împotriva falsificării
(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a evita orice risc de
falsificare a permiselor de conducere, inclusiv pentru modelele de permis
de conducere eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive.
Statele membre informează Comisia în această privință.
(2) Materialul utilizat pentru permisul de conducere, descris în anexa I, este
protejat împotriva falsificării prin aplicarea unor specificații destinate să
modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea
acesteia, care urmează să fie stabilite de Comisie în conformitate cu
procedura menționată la articolul 9 alineatul (2). Statele membre pot să
introducă elemente de siguranță suplimentare.
(3) Statele membre se asigură că, până la 19 ianuarie 2033, toate permisele
de conducere eliberate sau aflate în circulație vor îndeplini toate cerințele
prezentei directive.
Articolul 4
Categorii, definitii si vârste minime
(1) Permisul de conducere prevăzut la articolul 1 autorizează conducerea
autovehiculelor din categoriile definite în continuare. Acesta poate fi
eliberat începând de la vârsta minimă indicată pentru fiecare categorie.
Prin “autovehicul” se înțelege orice vehicul prevăzut cu un motor de
propulsie care circulă pe un drum prin mijloace proprii, cu excepția
vehiculelor care se deplasează pe șine.
(2) Mopeduri:
Categoria AM:
- vehicule cu două roți sau cu trei roți, având o viteză maximă proiectată
care nu depășește 45 km/h, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul
(2) litera (a) din Directiva 2002/24/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două
sau trei roți [5] (cu excepția celor care au o viteză maximă proiectată mai
mică sau egală cu 25 km/h) și cvadriciclurilor ușoare, astfel cum sunt
definite la articolul 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2002/24/CE;
- vârsta minimă pentru categoria AM este stabilită la 16 ani.
(3) Motociclete cu sau fără atas si tricicluri cu motor:
-”motocicletă” înseamnă vehicule cu două roți, cu sau fără ataș, astfel cum
sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/24/CE;
- “triciclu cu motor” înseamnă vehicule cu trei roți dispuse simetric, astfel
cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva
2002/24/CE.
(a) Categoria A1:
- motociclete cu cilindree maximă de 125 centimetri cubi, cu puterea
maximă de 11 kW și cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg;
- tricicluri cu motor cu puterea maximă de 15 kW;
- vârsta minimă pentru categoria A1 este stabilită la 16 ani.
(b) Categoria A2:
- motociclete cu puterea maximă de 35 kW, cu un raport putere/greutate
care nu depășește 0,2 kW/kg și care nu sunt derivate dintr-un vehicul având
mai mult de dublul puterii sale;
- vârsta minimă pentru categoria A2 este stabilită la 18 ani.
(c) Categoria A:
(i) motociclete
- Vârsta minimă pentru categoria A este stabilită la 20 de ani. Cu toate
acestea, pentru a putea conduce motociclete din prezenta categorie, este
necesară o experiență de conducere a motocicletelor din categoria de
permis A2 de cel putin doi ani. Se poate renunta la această cerintă
referitoare la experienta anterioară, în cazul în care candidatul are cel putin
24 de ani;
(ii) tricicluri cu motor cu puterea de peste 15 kW
- Vârsta minimă pentru tricicluri cu motor cu puterea de peste 15 kW este
stabilită la 21 de ani.
(4) Autovehicule:
- “autovehicul” înseamnă orice vehicul cu motor, utilizat în mod obișnuit
pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum sau pentru
tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor
sau mărfurilor. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele
conectate la o linie electrică și care nu circulă pe șine. Nu include
tractoarele agricole sau forestiere;
- “tractor agricol sau forestier” înseamnă orice vehicul cu motor, care
circulă pe roți sau pe șenile, având cel puțin două axe, a cărui principală
funcție constă în puterea sa de tracțiune, conceput în special pentru a
trage, a împinge, a transporta sau a acționa anumite scule, utilaje sau
remorci utilizate în exploatarea agricolă sau forestieră și a cărui utilizare
pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor sau pentru
tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor
sau al mărfurilor nu este decât o funcție secundară.
(a) Categoria B1:
- cvadricicluri, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (3) litera (b)
din Directiva 2002/24/CE;
- vârsta minimă pentru categoria B1 este stabilită la 16 ani;
- categoria B1 este optională; în statele membre care nu prevăd această
categorie de permis de conducere, este necesar un permis de conducere
din categoria B pentru a conduce aceste vehicule.
(b) Categoria B:
autovehicule a căror masă maximă autorizată nu depășește 3500 kg și care
sunt concepute și construite pentru transportul a maximum opt pasageri în
afara conducătorului auto; la autovehiculele din această categorie se poate
atașa o remorcă având o masă maximă autorizată care nu depășește 750
kg.
Fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare pentru
vehiculele respective, la autovehiculele din această categorie se poate
atașa o remorcă având masa maximă autorizată de peste 750 kg, cu
condiția ca masa maximă autorizată a acestui ansamblu să nu depășească
4250 kg. În cazul în care un astfel de ansamblu depășește 3500 kg, statele
membre, în conformitate cu dispozițiile anexei V, solicită ca acest ansamblu
să fie condus numai după:
- efectuarea unui curs de formare sau
- promovarea unui test de verificare a aptitudinilor și comportamentului.
Statele membre pot solicita, de asemenea, atât efectuarea unui astfel de
curs de formare, cât și promovarea unui test de verificare a aptitudinilor și
comportamentului.
Statele membre indică dreptul de conducere a unui astfel de ansamblu pe
permisul de conducere prin codul comunitar corespunzător.
Vârsta minimă pentru categoria B este stabilită la 18 ani.
(c) Categoria BE:
- fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a
vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule formate dintr-un vehicul
tractor din categoria B și o remorcă sau o semiremorcă a căror masă
maximă autorizată nu depășește 3500 kg;
- vârsta minimă pentru categoria BE este stabilită la 18 ani.
(d) Categoria C1:
autovehicule, altele decât cele din categoria D1 sau D, a căror masă maximă
autorizată depășește 3500 kg, fără să depășească 7500 kg, și care sunt
proiectate și construite pentru transportul a maximum opt pasageri în afară
de conducătorul auto; la autovehiculele din această categorie se poate
atașa o remorcă cu o masă maximă autorizată de 750 kg.
(e) Categoria C1E:
- fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a
vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor
face parte din categoria C1, iar remorca sau semiremorca sa are o masă
maximă autorizată de peste 750 kg, cu condiția ca masa autorizată a
ansamblului să nu depășească 12000 kg;
- fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a
vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor
face parte din categoria B, iar remorca sau semiremorca sa are o masă
maximă autorizată de peste 3500 kg, cu condiția ca masa autorizată a
ansamblului să nu depășească 12000 kg;
- vârsta minimă pentru categoriile C1 si C1E este stabilită la 18 ani, fără a
aduce atingere dispozițiilor privind conducerea acestor vehicule ale
Directivei 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie
2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto
ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de
pasageri [6].
(f) Categoria C:
autovehicule, altele decât cele din categoria D1 sau D, a căror masă maximă
autorizată depășește 3500 kg și care sunt proiectate și construite pentru
transportul a maximum opt pasageri în afară de conducătorul auto; la
autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă cu o masă
maximă autorizată care nu depășește 750 kg.
(g) Categoria CE:
- fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a
vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor
face parte din categoria C, iar remorca sau semiremorca sa are o masă
maximă autorizată de peste 750 kg;
- vârsta minimă pentru categoriile C si CE este stabilită la 21 ani, fără a
aduce atingere dispozițiilor privind conducerea acestor vehicule din
Directiva 2003/59/CE.
(h) Categoria D1:
autovehicule proiectate și construite pentru transportul a maximum 16
pasageri în afară de conducătorul auto și care au o lungime maximă ce nu
depășește 8 m; la autovehiculele din această categorie se poate atașa o
remorcă având o masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg.
(i) Categoria D1E:
- fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a
vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor
face parte din categoria D1, iar remorca sa are o masă maximă autorizată
de peste 750 kg;
- vârsta minimă pentru categoriile D1 si D1E este stabilită la 21 ani, fără a
aduce atingere dispozițiilor privind conducerea acestor vehicule din
Directiva 2003/59/CE.
(j) Categoria D:
autovehicule concepute și construite pentru transportul a peste opt
pasageri în afară de conducătorul auto; la autovehiculele care pot fi
conduse cu un permis din categoria D se poate atașa o remorcă având o
masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg.
(k) Categoria DE:
- fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a
vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor
face parte din categoria D, iar remorca sa are o masă maximă autorizată de
peste 750 kg;
- vârsta minimă pentru categoriile D si DE este stabilită la 24 ani, fără a
aduce atingere dispozițiilor privind conducerea acestor vehicule din
Directiva 2003/59/CE.
(5) Cu acordul Comisiei, statele membre pot exclude de la aplicarea
prezentului articol anumite tipuri specifice de autovehicule, cum ar fi
vehiculele speciale pentru persoanele cu handicap.
Statele membre pot exclude de la aplicarea prezentei directive vehiculele
utilizate de forțele armate sau apărarea civilă sau aflate sub controlul
acestora.
(6) Statele membre pot majora sau reduce vârsta minimă pentru eliberarea
unui permis de conducere:
(a) pentru categoria AM, vârsta poate fi redusă la 14 ani sau poate fi
majorată la 18 ani;
(b) pentru categoria B1, vârsta poate fi majorată la 18 ani;
(c) pentru categoria A1, vârsta poate fi majorată la 17 sau 18 ani,
- în cazul în care există o diferență de doi ani între vârsta minimă pentru
categoria A1 și vârsta minimă pentru categoria A2 și
- este necesară o perioadă minimă de doi ani de experiență de conducere a
motocicletelor din categoria A2 înainte de a putea conduce motociclete din
categoria A, astfel cum este menționat la articolul 4 alineatul (3) litera (c)
punctul (i);
(d) pentru categoriile B și BE, vârsta poate fi redusă la 17 ani.
Statele membre pot reduce vârsta minimă pentru categoria C la 18 ani, iar
pentru categoria D la 21 de ani, cu privire la:
(a) vehiculele utilizate de pompieri și cele utilizate de forțele de menținere
a ordinii publice;
(b) vehiculele supuse unor teste la drum, în scopul reparațiilor sau al
întreținerii.
Permisele de conducere eliberate persoanelor care au o vârstă inferioară
celei prevăzute la alineatele (2)-(4), în conformitate cu prezentul alineat,
sunt valabile numai pe teritoriul statului membru emitent, până la data la
care titularul permisului împlineste vârsta minimă prevăzută la alineatele
(2)-(4).
Statele membre pot recunoaște valabilitatea pe teritoriul lor a permiselor
de conducere eliberate conducătorilor auto care nu au împlinit vârsta
minimă prevăzută la alineatele (2)-(4).
Articolul 5 (în vigoare de la 19.01.2009)
Conditii si restricții
(1) Permisele de conducere precizează condițiile în care conducătorul auto
este autorizat să conducă.
(2) În cazul în care, din cauza unui handicap fizic, condusul este autorizat
doar pentru anumite tipuri de vehicule sau pentru vehicule adaptate, testul
de verificare a aptitudinilor si a comportamentului prevăzut la articolul 7
este sustinut pe un astfel de vehicul.
Articolul 6
Etapele progresive si echivalările dintre categorii
(1) Eliberarea permiselor de conducere se face în următoarele condiții:
(a) permisul pentru categoriile C1, C, D1 si D se eliberează numai
conducătorilor auto deja autorizati să conducă vehicule din categoria B;
(b) permisul pentru categoriile BE, C1E, CE, D1E si DE se eliberează numai
conducătorilor auto deja autorizati să conducă vehicule din categoriile B,
C1, C, D1, respectiv, D.
(2) Valabilitatea permiselor de conducere se stabilește după cum urmează:
(a) permisele acordate pentru categoriile C1E, CE, D1E sau DE sunt valabile
pentru ansamblurile de vehicule din categoria BE;
(b) permisele acordate pentru categoria CE sunt valabile pentru categoria
DE atât timp cât titularii lor sunt autorizati să conducă vehicule din
categoria D; (în vigoare de la 19.01.2009)
(c) permisele acordate pentru categoriile CE si DE sunt valabile pentru
ansamblurile de vehicule din categoriile C1E, respectiv, D1E;
(d) permisele acordate pentru orice categorie sunt valabile pentru
vehiculele din categoria AM. Cu toate acestea, pentru permisele de
conducere eliberate pe teritoriul său, un stat membru poate limita
echivalările pentru categoria AM la categoriile A1, A2 și A, în cazul în care
statul membru respectiv condiționează obținerea unui permis categoria AM
de promovarea unei probe practice de conducere;
(e) permisele eliberate pentru categoria A2 sunt valabile si pentru categoria
A1;
(f) permisele acordate pentru categoriile A, B, C sau D sunt valabile pentru
categoriile A1, A2, B1, C1, respectiv, D1.
(3) Pentru conducerea pe teritoriul lor, statele membre pot acorda
următoarele echivalări:
(a) tricicluri cu motor în cadrul unui permis categoria B, pentru tricicluri cu
motor având o putere de peste 15 kW, cu condiția ca titularul permisului
din categoria B să aibă cel putin vârsta de 21 de ani;
(b) motociclete din categoria A1 în cadrul unui permis din categoria B.
Deoarece prezentul alineat nu este valabil decât pe teritoriul lor, statele
membre nu indică pe permisul de conducere faptul că titularul este
autorizat să conducă aceste vehicule.
(4) Statele membre pot, după consultarea Comisiei, să autorizeze
conducerea pe teritoriul lor:
(a) a vehiculelor din categoria D1 (având o masă maximă autorizată de 3500
kg, neincluzând echipamentele specializate destinate transportului
pasagerilor cu handicap) de către conducătorii auto în vârstă de peste 21 de
ani titulari ai unui permis de conducere din categoria B obținut de cel puțin
doi ani, cu condiția ca vehiculele să fie utilizate în scopuri sociale de entități
necomerciale, iar conducătorul auto să își ofere serviciile în mod voluntar;
(b) a vehiculelor cu o masă maximă autorizată de peste 3500 kg, de către
conducătorii auto în vârstă de peste 21 de ani titulari ai unui permis de
conducere din categoria B, care a fost obținut de cel puțin doi ani, cu
condiția ca vehiculele să fie utilizate, numai în stare staționară, în scopuri
de instruire sau recreative și ca acestea să fie utilizate în scopuri sociale de
entități necomerciale, iar vehiculele să fi fost modificate astfel încât să nu
poată fi folosite nici pentru transportul a mai mult de nouă persoane, nici
pentru transportul altor mărfuri în afara celor strict necesare pentru
utilizarea care le-a fost atribuită.
Articolul 7
Eliberarea, valabilitatea si reînnoirea
(1) Permisele de conducere se eliberează numai solicitanților care:
(a) au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului și
un test teoretic și îndeplinesc normele medicale, în conformitate cu
dispozițiile anexelor II și III; (în vigoare de la 19.01.2009)
(b) au promovat un test teoretic doar în ceea ce priveste categoria AM;
statele membre pot cere solicitanților să promoveze un test de verificare a
aptitudinilor și comportamentului și un examen medical pentru această
categorie.
Pentru triciclurile și cvadriciclurile din această categorie, statele membre
pot impune un test specific de verificare a aptitudinilor și
comportamentului. Pentru diferențierea vehiculelor din categoria AM, pe
permisul de conducere se poate înscrie un cod național;
(c) au promovat numai un test de verificare a aptitudinilor si
comportamentului sau au urmat un curs de formare în conformitate cu
anexa VI, în privinta categoriei A2 sau categoriei A, cu conditia de a fi
acumulat minimum doi ani de experientă în conducerea unei motociclete
din categoria A1 sau, respectiv, din categoria A2;
(d) au urmat un curs de formare sau au promovat un test de verificare a
aptitudinilor și comportamentului sau au urmat un curs de formare și au
promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului în
conformitate cu anexa V, în privința categoriei B pentru conducerea unui
ansamblu de vehicule, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (4)
litera (b) al doilea paragraf;
(e) au resedinta obisnuită pe teritoriul statului membru care eliberează
permisul sau pot dovedi că urmează studii pe teritoriul statului membru
respectiv de cel putin sase luni.
(2) (a) De la 19 ianuarie 2013, permisele eliberate de statele membre
pentru categoriile AM, A1, A2, A, B, B1 si BE au o valabilitate administrativă
de 10 ani.
Un stat membru poate decide că permisele pe care le eliberează pentru
aceste categorii au o valabilitate administrativă de până la 15 ani.
(b) De la 19 ianuarie 2013, permisele eliberate de statele membre pentru
categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 si D1E au o valabilitate administrativă
de 5 ani.
(c) Reînnoirea unui permis de conducere poate determina începutul unei
noi perioade de valabilitate administrativă pentru o altă categorie sau alte
categorii pe care titularul permisului este autorizat să le conducă, în măsura
în care aceasta este în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta
directivă.
(d) Prezența unui microprocesor în conformitate cu articolul 1 nu este o
condiție de valabilitate a unui permis de conducere. Pierderea sau
imposibilitatea citirii unui microprocesor sau o altă deteriorare a acestuia
nu afectează valabilitatea documentului.
(3) Reînnoirea permiselor de conducere în momentul în care valabilitatea
lor administrativă expiră este supusă următoarelor condiții:
(a) îndeplinirea în continuare a normelor minime privind aptitudinile fizice
si mentale pentru conducere prevăzute la anexa III pentru permisele de
conducere din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 si D1E și
(b) resedinta obisnuită pe teritoriul statului membru care a eliberat
permisul de conducere sau prezentarea dovezii că solicitantul a efectuat
studii cel putin sase luni pe teritoriul statului membru respectiv.
Statele membre pot impune, la reînnoirea permiselor de conducere din
categoriile AM, A, A1, A2, B, B1 și BE, o examinare care aplică normele
minime privind aptitudinile fizice și mentale pentru conducere prevăzute în
anexa III.
Statele membre pot limita perioada de valabilitate administrativă prevăzută
la alineatul (2) a permiselor de conducere eliberate șoferilor începători
pentru orice categorie, în vederea aplicării unor măsuri specifice pentru
acești conducători auto, în scopul îmbunătățirii siguranței rutiere.
Statele membre pot limita perioada de valabilitate administrativă a
primului permis eliberat conducătorilor auto începători pentru categoriile C
si D la 3 ani, pentru a putea aplica măsuri specifice pentru acești
conducători auto, în scopul îmbunătățirii siguranței lor rutiere.
Statele membre pot limita perioada de valabilitate administrativă prevăzută
la alineatul (2) a permiselor de conducere individuale pentru orice
categorie, în cazul în care acest lucru este considerat necesar, în vederea
cresterii frecvenței controalelor medicale sau pentru aplicarea altor măsuri
specifice, cum ar fi restrictiile pentru persoanele care încalcă normele
rutiere.
Statele membre pot reduce perioada de valabilitate administrativă,
prevăzută la alineatul (2), a permiselor de conducere ai căror titulari îsi au
resedinta pe teritoriul lor si au împlinit vârsta de 50 de ani, în vederea
sporirii frecventei controalelor medicale sau pentru aplicarea altor măsuri
specifice, cum ar fi cursurile de perfecționare. Această perioadă redusă de
valabilitate administrativă se poate aplica numai cu ocazia reînnoirii
permisului de conducere.
(4) Fără a aduce atingere legilor naționale în domeniul penal și polițienesc,
statele membre pot să aplice, pentru eliberarea permiselor de conducere,
după consultarea Comisiei, dispozițiile normelor lor naționale în ceea ce
privește alte condiții decât cele prevăzute de prezenta directivă.
(5) (a) Nicio persoană nu poate detine mai mult de un permis de conducere.
(b) Un stat membru refuză eliberarea unui permis în cazul în care constată
că solicitantul detine deja un permis de conducere.
(c) Statele membre iau măsurile necesare în conformitate cu litera (b).
Măsurile necesare în privinta eliberării, înlocuirii, reînnoirii sau schimbării
unui permis de conducere constă în a verifica, împreună cu alte state
membre, dacă solicitantul este deja titularul unui alt permis de conducere,
în cazul în care există motive suficiente pentru a suspecta acest lucru.
(d) Pentru a facilita verificările prevăzute la litera (b), statele membre
utilizează rețeaua de permise de conducere a Uniunii Europene, de îndată
ce aceasta devine operațională.
Fără a aduce atingere articolului 2, un stat membru care eliberează un
permis ia toate măsurile pentru a se asigura că o persoană îndeplineste
cerintele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol si aplică dispozitiile
sale nationale privind anularea sau retragerea dreptului de a conduce, în
cazul în care se stabileste că a fost eliberat un permis fără respectarea
acestor cerinte.
Articolul 8
Adaptarea la progresul stiintific si tehnic
Modificările necesare pentru adaptarea anexelor I-VI la progresul științific și
tehnic se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 9
alineatul (2).
Articolul 9 (în vigoare de la 19.01.2009)
Comitetul
(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru permise de conducere.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul
5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, în ceea ce
privește dispozițiile articolului 8 din această directivă.
Articolul 10
Examinatori
De la intrarea în vigoare a prezentei directive, examinatorii îndeplinesc
normele minime prevăzute la anexa IV.
Examinatorii care lucrează deja în această funcție înainte de 19 ianuarie
2013 se supun doar cerințelor privind asigurarea calității și formarea
continuă efectuată cu regularitate.
Articolul 11
Dispozitii diverse privind schimbarea, retragerea, înlocuirea si
recunoasterea permiselor de conducere
(1) În cazul în care titularul unui permis de conducere național valabil
eliberat de un stat membru își stabilește reședința obișnuită într-un alt stat
membru, acesta poate solicita ca permisul său de conducere să fie schimbat
cu un permis echivalent. Statului membru care efectuează schimbarea îi
revine sarcina de a verifica pentru ce categorie continuă să fie efectiv
valabil permisul prezentat. (în vigoare de la 19.01.2009)
(2) Sub rezerva respectării principiului teritorialității legislației penale și
polițienești, statul membru în care este situată reședința obișnuită poate
aplica dispozițiile sale naționale cu privire la restrângerea, suspendarea,
retragerea sau anularea dreptului de conducere al titularului unui permis
de conducere eliberat de un alt stat membru și, în cazul în care este
necesar, poate schimba permisul în acest scop.
(3) Statul membru care efectuează schimbarea returnează permisul vechi
autoritătilor statului membru care l-a emis si comunică motivele acestei
actiuni. (în vigoare de la 19.01.2009)
(4) Un stat membru refuză eliberarea unui permis de conducere unui
solicitant al cărui permis de conducere face obiectul unei restricții,
suspendări sau retrageri într-un alt stat membru. (în vigoare de la
19.01.2009)
Un stat membru refuză să recunoască valabilitatea oricărui permis de
conducere eliberat de un alt stat membru unei persoane al cărei permis de
conducere face obiectul unei restricții, suspendări sau retrageri pe teritoriul
statului membru anterior.
De asemenea, un stat membru poate refuza eliberarea unui permis de
conducere unui solicitant al cărui permis a fost anulat într-un alt stat
membru.
(5) Înlocuirea unui permis de conducere care a fost, de exemplu, pierdut
sau furat se poate obtine numai de la autoritătile competente ale statului
membru în care titularul îsi are resedinta obisnuită; autoritățile respective
asigură înlocuirea pe baza informațiilor pe care le posedă sau, dacă este
cazul, pe baza unei atestări a autorităților competente din statul membru
care a eliberat permisul inițial. (în vigoare de la 19.01.2009)
(6) În cazul în care un stat membru schimbă un permis de conducere
eliberat de o țară terță cu un permis de conducere de model comunitar,
această schimbare, precum și orice reînnoire sau înlocuire se înregistrează
pe permisul de conducere de model comunitar. (în vigoare de la
19.01.2009)
O astfel de schimbare se poate efectua numai în cazul în care permisul
eliberat de țara terță a fost predat autorităților competente ale statului
membru care efectuează schimbarea. În cazul în care titularul acestui
permis își stabilește reședința obișnuită într-un alt stat membru, nu este
necesar ca acesta din urmă să aplice principiul recunoașterii reciproce
prevăzut la articolul 2.
Articolul 12 (în vigoare de la 19.01.2009)
Resedinta obisnuită
În sensul prezentei directive, “reședință obișnuită” înseamnă locul în care o
persoană locuiește în mod obișnuit, adică pe parcursul a cel puțin 185 de
zile din fiecare an calendaristic, datorită unor legături personale și
profesionale sau, în cazul unei persoane fără legături profesionale, datorită
unor legături personale care relevă legături strânse între respectiva
persoană și locul în care locuiește aceasta.
Cu toate acestea, reședința obișnuită a unei persoane ale cărei legături
profesionale sunt într-un loc diferit de cel al legăturilor sale personale și
care, din acest motiv, locuiește alternativ în locuri diferite, situate în două
sau mai multe state membre, se consideră a fi locul legăturilor sale
personale, cu condiția ca persoana respectivă să se întoarcă în acel loc cu
regularitate. Această din urmă condiție nu este necesară în cazul în care
persoana locuiește într-un stat membru pentru îndeplinirea unei misiuni cu
durată determinată. Frecventarea de cursuri la o universitate sau școală nu
implică transferul reședinței obișnuite.
Articolul 13
Echivalări între permisele de model necomunitar
(1) Cu acordul Comisiei, statele membre stabilesc echivalări între drepturile
dobândite înainte de punerea în aplicare a prezentei directive și categoriile
definite la articolul 4
După consultarea Comisiei, statele membre pot aduce legislației lor
naționale ajustările necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor
articolului 11 alineatele (4), (5) și (6).
(2) Niciun drept de conducere acordat înainte de 19 ianuarie 2013 nu este
retras sau restrâns în vreun fel prin dispozitiile prezentei directive.
Articolul 14
Reexaminarea
Comisia prezintă un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive,
inclusiv impactul acesteia asupra siguranței rutiere, cel mai devreme la 19
ianuarie 2018.
Articolul 15
Asistenta reciprocă
Statele membre își acordă reciproc asistență în procesul de punere în
aplicare a prezentei directive și fac schimb de informații privind permisele
pe care le-au eliberat, schimbat, înlocuit, reînnoit sau retras. În acest scop,
ele utilizează rețeaua permiselor de conducere a Uniunii Europene, de
îndată ce aceasta devine operațională.
Articolul 16
Transpunerea
(1) Statele membre adoptă si publică, până la 19 ianuarie 2011, actele cu
putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma
articolului 1 alineatul (1), articolului 3, articolului 4 alineatele (1), (2), (3) si
(4) literele (b)-(k), articolului 6 alineatul (1), alineatul (2) literele (a), (c), (d)
si (e), articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) si (d), alineatele (2), (3) si (5),
articolului 8, articolului 10, articolului 13, articolului 14, articolului 15 si
anexelor I punctul 2, II punctul 5.2 privind categoriile A1, A2 si A, IV, V si VI.
Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispozitii.
(2) Statele membre aplică aceste dispozitii de la 19 ianuarie 2013.
(3) Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o
trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la
data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care
precizează că trimiterile la directiva abrogată, conținute în actele cu putere
de lege sau actele administrative în vigoare, se interpretează ca fiind
trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de
efectuare a acestei trimiteri, precum și textul acesteia.
(4) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele
principalelor dispozitii de drept intern pe care le adoptă în domeniul
reglementat de prezenta directivă.
Articolul 17
Abrogarea
Directiva 91/439/CEE se abrogă de la 19 ianuarie 2013, fără a aduce
atingere obligatiilor statelor membre cu privire la termenele indicate în
anexa VII partea B pentru transpunerea respectivei directive în dreptul
national.
Articolul 2 alineatul (4) din Directiva 91/439/CEE se abrogă la 19 ianuarie
2007. (Fără a aduce atingere dispoziţiilor pe care le adoptă Consiliul în acest
sens, modelul permisului de conducere stabilit în anexele I şi IA nu poate
conţine nici un dispozitiv electronic computerizat – adăugare adusă prin
Directiva Consiliului 96/47/CE din 23.07.1996)
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta
directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa
VIII.
Articolul 18
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 2 alineatul (1), articolul 5, articolul 6 alineatul (2) litera (b),
articolul 7 alineatul (1) litera (a), articolul 9, articolul 11 alineatele (1), (3),
(4), (5) si (6), articolul 12 si anexele I, II si III se aplică de la 19 ianuarie 2009.
Articolul 19
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 20 decembrie 2006.
Pentru Parlamentul European
Președintele
J. Borrell Fontelles
Pentru Consiliu
Președintele
J. Korkeaoja
[1] JO C 112, 30.4.2004, p. 34.
[2] Avizul Parlamentului European din 23 februarie 2005 (JO C 304 E,
1.12.2005, p. 202), Poziția comună a Consiliului din 18 septembrie 2006 (JO
C 295 E, 5.12.2006, p. 1) și Poziția Parlamentului European din 14
decembrie 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din
19 decembrie 2006.
[3] JO L 237, 24.8.1991, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima
dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al
Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
[4] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie astfel cum a fost modificată prin
Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).
[5] JO L 124, 9.5.2002, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima
dată prin Directiva 2005/30/CE a Comisiei (JO L 106, 27.4.2005, p. 17).
[6] JO L 226, 10.9.2003, p. 4. Directivă astfel cum a fost modificată prin
Directiva 2004/66/CE a Consiliului (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).
————————————————–
ANEXA I (în vigoare de la 19.01.2009)
DISPOZITII PRIVIND MODELUL COMUNITAR DE PERMIS DE CONDUCERE
1. Caracteristicile fizice ale cardului modelului comunitar de permis de
conducere sunt în conformitate cu ISO 7810 si ISO 7816-1.
Cardul se confecționează din policarbonat.
Metodele de verificare a caracteristicilor permiselor de conducere în scopul
asigurării conformității lor cu normele internaționale sunt în conformitate
cu ISO 10373.
2. Securitatea fizică a permiselor de conducere
Securitatea fizică a permiselor de conducere este amenințată de:
- producerea de carduri false: crearea unui document nou foarte
asemănător cu documentul original, fie ex nihilo, fie prin copierea unui
document original;
- modificarea materialului: schimbarea unei proprietăți a documentului
original, de exemplu, modificarea unora dintre datele imprimate pe
document.
Securitatea globală constă în sistemul ca întreg, alcătuit din procedura de
solicitare, transmiterea datelor, materialul din care este confecționat
cardul, tehnica de imprimare, un set minim de elemente de siguranță și
procesul de personalizare.
(a) Materialul folosit pentru permisele de conducere este protejat
împotriva falsificării prin folosirea următoarelor tehnici (elemente de
sigurantă obligatorii):
- corpul cardului este insensibil la radiații UV;
- un model de fundal de siguranță conceput a fi greu de contrafăcut prin
scanare, imprimare sau copiere, folosind imprimarea irizată cu cerneluri
multicolore de siguranță și imprimare ghioșată pozitivă și negativă. Modelul
nu este alcătuit din culorile primare (CMGN), conține un model complex
alcătuit din minimum două culori speciale și include microcaractere;
- elemente optice variabile care asigură o protecție adecvată împotriva
copierii și falsificării fotografiei;
- gravare cu laser;
- în zona fotografiei, modelul de fundal de siguranță și fotografia ar trebui
să se suprapună cel puțin pe marginile fotografiei (model de atenuare).
(b) În afară de aceasta, materialul folosit pentru permisele de conducere
este protejat împotriva falsificării prin folosirea a cel puțin trei dintre
următoarele tehnici (elemente de sigurantă suplimentare):
- cerneluri în culori schimbătoare*;
- cerneluri termocrome*;
- holograme personalizate*;
- imagini laser variabile*;
- cerneală fluorescentă la ultraviolete, vizibilă și transparentă;
- imprimare irizată;
- filigran digital în fundal;
- pigmenți infraroșii sau fosforescenți;
- caractere, simboluri sau modele palpabile*.
(c) Statele membre sunt libere să introducă elemente de siguranță
suplimentare. În general sunt preferate tehnicile indicate cu asterisc
deoarece permit polițiștilor să verifice valabilitatea cardului fără mijloace
speciale
3. Permisul are două fețe.
Pagina 1 conține:
(a) cuvintele “Permis de conducere” imprimate cu caractere mari în limba
sau limbile statului membru care eliberează permisul;
(b) numele statului membru care eliberează permisul (opțional);
(c) semnul distinctiv al statului membru care eliberează permisul, imprimat
în negativ într-un dreptunghi albastru înconjurat de un cerc format din
douăsprezece stele galbene; semnul distinctiv este după cum urmează:
B : Belgia
CZ : Republica Cehă
DK : Danemarca
D : Germania
EST : Estonia
GR : Grecia
E : Spania
F : Franța
IRL : Irlanda
I : Italia
CY : Cipru
LV : Letonia
LT : Lituania
L : Luxemburg
H : Ungaria
M : Malta
NL : Țările de Jos
A : Austria
PL : Polonia
P : Portugalia
SLO : Slovenia
SK : Slovacia
FIN : Finlanda
S : Suedia
UK : Regatul Unit;
(d) informații caracteristice permisului eliberat, numerotate după cum
urmează:
1. numele titularului;
2. prenumele titularului;
3. data și locul nașterii;
4. (a) data eliberării permisului;
(b) data expirării permisului sau o cratimă în cazul în care permisul are
perioadă de valabilitate nelimitată, în conformitate cu dispozițiile articolului
7 alineatul (2) litera (c);
(c) denumirea autorității emitente (poate fi tipărită pe pagina 2);
(d) un număr diferit de cel de la punctul 5, în scopuri administrative
(opțional);
5. numărul permisului;
6. fotografia titularului;
7. semnătura titularului;
8. resedinta, domiciliul sau adresa postală (optional);
9. categoria (categoriile) de vehicule pe care deținătorul are dreptul să le
conducă (categoriile naționale sunt imprimate cu un alt tip de caractere
decât categoriile armonizate);
(e) cuvintele “Model al Comunităților Europene” în limba (limbile) statului
membru care eliberează permisul și cuvintele “Permis de conducere” în
celelalte limbi ale Comunității, imprimate cu roz pentru a alcătui un fundal
al permisului:
Permiso de Conducción
Řidičský průkaz
Kørekort
Führerschein
Juhiluba
Άδεια Οδήγησης
Driving Licence
Permis de conduire
Ceadúas Tiomána
Patente di guida
Vadītāja apliecība
Vairuotojo pažymėjimas
Vezetői engedély
Liċenzja tas-Sewqan
Rijbewijs
Prawo Jazdy
Carta de Condução
Vodičský preukaz
Vozniško dovoljenje
Ajokortti
Körkort;
(f) culori de referință:
- albastru: Pantone Reflex Blue;
- galben: Pantone Yellow.
Pagina 2 contine:
(a) 9. categoria (categoriile) de vehicule pe care titularul are dreptul să le
conducă (categoriile naționale sunt imprimate cu un alt tip de caractere
decât categoriile armonizate);
10. data primei eliberări pentru fiecare categorie (această dată trebuie să
fie retranscrisă pe noul permis la toate înlocuirile sau schimbările
ulterioare);
11. data expirării fiecărei categorii;
12. informații suplimentare/restricții, în formă codificată, în privința fiecărei
(sub)categorii în cauză.
Codurile sunt următoarele:
- coduri de la 01 la 99 : coduri comunitare armonizate
CONDUCĂTOR AUTO (considerente medicale)
01. Corectarea și/sau protejarea vederii
01.01. Ochelari
01.02. Lentilă (lentile) de contact
01.03. Sticlă protectoare
01.04. Lentilă opacă
01.05. Acoperitoare pentru ochi
01.06. Ochelari sau lentile de contact
02. Proteze auditive/dispozitiv ajutător pentru comunicare
02.01. Proteză auditivă pentru o ureche
02.02. Proteză auditivă pentru două urechi
03. Proteze/orteze ale membrelor
03.01. Proteze/orteze ale membrelor superioare
03.02. Proteze/orteze ale membrelor inferioare
05. Utilizare restricționată (folosirea obligatorie a subcodurilor, conducere
sub rezerva restricțiilor medicale)
05.01. Limitare la călătorii în timpul zilei (de exemplu, o oră după răsăritul
soarelui și o oră înainte de apusul soarelui)
05.02. Limitare la călătorii pe o rază de … km de la domiciliul titularului sau
doar în interiorul orașului/regiunii
05.03. Conducere fără pasageri
05.04. Limitare la călătorii cu o viteză de maximum … km/h
05.05. Conducere autorizată doar în prezența unui însoțitor care posedă
permis de conducere
05.06. Fără remorcă
05.07. Nu este permisă conducerea pe autostrăzi
05.08. Nu este permis alcoolul

Directiva 2003/59/CE. Atestate soferi profesionisti

Directiva 2003/59/CE.

din 15 iulie 2003

Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului

editie speciala in limba româna: capitol 07 volum 12 p. 86 – 99

privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71,

având în vedere propunerea Comisiei [1],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European [2],

în urma consultării Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 251 din Tratat [3],

întrucât:

(1) Articolul 5 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 [4] prevede că anumiți conducători auto care efectuează transporturi rutiere de mărfuri sau de pasageri trebuie să dețină, în funcție de vârsta lor, de categoria vehiculului utilizat și de distanța care urmează să fie parcursă, un certificat de competență profesională în conformitate cu normele comunitare privind nivelul minim de formare pentru unii conducători auto care efectuează transporturi rutiere. Respectivul nivel minim este stabilit prin Directiva 76/914/CEE [5].

(2) Deoarece dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 se aplică unui foarte mic procent dintre conducătorii auto, iar în prezent formarea obligatorie a conducătorilor auto este cerută doar de câteva state membre, majoritatea conducătorilor auto care conduc în prezent pe teritoriul comunitar își exercită profesia doar pe baza unui permis de conducere.

(3) Pentru a permite conducătorilor auto să îndeplinească noile cerințe rezultate din dezvoltarea pieței transporturilor rutiere, este necesară extinderea aplicării normelor comunitare tuturor conducătorilor auto, indiferent dacă ei conduc autovehicule în calitate de persoană independentă sau ca lucrători salariați și indiferent dacă efectuează această activitate în nume propriu sau în numele unor terți (contra cost).

(4) Stabilirea unor noi norme comunitare are drept scop luarea măsurilor de siguranță pentru ca, prin această calificare, conducătorul auto să se încadreze într-un standard datorită căruia să aibă acces și să efectueze activitatea de conducere auto.

(5) În mod specific, obligația de a deține o calificare inițială și de a participa la instruiri periodice are drept scop îmbunătățirea siguranței rutiere și a siguranței conducătorului auto, inclusiv în timpul operațiilor efectuate de conducătorul auto atunci când vehiculul este oprit. În plus, natura modernă a profesiei de conducător auto trebuie să trezească interesul tinerilor pentru această profesie, contribuind la recrutarea de noi conducători auto atunci când numărul lor este insuficient.

(6) Pentru evitarea condițiilor inegale de concurență, prezenta directivă trebuie să se aplice activității de conducere a autovehiculelor atât de către resortisanții unui stat membru, cât și de către resortisanții unor țări terțe care sunt angajați sau utilizați de o întreprindere înființată într-un stat membru.

(7) Pentru a se stabili dacă un conducător auto își îndeplinește obligațiile, statele membre trebuie să elibereze conducătorilor auto un certificat de competență profesională, denumit în continuare “CCP”, care să certifice calificarea inițială sau formarea periodică a acestora.

(8) Datorită diferențelor dintre sistemele existente în prezent în anumite state membre, statele membre trebuie să poată face o selecție între câteva opțiuni, astfel încât să faciliteze punerea în aplicare a dispozițiilor legate de calificarea inițială.

(9) În vederea păstrării calificării de conducător auto, conducătorii auto actuali trebuie să fie obligați să participe periodic la stagii de perfecționare pentru aptitudinile esențiale în profesia lor.

(10) Condițiile minime care trebuie îndeplinite pentru calificarea inițială și formarea periodică se referă la normele de siguranță care trebuie respectate în timpul conducerii autovehiculelor și atunci când autovehiculele sunt oprite. Dezvoltarea aptitudinilor de conducere preventivă – anticiparea pericolelor, toleranța față de alți participanți la traficul rutier – împreună cu consumul rațional de carburant, au o influență pozitivă atât asupra societății, cât și asupra sectorului de transport rutier însuși.

(11) Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere drepturilor dobândite de un conducător auto care deține permisul de conducere necesar pentru desfășurarea activității de conducere a autovehiculelor înainte de data stabilită pentru obținerea unui CCP care să certifice calificarea inițială sau formarea periodică.

(12) Este necesar ca numai centrelor de formare profesională care au fost autorizate de autoritățile competente din statele membre să li se permită organizarea de cursuri de formare stabilite pentru calificarea inițială și formarea periodică. Pentru asigurarea calității acestor centre autorizate, autoritățile competente trebuie să stabilească criterii armonizate pentru autorizarea lor, inclusiv acela al unui nivel ridicat de profesionalism bine stabilit.

(13) Pentru organizarea testărilor destinate calificării inițiale și formării periodice trebuie să răspundă nu numai autoritățile competente din statele membre, ci și orice entitate desemnată de acestea. Datorită importanței prezentei directive pentru siguranța rutieră și pentru egalitatea condițiilor concurențiale, aceste testări trebuie supravegheate de către autoritățile competente din statele membre.

(14) Statele membre trebuie să dispună ca prima sesiune de formare periodică să fie încheiată și să emită certificatele CCP corespunzătoare în termen de cinci ani fie de la data eliberării CCP-ului care să certifice calificarea inițială, fie de la data expirării perioadei de timp stabilite pentru ca anumiți conducători auto să-și revendice drepturile dobândite. De asemenea, trebuie să fie posibilă scurtarea sau extinderea acestor perioade de timp. În urma primei formări periodice, conducătorul auto trebuie să participe la stagii periodice de formare din cinci în cinci ani.

(15) Pentru a certifica faptul că un conducător auto care este resortisantul unui stat membru este titularul unuia dintre certificatele CCP prevăzute de prezenta directivă și pentru facilitarea recunoașterii reciproce a diferitelor certificate CCP, statele membre trebuie să aplice codul comunitar armonizat stabilit în acest scop împreună cu data de expirare a codului, fie pe permisul de conducere fie pe noua carte de calificare a conducătorului auto care urmează să fie reciproc recunoscut de către statele membre și al cărui model armonizat este prevăzut de prezenta directivă. Această carte trebuie să îndeplinească aceleași criterii de siguranță ca și permisul de conducere, datorită importanței drepturilor pe care le conferă pentru securitatea rutieră și pentru egalitatea condițiilor concurențiale. Posibilitatea acordată statelor membre de aplicare a codului comunitar pe noua carte trebuie să le permită acestora să stabilească o perioadă de valabilitate pentru permisele de conducere care să nu coincidă cu data expirării valabilității formării periodice, având în vedere că Directiva 91/439/CEE [6] prevede că fiecare stat membru urmează să-și păstreze dreptul de a stabili, pe baza criteriilor naționale, perioada de valabilitate a permiselor de conducere pe care le eliberează.

(16) Anexele I și Ia la Directiva 91/439/CEE trebuie modificate astfel încât să adauge la lista codurilor și sub-codurilor armonizate menționate în respectivele anexe noul cod comunitar care stabilește data până la care conducătorul auto îndeplinește cerințele privind aptitudinile profesionale, indiferent dacă aceasta este o calificare inițială sau o formare periodică.

(17) Trebuie prevăzute dispoziții speciale de certificare pentru conducătorii auto menționați în prezenta directivă care sunt resortisanți ai unor țări terțe.

(18) Comisia trebuie să monitorizeze punerea în aplicare a prezentei directive, având în vedere în mod special diferitele sisteme de calificare inițială pe care le stabilește și trebuie să prezinte un raport pe marginea acestui subiect Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(19) Datorită numărului semnificativ de conducători auto la care se face referire în prezenta directivă, dispozițiile privind calificarea inițială trebuie aplicate în două etape, în funcție de tipul de transport vizat: de pasageri sau de mărfuri. Aplicarea în etape a prezentei directive în privința calificării inițiale a conducătorilor auto de vehicule care efectuează transportul de mărfuri sau de pasageri trebuie să facă posibilă stabilirea desfășurării în etape a formării periodice.

(20) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor executive conferite Comisiei [7].

(21) Pentru a se ține cont de aplicarea la două date diferite a dispozițiilor referitoare la calificarea inițială, trebuie abrogate dispozițiile relevante din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85, precum și din Directiva 76/914/CEE.

(22) Cu toate acestea, pentru a se respecta principiile legislației comunitare, este de dorit ca acei conducători auto care efectuează transporturi în cazurile în care se consideră că există un impact mai redus asupra siguranței rutiere sau în cazurile în care dispozițiile prezentei directive ar impune o povară economică sau socială disproporționată, să fie exceptați de la aplicarea prezentei directive.

(23) Deoarece obiectivul acțiunii propuse, respectiv stabilirea unui standard valabil în întreaga Comunitate pentru calificarea inițială și formarea periodică, nu poate fi realizat în suficientă măsură de către statele membre și, în consecință, datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii propuse, acesta ar fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit în articolul 5 din tratat. Conform principiului proporționalității enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește nivelul necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică activității de conducere a autovehiculelor efectuată de:

(a) resortisanți ai unui stat membru;

(b) resortisanți ai unor țări terțe care sunt angajați sau utilizați de o întreprindere înființată într-un stat membru;

denumiți în continuare “conducători auto”, care efectuează transporturi rutiere în cadrul Comunității, pe drumuri deschise utilizării publice, folosind:

- vehicule pentru care este necesar un permis de conducere de categoria C1, C1+E, C sau C+E, așa cum sunt definite aceste categorii în Directiva 91/439/CEE, sau un permis de conducere recunoscut ca fiind echivalent;

- vehicule pentru care este necesar un permis de conducere de categoria D1, D1+E, D sau D+E, așa cum sunt definite aceste categorii în Directiva 91/439/CEE, sau un permis de conducere recunoscut ca fiind echivalent.

Articolul 2

Excepții

Prezenta directivă nu se aplică conducătorilor auto care conduc:

(a) vehicule cu o viteză maximă autorizată care nu depășește 45 km/h;

(b) vehicule utilizate de sau aflate sub controlul forțelor armate, apărării civile, serviciului de pompieri și al forțelor care răspund de menținerea ordinii publice;

(c) vehicule care efectuează teste rutiere în vederea unor dezvoltări tehnice, reparații sau pentru întreținere, și vehicule noi sau reconstruite care nu au fost încă puse în funcțiune;

(d) vehicule utilizate în situații de urgență sau desemnate pentru misiuni de recuperare;

(e) vehicule utilizate în cursul lecțiilor de conducere auto pentru orice persoană care dorește să obțină un permis de conducere sau un certificat CCP, după cum se prevede la articolul 6 și articolul 8 alineatul (1);

(f) vehicule utilizate pentru transportul necomercial de pasageri sau de mărfuri, pentru utilizare personală;

(g) vehicule care transportă materiale și echipamente care urmează să fie utilizate de către conducătorul auto în cursul activității sale, cu condiția ca respectiva conducere a vehiculului să nu reprezinte principala activitate a conducătorului auto.

Articolul 3

Calificare și formare

(1) Activitatea de conducere auto, așa cum este definită în articolul 1, este supusă unei calificări inițiale obligatorii și unei formări periodice obligatorii. În acest scop, statele membre realizează:

(a) un sistem de calificare inițială

Statele membre aleg una dintre următoarele două opțiuni:

(i) opțiunea care combină atât participarea la cursuri cât și un test

În conformitate cu punctul 2 (2.1) din anexa I, acest tip de calificare inițială implică participarea obligatorie la curs pentru o perioadă specifică de timp. Aceasta se va încheia cu un test. După finalizarea cu succes a testului, calificarea este certificată printr-un CCP, conform celor menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

(ii) opțiunea care implică numai teste

În conformitate punctul 2 (2.2) din anexa I, acest tip de calificare inițială nu implică participarea obligatorie la curs, ci doar teste teoretice și practice. După finalizarea cu succes a testelor, calificarea este certificată printr-un CCP, conform dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) litera (b);

Cu toate acestea, un stat membru poate autoriza un conducător auto să conducă pe teritoriul său înainte de obținerea unui CCP, în cazul în care conducătorul auto urmează un curs național de formare profesională cu durata de cel puțin șase luni, pe parcursul unei perioade de timp de maximum trei ani. În contextul acestui curs de formare profesională, testele menționate la punctele (i) și (ii) pot fi parcurse în etape;

(b) un sistem de formare periodică

În conformitate cu punctul 4 din anexa I, formarea periodică presupune urmarea obligatorie a cursului. Aceasta este certificată de un CCP, conform dispozițiilor articolului 8 alineatul (1).

(2) Statele membre pot realiza și un sistem de calificare inițială accelerată, astfel încât conducătorul auto să poată conduce în cazurile menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și litera (b) și în articolul 5 alineatul (3) litera (a) punctul (i) și litera (b).

În conformitate cu punctul 3 din anexa I, calificarea inițială accelerată presupune urmarea obligatorie a cursului. Aceasta se încheie cu un test. După finalizarea cu succes a testelor, calificarea este certificată printr-un CCP, conform dispozițiilor articolului 6 alineatul (2).

(3) Statele membre pot excepta conducătorii auto care au obținut certificatul de competență profesională prevăzut în Directiva 96/26/CE [8] de la testele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) și la alineatul (2) pentru subiectele cuprinse în testele specificate în respectiva directivă și, dacă este cazul, de urmarea acelei părți a cursului care corespunde respectivelor subiecte.

Articolul 4

Drepturi dobândite

Sunt exceptați de obligativitatea de a obține o calificare inițială următorii conducători auto:

(a) conducătorii auto care dețin un permis de conducere de categoria D1, D1+E, D sau D+E sau un permis de conducere recunoscut ca echivalent, care nu a fost eliberat în urmă cu mai mult de doi ani de la data finală pentru punerea în aplicare a prezentei directive;

(b) conducătorii auto care dețin un permis de conducere de categoria C1, C1+E, C sau C+E sau un permis de conducere recunoscut ca echivalent, care nu a fost eliberat în urmă cu mai mult de doi ani de la data finală pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 5

Calificare inițială

(1) Accesul la o calificare inițială nu necesită obținerea în prealabil a permisului de conducere corespunzător.

(2) Conducătorii unui vehicul destinat transportului de mărfuri pot conduce:

(a) de la vârsta de 18 ani:

(i) un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere C și C+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP, după cum se menționează la articolul 6 alineatul (1);

(ii) un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere C1 și C1+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP, după cum se menționează la articolul 6 alineatul (2);

(b) de la vârsta de 21 de ani, un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere C și C+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP, în conformitate cu măsurile prevăzute în art. 6 alin. (2).

(3) Conducătorii unui vehicul destinat transportului de mărfuri pot conduce:

(a) de la vârsta de 21 de ani:

(i) vehicule care se încadrează în categoriile de permis de conducere D și D+E destinate transportului de călători prin servicii regulate, în cazul în care ruta nu depășește 50 de kilometri și un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere D1 și D1+E cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (2).

Orice stat membru poate autoriza conducătorii vehiculelor care se încadrează într-una dintre categoriile menționate anterior să conducă respectivele vehicule pe teritoriul său de la vârsta de 18 ani, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (1);

(ii) un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere D și D+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (1).

Orice stat membru poate autoriza conducătorii vehiculelor care se încadrează într-una dintre categoriile menționate mai sus să conducă aceste vehicule pe teritoriul său de la vârsta de 20 de ani, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (1). Aceasta poate fi redusă la vârsta de 18 ani în cazul în care conducătorul auto conduce astfel de vehicule fără pasageri;

(b) de la vârsta de 23 de ani, un vehicul care se încadrează în categoriile de permis de conducere D și D+E, cu condiția ca aceștia să dețină un CCP menționat la articolul 6 alineatul (2).

(4) Fără a aduce atingere limitelor de vârstă specificate la alineatul (2), conducătorii auto care efectuează transport de mărfuri și dețin un CCP menționat la articolul 6 pentru una dintre categoriile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol sunt exceptați de la obținerea unui astfel de CCP pentru oricare alta dintre categoriile de vehicule prevăzute în respectivul alineat.

Aceste dispoziții se aplică în aceleași condiții conducătorilor auto care efectuează transport de călători, încadrându-se în categoriile menționate la alineatul (3).

(5) Conducătorilor auto care efectuează transport de mărfuri și își extind sau își modifică activitățile în vederea transportului de călători sau invers și care dețin un CCP menționat la articolul 6 nu li se mai solicită să repete părțile comune ale calificării inițiale, ci numai părțile specifice noii calificări.

Articolul 6

CCP pentru atestarea calificării inițiale

(1) CCP pentru atestarea unei calificări inițiale

(a) CCP acordat pe baza participării la curs și a unui test

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i), statele membre solicită conducătorilor auto cursanți să participe la cursuri într-un centru de formare autorizat de către autoritățile competente, conform punctului 5 din anexa I, denumit în continuare “centru de formare autorizat”. Aceste cursuri cuprind toate subiectele menționate în anexa I punctul 1. Această formare se încheie prin finalizarea cu succes a testului prevăzut în anexa I punctul 2(2.1). Testul este organizat de către autoritățile competente ale statelor membre sau de către o entitate desemnată de acestea, iar scopul său este acela de a verifica dacă, pentru subiectele menționate mai sus, conducătorul auto cursant posedă nivelul de cunoștințe necesar în conformitate cu anexa I punctul 1. Respectivele autorități sau entități supraveghează testul și, după finalizarea cu succes a acestuia, emit conducătorilor auto un CCP care atestă o calificare inițială.

(b) CCP acordat pe baza testelor

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), statele membre solicită conducătorilor auto cursanți să treacă testele teoretice și practice menționate în anexa I punctul 2(2.2). Aceste teste sunt organizate de autoritățile competente ale statelor membre sau de o entitate desemnată de acestea, iar scopul lor este acela de a verifica dacă, pentru toate subiectele menționate mai sus, conducătorul auto cursant posedă nivelul de cunoștințe necesar în conformitate cu anexa I punctul 1. Respectivele autorități sau entități supraveghează testele și, după finalizarea cu succes a acestora, eliberează conducătorilor auto un CCP care atestă o calificare inițială.

(2) CCP care atestă o calificare inițială accelerată

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2), statele membre solicită conducătorilor auto cursanți să urmeze cursurile într-un centru de formare autorizat. Aceste cursuri acoperă toate subiectele menționate în anexa I punctul 1.

Formarea se încheie cu testul prevăzut în anexa I punctul 3. Acest test este organizat de către autoritățile competente ale statelor membre sau de către o entitate desemnată de acestea, iar scopul său este acela de a verifica dacă, pentru toate subiectele menționate mai sus, conducătorul auto cursant posedă nivelul de cunoștințe necesar în conformitate cu anexa I punctul 1. Respectivele autorități sau entități supraveghează testul și, după finalizarea cu succes a acestuia, eliberează conducătorilor auto un CCP care atestă o calificare inițială accelerată.

Articolul 7

Formarea periodică

Formarea periodică constă dintr-un stagiu de formare care să permită titularilor unui CCP menționat la articolul 6 și conducătorilor auto menționați la articolul 4 să își actualizeze cunoștințele esențiale pentru activitatea lor, punându-se accentul în mod special pe siguranța rutieră și pe raționalizarea consumului de carburant.

Această formare este organizată de un centru de formare autorizat, în conformitate cu anexa I punctul 5. Dacă un conducător auto se mută la o altă întreprindere, formarea periodică deja efectuată trebuie luată în considerație.

Formarea periodică are rolul de a extinde și de a revizui unele dintre subiectele menționate la anexa I punctul 1.

Articolul 8

CCP de atestare a formării periodice

(1) La finalizarea de către un conducător auto a stagiului de formare periodică menționat la articolul 7, autoritățile competente din statele membre sau centrul de formare aprobat îi eliberează un CCP care atestă formarea periodică.

(2) Următoarele categorii de conducători auto urmează un prim curs de formare periodică:

(a) titularii unui CCP menționat la articolul 6, în termen de 5 ani de la eliberarea respectivului CCP;

(b) conducătorii auto menționați la articolul 4, în termen de cinci ani de la datele respective menționate la articolul 14 alineatul (2), în conformitate cu un grafic stabilit de către statele membre.

Statele membre pot să reducă sau să prelungească perioadele de timp menționate la literele (a) și (b), inter alia, astfel încât acestea să coincidă cu data expirării permisului de conducere sau astfel încât să asigure introducerea treptată a formării periodice. Cu toate acestea, perioada nu poate fi mai mică de trei ani și mai mare de șapte ani.

(3) Un conducător auto care a finalizat un prim curs de formare periodică menționat la alineatul (2) participă la formări periodice din cinci în cinci ani, înainte de sfârșitul perioadei de valabilitate a CCP care atestă formarea periodică.

(4) Titularii de CCP menționat la articolul 6, sau ai CCP menționat la alineatul (1) din prezentul articol și conducătorii auto menționați la articolul 4 care au încetat să practice această profesie și nu îndeplinesc cerințele alineatelor (1), (2) și (3) urmează un curs de formare periodică înainte de a-și relua practicarea profesiei.

(5) Conducătorii care efectuează transporturi rutiere de mărfuri sau de călători și au terminat cursuri de formare periodică pentru una dintre categoriile de permise de conducere menționate la articolul 5 alineatele (2) și (3) sunt exceptați de la obligația de a participa la noi formări periodice pentru o altă categorie dintre cele menționate în respectivele alineate.

Articolul 9

Locul formării

Conducătorii auto menționați la articolul 1 litera (a) obțin calificarea inițială menționată la articolul 5 în statul membru în care își au în mod obișnuit reședința, așa cum este definit în articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 [9].

Conducătorii auto menționați la articolul 1 litera (b) obțin respectiva calificare în statul membru în care este stabilită întreprinderea sau în statul membru care le-a eliberat un permis de muncă.

Conducătorii auto menționați la articolul 1 literele (a) și (b) efectuează formarea periodică menționată la articolul 7 în statul membru în care își au în mod obișnuit reședința sau în statul membru în care lucrează.

Articolul 10

Codul comunitar

(1) Pe baza CCP menționat la articolul 6 și a CCP menționat la articolul 8 alineatul (1), autoritățile competente din statele membre, având în vedere dispozițiile articolului 5 alineatele (2) și (3) și ale articolului 8, marchează codul comunitar menționat la alineatul (2) din prezentul articol pe categoriile de permise de conducere corespunzătoare:

- fie pe permisul de conducere;

- fie pe cartea de calificare a conducătorului auto eliberată conform modelului prezentat în anexa II.

Cartea de calificare a conducătorului auto emisă de către statele membre este recunoscută reciproc. La emiterea unei cărți, autoritățile competente verifică valabilitatea permisului de conducere al cărui număr este menționat pe carte.

(2) “95. Un conducător auto care deține un CCP conform obligației de competență profesională menționată la articolul 3 până la … (de exemplu, 95. 01.01.2012).”

(3) (a) Un conducător auto menționat la articolul 1 litera (b) care conduce vehicule utilizate pentru transportul rutier de mărfuri dovedește că are calificarea și formarea prevăzute în prezenta directivă prin certificatul de conducător auto menționat în Regulamentul (CE) nr. 484/2002 [10].

Pe lângă certificat, statul membru îi poate elibera conducătorului auto cartea de calificare a conducătorului auto menționat în anexa II, marcat cu codul comunitar respectiv.

(b) Un conducător auto menționat la articolul 1 litera (b) care conduce vehicule utilizate pentru transportul rutier de călători dovedește că are calificarea și formarea prevăzute în prezenta directivă prin oricare din următoarele:

- codul comunitar marcat pe modelul comunitar al permisului de conducere, în cazul în care conducătorul auto deține un astfel de permis de conducere;

- cartea de calificare a conducătorului auto menționată în anexa II, marcată cu codul comunitar respectiv;

- un certificat național a cărui valabilitate pe teritoriul lor este recunoscută reciproc de către statele membre.

Articolul 11

Adaptarea la progresul științific și tehnic

Modificările necesare pentru adaptarea anexelor I și II la progresul științific și tehnic sunt adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 12 alineatul (2).

Articolul 12

Procedura comitetului

(1) Comisia este sprijinită de un comitet.

(2) În cazurile în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere articolul 8.

Perioada stabilită prin articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 13

Raport

Înainte de 10 septembrie 2011, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport care să facă o evaluare inițială a punerii în aplicare a prezentei directive, în special cu privire la echivalența diferitelor sisteme de calificare inițială, menționate la articolul 3 și eficiența acestora pentru realizarea nivelului de calificare dorit. Dacă este necesar, raportul este însoțit de propuneri corespunzătoare.

Articolul 14

Transpunere și punere în aplicare

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 10 septembrie 2006. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre aplică aceste măsuri:

- de la 10 septembrie 2008 cu privire la calificarea inițială necesară pentru conducerea vehiculelor din categoriile de permis de conducere D1, D1+E, D și D+E;

- de la 10 septembrie 2009 cu privire la calificarea inițială necesară pentru conducerea vehiculelor din categoriile de permis de conducere C1, C1+E, C și C+E.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta și se sprijină reciproc pentru aplicarea acestor măsuri.

Articolul 15

Abrogarea

(1) Articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se abrogă începând cu 10 septembrie 2009.

(b) alineatele (2) și (4) se abrogă începând cu 10 septembrie 2008.

(2) Directiva 76/914/CEE se abrogă începând cu 10 septembrie 2009.

(3) Actele cu putere de lege și actele administrative adoptate pentru a se conforma cu Directiva 76/914/CEE încetează să se aplice:

- de la 10 septembrie 2008 pentru conducătorii auto de vehicule pentru transportul rutier de pasageri;

- de la 10 septembrie 2009 pentru conducătorii auto de vehicule pentru transportul rutier de mărfuri.

Articolul 16

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 17

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 iulie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. Cox

Pentru Consiliu

Președintele

G. Tremonti

[1] JO C 154 E, 29.5.2001, p. 258 și JO C 20 E, 28.1.2003, p. 263.

[2] JO C 260, 17.9.2001, p. 90.

[3] Avizul Parlamentului European din 17 ianuarie 2002 (JO C 271 E, 7.11.2002, p. 381), Poziția comună a Consiliului din 5 decembrie 2002 (JO C 32 E, 11.2.2003, p. 9) și Decizia Parlamentului European din 8 aprilie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 13 iunie 2003.

[4] Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind armonizarea anumitor legislații sociale referitoare la transportul rutier (JO L 370, 31.12.1985, p. 1).

[5] Directiva 76/914/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1976 privind nivelul minim de formare pentru unii conducători auto care efectuează transporturi rutiere (JO L 357, 29.12.1976, p. 36).

[6] Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, 24.8.1991, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/56/CE a Comisiei (JO L 237, 21.9.2000, p. 45).

[7] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[8] Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind admiterea în ocupația de transportator rutier de mărfuri și transportator rutier de călători și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor dovezi ale calificării oficiale, care au drept scop facilitarea pentru acești operatori a dreptului la libertatea de stabilire în operațiunile de transport național și internațional (JO L 124, 23.5.1996, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/76/CE (JO L 277, 14.10.1998, p. 17).

[9] Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind echipamentul de înregistrare în transportul rutier (JO L 370, 3.12.1985, p. 8), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1360/2002 al Comisiei (JO L 207, 5.8.2002, p. 1).

[10] Regulamentul (CE) nr. 484/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 1 martie 2002 de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 881/92 și (CEE) nr. 3118/93 ale Consiliului în scopul stabilirii unei atestări a conducătorilor auto (JO L 76, 19.3.2002, p. 1).

————————————————–

ANEXA I

CERINȚE MINIME PRIVIND CALIFICAREA ȘI FORMAREA

Punctul 1: Lista subiectelor

Cunoștințele care urmează să fie luate în considerație de către statele membre la stabilirea calificării inițiale și a formării periodice a conducătorului auto trebuie să includă cel puțin subiectele din prezenta listă. Conducătorii auto cursanți trebuie să atingă nivelul de cunoștințe și competență practică necesar pentru a conduce în deplină siguranță vehicule care se încadrează în categoria respectivă a permisului de conducere.

Nivelul minim de cunoștințe nu trebuie să fie mai scăzut decât nivelul 2 al structurii de nivele de formare prevăzută în anexa I la Decizia 85/368/CEE [1], adică nivelul atins în timpul studiilor obligatorii, suplimentate de formarea profesională.

1. Formare avansată în conducere auto rațională pe baza unor reglementări de siguranță

Toate categoriile de permise de conducere

1.1. Obiectivul: cunoașterea caracteristicilor sistemului de transmisie în vederea celei mai bune utilizări a acestuia:

curbele de cuplu, puterea și consumul specific al motorului, zona de utilizare optimă a turometrului, diagramele rapoartelor de angrenare ale cutiei de viteze.

1.2. Obiectivul: cunoașterea caracteristicilor tehnice și a funcționării dispozitivelor de control al siguranței, în vederea controlării vehiculului, reducerii frecării și împiedicării disfuncționalităților:

caracteristicile specifice ale circuitului de servofrână hidro-vacumatic, limitele utilizării frânelor și dispozitivului de încetinire, utilizarea combinată a frânelor și a dispozitivului de încetinire, utilizarea optimă a turației și a raporturilor vitezelor, utilizarea inerției vehiculului, utilizarea modurilor de reducere a vitezei și de frânare la coborârea pantelor, modalitatea de acțiune în cazul unei defecțiuni.

1.3. Obiectivul: capacitatea de optimizare a consumului de carburant:

optimizarea consumului de carburant prin aplicarea know-how-ului pentru punctele 1.1 și 1.2.

Permisele de conducere din categoriile C, C+E, C1, C1+E

1.4. Obiectivul: capacitatea de încărcare a vehiculului, acordându-se grija cuvenită reglementărilor de siguranță și utilizării adecvate a vehiculului:

forțele care afectează vehiculele aflate în mișcare, utilizarea rapoartelor de angrenare ale cutiei de viteze în funcție de sarcina vehiculului și profilul drumului, calcularea încărcăturii utile a vehiculului sau a ansamblului, calcularea volumului total, distribuția sarcinii, consecințele supraîncărcării osiei, stabilitatea vehiculului și centrul de greutate, tipurile de ambalaj și paleți;

principalele categorii de mărfuri care necesită asigurare, tehnici de fixare și asigurare, utilizarea chingilor de asigurare, utilizarea echipamentului de manipulare, punerea și scoaterea prelatelor.

Permisele de conducere din categoriile D, D+E, D1, D1+E

1.5. Obiectivul: capacitatea de asigurare a confortului și siguranței călătorilor:

gradarea mișcărilor longitudinale și laterale, împărțirea drumului cu alți utilizatori, poziția pe drum, frânarea lină, operarea consolei spate, utilizarea infrastructurii specifice (spații publice, benzi cu destinație specială), gestionarea conflictelor dintre conducerea în siguranță și alte roluri ale conducătorului auto, interacțiunea cu pasagerii, particularitățile anumitor grupuri de pasageri (persoane cu handicap, copii).

1.6. Obiectivul: capacitatea de încărcare a vehiculului acordând grija cuvenită reglementărilor de siguranță și utilizării adecvate a vehiculului:

forțele care afectează vehiculul în mișcare, utilizarea rapoartelor cutiei de viteze în conformitate cu sarcina vehiculului și profilul drumului, calcularea încărcăturii utile a vehiculului sau a ansamblului, distribuția sarcinii, consecințele supraîncărcării osiei, stabilitatea vehiculului și centrul de greutate.

2. Aplicarea reglementărilor

Toate categoriile de permise de conducere

2.1. Obiectivul: cunoașterea mediului social al transportului rutier și a reglementărilor din domeniu:

perioadele maxime de lucru specifice industriei transporturilor; principiile, aplicarea și efectele regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85; sancțiuni pentru neutilizarea, utilizarea inadecvată și falsificarea tahografului; cunoașterea mediului social al transportului rutier: drepturile și îndatoririle conducătorilor auto privind calificarea inițială și formarea periodică.

Permisele de conducere din categoriile C, C+E, C1, C1+E

2.2. Obiectivul: cunoașterea reglementărilor din domeniul transportului de mărfuri:

licențele de operare pentru transport, obligațiile din cadrul contractelor standard pentru transportul de mărfuri, redactarea documentelor care formează contractul de transport, permisele de transport internațional, obligațiile din cadrul Convenției privind Contractul de transport internațional rutier de mărfuri, redactarea scrisorii de trăsură internaționale, trecerea frontierelor, expedierea încărcăturii, documentele speciale de însoțire a mărfii.

Permisele de conducere din categoriile D, D+E, D1, D1+E

2.3. Obiectivul: cunoașterea reglementărilor din domeniul transportului de pasageri:

transportul anumitor grupuri specifice de călători, echipamente de siguranță la bordul autobuzelor, centuri de siguranță, sarcina vehiculului.

3. Sănătatea, siguranța rutieră și siguranța mediului, serviciile, logistica

Toate categoriile de permis de conducere

3.1. Obiectivul: conștientizarea conducătorilor auto cu privire la riscurile rutiere și accidentele de muncă:

tipuri de accidente de muncă în sectorul transporturilor, statistica accidentelor rutiere, implicarea camioanelor/autocarelor, consecințe umane, materiale și financiare.

3.2. Obiectivul: capacitatea de prevenire a criminalității și a traficului cu imigranți clandestini:

informații generale, implicațiile pentru conducătorii auto, măsuri de prevenire, lista de verificare, legislația privind răspunderea transportatorilor.

3.3. Obiectivul: capacitatea de prevenire a riscurilor fizice:

principiile ergonomice; mișcările și posturile care prezintă riscuri, forma fizică, exerciții de manevrare, protecția personală.

3.4. Obiectivul: conștientizarea importanței capacității fizice și mentale:

principiile unei alimentații sănătoase, echilibrate, efectele alcoolului, ale drogurilor sau ale altor substanțe care pot afecta comportamentul, simptomele, cauzele, efectele oboselii și stresului, rolul fundamental al ciclului de bază activitate-odihnă.

3.5. Obiectivul: capacitatea de evaluare a situațiilor de urgență:

modul de comportament într-o situație de urgență: evaluarea situației, evitarea complicațiilor unui accident, solicitarea de asistență, asistența acordată victimelor și acordarea primului ajutor, reacțiile în eventualitatea unui incendiu, evacuarea ocupanților unui camion/autobuz cu călători, asigurarea securității tuturor călătorilor, reacțiile în eventualitatea unei agresiuni; principiile de bază pentru elaborarea unui raport despre un accident.

3.6. Obiectivul: capacitatea de adaptare a comportamentului pentru păstrarea unei bune imagini a companiei:

comportamentul conducătorului auto și imaginea companiei: importanța pentru companie a standardului serviciilor prestate de către conducătorul auto, rolurile conducătorului auto, persoanele cu care intră în contact conducătorul auto, întreținerea vehiculului, organizarea activității, efectele comerciale și financiare ale unei dispute.

Permisele de conducere din categoriile C, C+E, C1, C1+E

3.7. Obiectivul: cunoașterea mediului economic al transportului de mărfuri și organizarea pieței:

relația dintre transportul rutier și alte tipuri de transport (concurența, expeditorii de mărfuri), diferite activități ale transportului rutier (transportul în numele unor terți, transportul în nume propriu, activități auxiliare de transport), organizarea principalelor tipuri de companii de transport și a activităților auxiliare de transport, diferitele specializări de transport (autocisternă, temperatură controlată etc.), modificări apărute în această ramură economică (diversificarea serviciilor furnizate, calea ferată, subcontractarea etc.).

Permisele de conducere din categoriile D, D+E, D1, D1+E

3.8. Obiectivul: cunoașterea mediului economic al transportului rutier de călători și organizarea pieței:

relația dintre transportul rutier de călători și alte moduri de transport de călători (pe calea ferată, cu autovehicule personale), diferitele activități implicate de către transportul rutier de călători, trecerea frontierelor (transportul internațional), organizarea principalelor tipuri de companii pentru transportul rutier de călători.

Punctul 2: Calificarea inițială obligatorie prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a)

2.1. Opțiunea de combinare a participării la curs cu efectuarea unui test

Calificarea inițială trebuie să includă predarea tuturor subiectelor din lista inclusă la punctul 1. Durata acestei calificări inițiale trebuie să fie de 280 ore.

Fiecare conducător auto cursant trebuie să conducă individual cel puțin 20 de ore un vehicul din categoria respectivă care îndeplinește cel puțin cerințele pentru vehiculele destinate testării, așa cum sunt definite acestea în Directiva 91/439/CEE.

În timpul conducerii individuale, conducătorul auto cursant trebuie însoțit de un instructor, angajat de un centru de formare autorizat. Fiecare conducător auto poate să conducă maximum 8 ore, din cele 20 de ore de conducere individuală, pe teren special sau pe un simulator de ultimă generație, astfel încât să se testeze formarea în domeniul conducerii raționale pe baza reglementărilor de siguranță, în special cu privire la manevrarea vehiculului în diferite condiții de drum și la modul în care acestea se schimbă în funcție de diferitele condiții atmosferice și de perioada de zi sau de noapte.

Pentru conducătorii auto menționați la articolul 5 alineatul (5), durata calificării inițiale trebuie să fie de 70 de ore, inclusiv 5 ore de conducere individuală.

La sfârșitul acestei perioade de formare, autoritățile competente din statele membre sau entitatea desemnată de acestea supun conducătorul auto unui test scris sau oral. Testul trebuie să includă cel puțin o întrebare referitoare la fiecare dintre obiectivele din lista de subiecte menționată la punctul 1.

2.2. Opțiunea care implică un test

Autoritățile competente din statele membre sau entitatea desemnată de acestea organizează testele teoretice și practice menționate anterior pentru a verifica dacă conducătorul auto cursant posedă nivelul de cunoștințe cerut în conformitate cu punctul 1 pentru obiectivele și subiectele menționate la respectivul punct.

(a) Testul teoretic constă din cel puțin două părți:

(i) întrebări care includ întrebări cu răspunsuri multiple, întrebări cu răspuns direct sau o combinație a acestor tipuri de întrebări;

(ii) studii de caz.

Durata minimă a testelor teoretice trebuie să fie de cel puțin patru ore.

(b) Testul practic constă din două părți:

(i) un test de conducere având drept scop evaluarea formării privind conducerea rațională pe baza reglementărilor de siguranță. Testul trebuie aibă loc, ori de câte ori este posibil, pe drumuri aflate în afara localităților, pe drumuri pe care este permisă viteza mare a vehiculelor sau pe autostrăzi (ori pe drumuri similare) și pe toate tipurile de magistrale urbane care prezintă diferite tipuri de dificultăți pe care le poate întâlni un conducător auto. Ar fi de dorit ca acest test să aibă loc în diferite condiții de densitate a traficului. Perioada de timp afectată conducerii trebuie folosită în mod optim pentru evaluarea candidatului în toate zonele de trafic pe care le-ar putea întâlni. Durata minimă a acestui test trebuie să fie de 90 de minute.

(ii) un test practic care să cuprindă cel puțin punctele 1.4, 1.5, 1.6, 3.2, 3.3 și 3.5.

Durata minimă a acestui test trebuie să fie de 30 de minute.

Vehiculul utilizat pentru testul practic trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile pentru vehiculele destinate testării, așa cum sunt definite acestea în Directiva 91/439/CEE.

Testul practic poate fi suplimentat cu un al treilea test care să aibă loc pe un teren special sau pe un simulator de ultimă generație, astfel încât să se testeze formarea în domeniul conducerii raționale pe baza reglementărilor de siguranță, în special cu privire la manevrarea vehiculului în diferite condiții de drum și la modul în care acestea se schimbă în funcție de diferitele condiții atmosferice și de perioada de zi sau de noapte.

Durata acestui test opțional nu este fixă. În cazul în care conducătorul auto efectuează un astfel de test, durata sa poate fi scăzută din cele 90 de minute ale testului de conducere menționat la (i), dar timpul scăzut nu poate depăși 30 de minute.

Pentru conducătorii auto menționați la articolul 5 alineatul (5), testul teoretic trebuie limitat la subiectele menționate la punctul 1 care sunt relevante pentru vehiculele cărora li se aplică noua calificare. Cu toate acestea, acești conducători auto trebuie să efectueze întregul test practic.

Punctul 3: Calificarea inițială accelerată menționată la articolul 3 alineatul (2)

Calificarea inițială accelerată trebuie să includă predarea tuturor subiectelor incluse în lista de la punctul 1. Durata sa trebuie să fie de 140 de ore.

Fiecare cursant trebuie să conducă individual cel puțin 10 ore un vehicul din categoria respectivă care să îndeplinească cel puțin condițiile pentru vehiculele destinate testării, așa cum sunt definite acestea în Directiva 91/439/CEE.

În timpul conducerii individuale, conducătorul auto cursant trebuie însoțit de un instructor, angajat de un centru de formare autorizat. Fiecare conducător auto poate să conducă maximum patru ore, din cele 10 de ore de conducere individuală, pe teren special sau pe un simulator de ultimă generație, astfel încât să se testeze formarea în domeniul conducerii raționale pe baza reglementărilor de siguranță, în special cu privire la manevrarea vehiculului în diferite condiții de drum și la modul în care acestea se schimbă în funcție de diferitele condiții atmosferice și de perioada de zi sau de noapte.

Pentru conducătorii auto menționați la articolul 5 alineatul (5), durata calificării inițiale accelerate trebuie să fie de 35 de ore, inclusiv două ore și jumătate de conducere individuală.

La sfârșitul acestei perioade de formare, autoritățile competente din statele membre sau entitatea desemnată de acestea supun conducătorul auto unui test scris sau oral. Testul trebuie să includă cel puțin o întrebare referitoare la fiecare dintre obiectivele din lista de subiecte menționată la punctul 1.

Punctul 4: Formarea periodică obligatorie prevăzută în articolul 3 alineatul (1) litera (b)

Cursurile de formare periodică obligatorie trebuie organizate de către un centru de formare autorizat. Durata lor trebuie să fie de 35 de ore din cinci în cinci ani, defalcate în perioade de cel puțin șapte ore. Aceste formări periodice pot fi realizate, parțial, pe simulatoare de ultimă generație.

Punctul 5: Autorizarea calificării inițiale și a formării periodice

5.1. Centrele de formare care participă la calificarea inițială și formarea periodică trebuie autorizate de către autoritățile competente ale statelor membre. Autorizarea trebuie dată doar ca răspuns la o solicitare scrisă. Solicitarea trebuie însoțită de documentele care conțin:

5.1.1. o calificare adecvată și programul de formare care precizează subiectele predate și stabilește planul propus de punere în aplicare și metodele de predare avute în vedere;

5.1.2. calificarea instructorilor și domeniile de activitate;

5.1.3. informații referitoare la locul desfășurării cursului, materialele didactice, resursele puse la dispoziție pentru lucrările practice și parcul de vehicule utilizat;

5.1.4. condițiile de participare la curs (numărul de participanți).

5.2. Autoritatea competentă trebuie să dea autorizarea în scris, pe baza următoarelor criterii:

5.2.1. formarea trebuie să se desfășoare în conformitate cu documentele care însoțesc cererea;

5.2.2. autoritatea competentă trebuie să aibă dreptul de a trimite persoane autorizate pentru a asista la cursurile de formare ale centrelor autorizate și trebuie să aibă dreptul de a monitoriza aceste centre, cu privire la resursele utilizate și la desfășurarea corespunzătoare a cursurilor de formare și a testelor;

5.2.3. autorizarea poate fi retrasă sau suspendată în cazul în care criteriile de autorizare nu mai sunt îndeplinite.

Centrul autorizat trebuie să garanteze că instructorii au cunoștințe temeinice privind cele mai recente reglementări și criterii de formare. Ca o parte a procedurii de selecție specifice, instructorii trebuie să prezinte documente care să certifice atât cunoașterea materiei predate, cât și cunoașterea metodelor de predare. În ceea ce privește partea practică a instruirii, instructorii trebuie să prezinte documente care să certifice experiența lor de conducători auto profesioniști sau o experiență de conducere similară, cum ar fi cea de instructori de conducere pentru vehicule grele.

Programul de instruire trebuie să fie conform cu autorizarea și trebuie să cuprindă subiectele din lista menționată la punctul 1.

[1] Decizia 85/368/CEE a Consiliului din 16 iulie 1985 privind compatibilitatea calificărilor de formare profesională dintre statele membre ale Comunității Europene (JO L 199, 31.7.1985, p. 56).

————————————————–

ANEXA II

DISPOZIȚII PRIVIND MODELUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE PENTRU CARTEA DE CALIFICARE A CONDUCĂTORULUI AUTO

1. Caracteristicile fizice ale cărții trebuie să respecte standardele ISO 7810 și 7816-1.

Metodele de verificare a caracteristicilor fizice ale cărții, pentru a se asigura că sunt în concordanță cu standardele internaționale, trebuie să respecte standardul ISO 10373.

2. Cartea are două fețe:

fața 1 conține:

(a) titlul “carte de calificare a conducătorului auto” imprimat cu caractere mari în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului membru care eliberează cartea;

(b) numele statului membru care eliberează cartea (opțional);

(c) semnul distinctiv al statului membru care eliberează cartea, imprimat pe negativ într-un patrulater albastru și înconjurat de 12 stele galbene; semnele distinctive sunt următoarele:

B : Belgia

DK : Danemarca

D : Germania

GR : Grecia

E : Spania

F : Franța

IRL : Irlanda

I : Italia

L : Luxemburg

NL : Olanda

A : Austria

P : Portugalia

FIN : Finlanda

S : Suedia

UK : Marea Britanie

(d) informații specifice ale cărții, numerotate după cum urmează:

1. numele titularului;

2. prenumele titularului;

3. data și locul nașterii titularului;

4. (a) data eliberării;

(b) data expirării;

(c) denumirea autorității emitente (poate fi imprimată pe fața 2);

(d) un număr diferit de numărul permisului de conducere în scop administrativ (opțional);

5. (a) numărul permisului de conducere;

(b) seria permisului de conducere;

6. fotografia titularului;

7. semnătura titularului;

8. domiciliul stabil sau adresa poștală a titularului (opțional);

9. (sub)categoriile de vehicule pentru care conducătorul auto îndeplinește criteriile de calificare inițială și formare periodică;

(e) titlul “model al Comunităților Europene” în limba sau limbile statului membru care eliberează cartea și titlul “carte de calificare a conducătorului auto” în celelalte limbi oficiale comunitare, imprimat cu albastru astfel încât să formeze fondul cărții:

tarjeta de cualificación del conductor

chaufføruddannelsesbevis

Fahrerqualifizierungsnachweis

δελτίο επιμόρφωσης οδηγού

driver qualification card

carte de qualification de conducteur

cárta cáilíochta tiomána

carta di qualificazione del conducente

kwalificatiekaart bestuurder

carta de qualificação de motorista

kuljettajan ammattipätevyyskortti

yrkeskompetensbevis för förare;

(f) culorile de referință:

- albastru: albastru Pantone reflex,

- galben: galben Pantone;

fața 2 conține:

(a) 9. (sub)categoriile de vehicule pentru care conducătorul auto îndeplinește criteriile privind calificarea inițială și formarea periodică;

10. codul comunitar prevăzut la articolul 10 din prezenta directivă;

11. un spațiu rezervat pentru posibila înscriere de către statul membru emitent a unor mențiuni administrative esențiale sau a unor mențiuni legate de siguranța rutieră (opțional). Dacă mențiunile se referă la o rubrică definită în prezenta anexă, aceste mențiuni trebuie precedate de numărul rubricii corespunzătoare.

(b) o explicație a mențiunilor numerotate, care apare pe fața 1 și pe fața 2 a cărții [cel puțin rubricile 1, 2, 3, 4(a), 4(b), 4(c), 5(a), 5(b) și 10].

Dacă un stat membru dorește să formuleze aceste mențiuni într-o altă limbă decât una dintre următoarele limbi: daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola și suedeza, acesta stabilește o versiune bilingvă a cărții utilizând una dintre limbile menționate mai sus, fără să aducă atingere altor dispoziții ale prezentei anexe.

3. Securitate, inclusiv protecția datelor

Scopul diferitelor părți constitutive ale cărții este acela de a exclude orice posibilitate de falsificare sau manipulare și de a detecta orice încercare de acest tip.

Statul membru trebuie să se asigure că nivelul de securitate al cărții este cel puțin comparabil cu nivelul de securitate al permisului de conducere.

4. Dispoziții speciale

După consultarea Comisiei, statele membre pot adăuga culori sau marcaje, cum ar fi un cod de bare, simboluri naționale sau elemente de securitate, fără să aducă atingere altor dispoziții ale prezentei anexe.

Referitor la recunoașterea reciprocă a cărților, codul de bare nu trebuie să conțină alte informații în afara celor care apar deja lizibil pe cartea de calificare a conducătorului auto sau care sunt esențiale pentru procesul de eliberare

Regulamentul CE 561 din 2006 modificat in 2010

REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 15 martie 2006
privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 71 al acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei ( 1 ),
având în vederea avizul Comitetului Economic și Social ( 2 ),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat ( 3 ), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 8 decembrie 2005,
întrucât:
(1) În domeniul transporturilor rutiere, Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier ( 4 ) urmărea să armonizeze condițiile de concurență între modurile de transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul transportului rutier și îmbunătățirea condițiilor de muncă și a siguranței rutiere. Progresele realizate în aceste domenii ar trebuie să fie menținute și extinse.
(2) Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier ( 5 ) impune statelor membre adoptarea de măsuri care să limiteze durata de lucru maximă săptămânală a lucrătorilor mobili.   Avizul Parlamentului European din 14 ianuarie 2003 (JO C 38 E, 12.2.2004, p. 152), poziția comună a Consiliului din 9 decembrie 2004 (JO C 63 E, 15.3.2005, p. 11) și poziția Parlamentului European din 13 aprilie 2005 (JO C 33 E, 9.2.2006, p. 425). Rezoluția legislativă a Parlamentului din 2 februarie 2006 și Decizia Consiliului din 2 februarie 2006. ( 4 ) JO L 370, 31.12.1985, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat prin Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 226, 10.9.2003, p. 4). ( 5 ) JO L 80, 23.3.2002, p. 35.
(3) Au fost întâmpinate dificultăți în asigurarea uniformității interpretării, aplicării, verificării respectării și controlului în toate statele membre cu privire la anumite dispoziții ale Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 referitoare la durata de conducere, pauzele și perioadele de repaus pe care trebuie să le respecte conducătorii auto care efectuează transporturi rutiere naționale și internaționale în interiorul Comunității, din cauza caracterului general al termenilor în care sunt redactate aceste norme.
(4) Este de dorit ca aceste dispoziții să fie aplicate în mod eficient și uniform pentru ca să fie îndeplinite obiectivele vizate și să nu se discrediteze aplicarea normelor. În consecință, este necesar să se stabilească o serie de norme mai clare și mai simple care vor fi ușor de înțeles, de interpretat și de aplicat de către sectorul transporturilor rutiere și de către autoritățile responsabile de aplicarea acestora.
(5) Măsurile prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește condițiile de lucru nu ar trebui să aducă atingere dreptului partenerilor sociali de a stabili dispoziții mai favorabile lucrătorilor prin contracte colective de muncă sau în alt mod.
(6) Este de dorit să fie definit clar domeniul de aplicare a prezentului regulament prin precizarea principalelor categorii de vehicule vizate.
(7) Prezentul regulament ar trebui să se aplice transporturilor rutiere efectuate fie exclusiv în interiorul Comunității, fie între Comunitate, Elveția și țările părți la Acordul privind Spațiul Economic European.
(8) Acordul european privind munca echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale din 1 iulie 1970 (denumit în continuare „AETR”), astfel cum a fost modificat, ar trebui să se aplice în continuare transporturilor rutiere de mărfuri sau de călători efectuate de vehicule înmatriculate într- un stat membru sau într-o țară care este parte contractantă la AETR, pe întregul traseu, adică atât partea situată între Comunitate și o țară terță, alta decât Elveția, cât și țările care sunt părți contractante la Acordul privind Spațiul Economic European, cât și partea care traversează teritoriul unei astfel de țări. Este esențial să se modifice AETR cât mai repede, ideal în următorii doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în vederea punerii în conformitate a dispozițiilor acestuia cu prezentul regulament.
(9) În cazul transporturilor rutiere efectuate de vehicule înmatriculate într-o țară terță care nu este parte la AETR, dispozițiile AETR ar trebui aplicate părții de traseu care se efectuează în interiorul Comunității sau în interiorul țărilor care sunt părți la AETR.
(10) Dat fiind faptul că obiectul AETR intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament, competența de negociere și de încheiere a acordului respectiv aparține Comunității.
(11) În cazul în care o modificare a normelor comunitare interne în domeniul respectiv necesită o modificare corespunzătoare a AETR, statele membre ar trebui să-și unească eforturile pentru a obține această modificare cât mai curând, în conformitate cu procedura prevăzută în AETR.
(12) Lista exceptărilor ar trebui actualizată pentru a ține seama de evoluția sectorului transportului rutier pe parcursul ultimilor nouăsprezece ani.
(13) Toți termenii cheie ar trebui definiți în mod complet pentru a facilita interpretarea și a garanta aplicarea uniformă a prezentului regulament. De asemenea, este necesar să se prevadă asigurarea unei interpretări și aplicări uniforme a prezentului regulament de către autoritățile de control naționale. Definirea termenului „săptămână”, prevăzută de prezentul regulament, nu ar trebui să împiedice conducătorul auto să înceapă săptămâna de lucru în oricare zi a săptămânii.
(14) Pentru a garanta eficiența executării, este indispensabil ca autoritățile competente să fie în măsură, la efectuarea controalelor rutiere și, după o perioadă de tranziție, să se asigure că s-au respectat perioadele de conducere și de repaus din ziua respectivă și din ultimele douăzeci și opt de zile.
(15) Este necesar ca normele de bază referitoare la duratele de conducere să fie clarificate și simplificate pentru a permite controlul uniform și eficient al aplicării acestora cu ajutorul tahografului digital, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatul de înregistrare în transportul rutier ( 1 ) și prezentul regulament. Prin urmare, prin intermediul unui comitet permanent, autoritățile împuternicite cu asigurarea respectării prezentului regulament în statele membre ar trebui să facă toate eforturile pentru a ajunge la o interpretare comună a aplicării acestuia.
(16) S-a constatat că dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 permiteau programarea perioadelor de conducere și de repaus zilnice astfel încât conducătorul auto putea fi în situația de a conduce o perioadă prea lungă fără a lua o pauză completă, ceea ce avea ca rezultat diminuarea siguranței rutiere și deteriorarea condițiilor de lucru ale conducătorilor auto. În consecință, este necesar să se asigure ca fracționarea pauzelor să nu ducă la abuzuri.
(17) Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în nici un caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore. Acest ansamblu de dispoziții garantează un repaus corespunzător și, luând în considerare și experiența dobândită în ultimii ani în domeniul aplicării normelor, nu mai este necesar un sistem de compensație pentru perioadele de repaus zilnic reduse. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 432/2004 al Comisiei (JO L 71, 10.3.2004, p. 3).
(18) Un mare număr de transporturi rutiere în interiorul Comunității includ un traseu parcurs pe feribot sau în tren. În consecință, ar trebui stabilite dispoziții clare și corespunzătoare în ceea ce privește perioadele de repaus zilnic și de pauză în acest tip de traseu.
(19) În vederea intensificării transporturilor internaționale de mărfuri și de călători, ar trebui ca, în interesul siguranței rutiere și al unei mai bune desfășurări a controalelor rutiere și a controalelor efectuate în spațiile întreprinderilor, perioadele de conducere și de repaus și pauzele începute în alte state membre sau în țări terțe să fie luate în considerare și să se stabilească dacă normele relevante au fost respectate în totalitate și în mod corect.
(20) Principiul răspunderii întreprinderilor de transport ar trebui extins cel puțin la întreprinderile de transport care sunt persoane juridice sau fizice și nu ar trebui să excludă dreptul de acțiune împotriva persoanelor fizice care ar fi autorii, instigatorii sau complicii unei încălcări a prezentului regulament.
(21) Conducătorii auto care lucrează pentru mai multe întreprinderi de transport trebuie să furnizeze fiecăreia dintre acestea informațiile de care au nevoie pentru asumarea răspunderilor în cadrul prezentului regulament.
(22) În vederea promovării progresului social și a îmbunătățirii siguranței rutiere, fiecare stat membru ar trebui să-și păstreze dreptul de a adopta anumite măsuri corespunzătoare.
(23) Derogările naționale ar trebui să reflecte schimbările intervenite în sectorul transportului rutier și să se limiteze la elementele care nu sunt supuse în prezent concurenței.
(24) Statele membre ar trebui să stabilească norme pentru vehiculele utilizate pentru transportul călătorilor prin servicii regulate pe un traseu care nu depășește 50 km. Aceste norme ar trebuie să asigure o protecție corespunzătoare în ceea ce privește perioada de conducere permisă și pauzele și perioadele de repaus obligatorii.
(25) În vederea unei bune aplicări a prezentului regulament, este necesar ca serviciile regulate de transport de călători, naționale și internaționale să fie controlate printr-un dispozitiv standard de înregistrare.
(26) Statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancțiunile pentru încălcarea prezentului regulament și să se asigure că acestea sunt aplicate. Aceste sancțiuni trebuie să aibă un caracter efectiv, proporționat, disuasiv și nediscriminatoriu. De asemenea, posibilitatea de imobilizare a vehiculului în caz de încălcare gravă ar trebui să figureze pe scara comună a măsurilor pe care statele membre le pot aplica. Dispozițiile prezentului regulament referitoare la sancțiuni sau la proceduri nu aduc atingere normelor naționale referitoare la sarcina probei.
(27) În vederea asigurării unei aplicări clare și efective, este necesar să se stabilească dispoziții uniforme referitoare la răspunderea întreprinderilor de transport și a conducătorilor auto pentru încălcarea prezentului regulament. Această răspundere poate duce, după caz, la sancțiuni penale, civile sau administrative în statele membre.
(28) Dat fiind faptul că obiectul prezentului regulament, adică stabilirea de norme comunitare clare referitoare la perioadele de conducere, pauzele și perioadele de repaus ale conducătorilor auto, nu poate fi realizat în mod corespunzător de către statele membre, și, în consecință, poate fi mai bine realizat, având în vedere necesitatea unei acțiuni coordonate, la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(29) Este necesar să fie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei ( 1 ).
(30) Având în vedere că Directiva 2003/59/CE ( 2 ) cuprinde dispoziții referitoare la vârsta minimă a conducătorilor auto, care trebuie transpuse până în 2009, prezentul regulament nu trebuie să conțină decât dispoziții tranzitorii în ceea ce privește vârsta minimă a echipajelor.
(31) Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 ar trebui modificat pentru a se preciza obligațiile specifice întreprinderilor de transport și conducătorilor auto ale acestora, precum și pentru a asigura securitatea juridică și a impune o respectare mai strictă a perioadelor de conducere și de repaus cu ocazia controalelor rutiere.
(32) Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 ar trebui, de asemenea, să fie modificat în vederea asigurării securității juridice în ceea ce privește noile date care se introduc în tahograful digital și punerea la dispoziție a cardurilor de conducători auto.
(33) Introducerea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2135/98, a unui dispozitiv de înregistrare care permite înregistrarea electronică a activității conducătorului auto pe cardul de conducător auto, pe o perioadă de 28 de zile, și a activității vehiculului, pe o perioadă de 365 de zile, va permite în viitor controale rutiere mai rapide și mai complete.
(34) În ceea ce privește controalele rutiere, Directiva 88/599/CEE ( 3 ) nu prevede decât controlul perioadelor de conducere și de repaus zilnic, precum și al pauzelor. După introducerea aparatului digital de înregistrare, datele conducătorului și ale vehiculului vor fi stocate electronic și vor putea fi evaluate electronic pe loc. Acest lucru ar trebui să permită, cu timpul, un control simplu al perioadelor de repaus zilnic, normale și reduse, al perioadelor de repaus săptămânal, normale și reduse, și al repausului compensatoriu. Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 referitoare la calificarea inițială și la formarea continuă a conducătorilor anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de călători, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, precum și Directiva 91/439/CEE a Consiliului și de modificare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului (JO L 226, 10.9.2003, p. 4), directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/66/CE a Consiliului (JO L 168, 1.5.2004, p. 35). ( 3 ) Directiva 88/599/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1988 referitoare la procedurile uniforme privind aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 referitor la armonizarea anumitor dispoziții în materie socială în domeniul transporturilor rutiere și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 privind aparatul de înregistrare în domeniul transporturilor rutiere (JO L 325, 29.11.1988, p. 55).
(35) Experiența arată că dispozițiile prezentului regulament și, în special, cele referitoare la durata maximă de conducere pe o perioadă de două săptămâni nu se respectă decât dacă se efectuează controale rutiere eficiente și efective pe toată perioada.
(36) Aplicarea dispozițiilor legale în ceea ce privește tahograful digital ar trebui să fie conformă cu prezentul regulament, pentru a se putea obține o eficiență optimă a controlului și a aplicării anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transportului rutier.
(37) Din motive de claritate și sistematizare, Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII INTRODUCTIVE
Articolul 1
Prezentul regulament stabilește normele referitoare la perioadele de conducere, de repaus și la pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto ce asigură transportul rutier de mărfuri și de călători în vederea armonizării condițiilor de concurență între modurile de transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul rutier și a îmbunătățirii condițiilor de lucru și a siguranței rutiere. De asemenea, prezentul regulament prevede promovarea unor mai bune practici de control și de aplicare a normelor de către statele membre și a unor metode mai bune de lucru în sectorul transportului rutier.
Articolul 2
(1) Prezentul regulament se aplică transportului rutier:
(a) de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone sau
(b) de călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod permanent pentru a putea asigura transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto și care sunt destinate acestui scop.
(2) Prezentul regulament se aplică, indiferent de țara de înmatriculare a vehiculului, transporturilor rutiere efectuate:
(a) exclusiv în interiorul Comunității sau
(b) între Comunitate, Elveția și țările părți la Acordul privind Spațiul Economic European.
(3) AETR se aplică, în locul prezentului regulament, operațiunilor de transport internațional efectuate în parte în afara zonelor prevăzute la alineatul (2), pentru:
(a) vehiculele înmatriculate în Comunitate sau în țările care sunt părți la AETR, pentru tot traseul;
(b) vehiculele înmatriculate într-o țară terță care nu este parte AETR, numai pentru acea parte a traseului situată pe teritoriul Uniunii Europene sau al țărilor care sunt părți AETR.
Dispozițiile AETR ar trebui armonizate cu cele ale prezentului regulament astfel încât dispozițiile principale ale prezentului regulament să se aplice, prin intermediul AETR, acestor vehicule pentru toată partea traseului care se efectuează în interiorul Comunității.
Articolul 3
Prezentul regulament nu se aplică transporturilor rutiere efectuate de:
(a) vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii regulate, traseul liniei nedepășind 50 km;
(b) vehicule a căror viteză maximă autorizată nu depășește 40 km/h;
(c) vehicule utilizate de serviciile forțelor armate, de serviciile protecției civile, de pompieri și forțele responsabile cu menținerea ordinii publice sau închiriate de acestea fără conducător auto, atunci când transportul intră în atribuțiile proprii ale acestor servicii și se efectuează sub controlul acestora;
(d) vehicule, inclusiv cele utilizate pentru transportul necomercial de ajutor umanitar, utilizate în situații de urgență sau în operațiuni de salvare;
(e) vehicule specializate folosite în misiuni medicale;
(f) vehicule specializate pentru depanări care acționează pe o rază de 100 km de la baza de staționare;
(g) vehicule de încercări rutiere pentru îmbunătățire tehnologică, reparații sau întreținere, precum și vehicule noi sau transformate care nu au fost încă puse în circulație;
(h) vehicule sau un ansamblu de vehicule cu o masă maximă autorizată care să nu depășească 7,5 tone utilizate pentru transporturi de mărfuri în scopuri necomerciale;
(i) vehicule comerciale, care au caracter istoric, în conformitate cu legislația statului membru în care sunt conduse, și care sunt utilizate pentru transportul de călători sau de mărfuri în scopuri necomerciale.
Articolul 4
În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
(a) „transport rutier”: orice deplasare efectuată, în tot sau în parte, pe drumurile deschise utilizării publice de către un vehicul, gol sau încărcat, folosit pentru transportul călătorilor sau al mărfurilor;
(b) „vehicul”: un autovehicul, un tractor, o remorcă, o semiremorcă sau o combinație de aceste vehicule, definite după cum urmează:
— „autovehicul”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care circulă pe un drum public, altul decât cel care se deplasează în permanență pe șine, și care este utilizat în mod normal pentru transportul de călători sau de mărfuri;
— „tractor”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care circulă pe un drum public, altul decât cel care se deplasează în permanență pe șine, și care este proiectat în mod special pentru a trage, împinge sau acționa remorci, semiremorci, utilaje sau mașini;
— „remorcă”: orice vehicul proiectat pentru a fi cuplat la un autovehicul sau la un tractor;
— „semiremorcă”: o remorcă fără osia din față, cuplată astfel încât o parte substanțială din greutatea sa și din cea a încărcăturii sale să fie suportată de tractor sau de autovehicul;
(c) „conducător auto”: persoana care conduce vehiculul, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, sau care se află la bordul unui vehicul în cadrul serviciului său pentru a-l putea conduce, în cazul în care este necesar;
(d) „pauză”: orice perioadă în care conducătorul auto nu are dreptul să conducă sau să efectueze alte munci și care trebuie să-i permită numai să se odihnească;
(e) „altă muncă”: orice activitate, cu excepția conducerii autor, definită ca timp de lucru la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector;
(f) „repaus”: orice perioadă neîntreruptă pe parcursul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său;
(g) „perioadă de repaus zilnic”: partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus zilnic normală” sau o „perioadă de repaus zilnic redusă”:
— „perioadă de repaus zilnic normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
— „perioadă de repaus zilnic redusă”: orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore;
(h) „perioadă de repaus săptămânal”: o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală” sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă”:
— „perioadă de repaus săptămânal normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore;
— „perioadă de repaus săptămânal redusă”: orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6);
(i) „săptămână”: perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni și ora 24.00 a zilei de duminică;
(j) „durată de conducere”: durata activității de conducere înregistrată:
— automat sau semiautomat de aparatul de înregistrare definit în anexa I și în anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 sau
— manual, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85;
(k) „durată zilnică de conducere”: durata totală de conducere acumulată între sfârșitul unei perioade de repaus zilnic și începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal;
(l) „durată de conducere săptămânală”: durata de conducere totală, acumulată în timpul unei săptămâni;
(m) „masă maximă autorizată”: masa maximă autorizată de operare a unui vehicul, complet încărcat;
(n) „servicii regulate de transport călători”: serviciile de transport naționale și internaționale, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 684/92 al Consiliului din 16 martie 1992 privind regulile comune pentru transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul ( 1 );
(o) „conducere în echipaj”: situația în care, pe parcursul unei perioade de conducere cuprinsă între două perioade de repaus zilnice consecutive sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal, se află cel puțin doi conducători auto la bordul vehiculului pentru a asigura conducerea. Pe parcursul primei ore de conducere în echipaj, prezența unui sau mai multor alți conducători auto este facultativă, dar ea este obligatorie pentru restul perioadei.
(p) „întreprindere de transport”: price persoană fizică sau juridică, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice organism public cu personalitate juridică sau dependent de o autoritate cu personalitate juridică ce efectuează transporturi rutiere în contul altcuiva sau în contul său;
(q) „perioadă de conducere”: durata de conducere cumulată între momentul în care conducătorul auto se așează la volan după o perioadă de repaus sau o pauză și momentul în care începe o perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de conducere poate fi continuă sau fragmentată.  ( 1 ) O L 74, 20.3.1992, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
CAPITOLUL II
ECHIPAJE, DURATE DE CONDUCERE, PAUZE ȘI TIMP DE REPAUS
Articolul 5
(1) Vârsta minimă a conducătorilor auto este de optsprezece ani.
(2) Vârsta minimă a celui de-al doilea conducător auto este stabilită la optsprezece ani. Cu toate acestea, statele membre pot reduce vârsta minimă a celui de-al doilea conducător auto la șaisprezece ani, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:
(a) transportul rutier se efectuează în interiorul unui stat membru pe o rază de cincizeci de km de la baza de staționare a vehiculului și pe teritoriul unităților administrative locale al căror centru se află pe această rază;
(b) limita de vârstă este redusă în scop de formare profesională și
(c) măsura este conformă cu limitele impuse de legislația națională a statului membru privind ocuparea forței de muncă.
Articolul 6
(1) Durata de conducere zilnică nu depășește nouă ore.
Cu toate acestea, durata de conducere zilnică poate fi prelungită la maximum zece ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii.
(2) Durata de conducere săptămânală nu depășește cincizeci și șase de ore și nici nu generează o depășire a duratei maxime de lucru săptămânale stabilită de Directiva 2002/15/CE.
(3) Durata de conducere totală acumulată nu trebuie să depășească nouăzeci de ore pe parcursul a două săptămâni consecutive.
(4) Duratele de conducere zilnice și săptămânale cuprind toate duratele de conducere înregistrate pe teritoriul Comunității sau al unei țări terțe.
(5) Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este definită la articolul 4 litera (e), precum și orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operațiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament și înregistrează orice perioadă de disponibilitate, astfel cum este definită la articolul 15 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, de la ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal. Această înregistrare se face manual pe o foaie de înregistrare, pe un imprimat scos sau cu ajutorul funcției de introducere manuală de date oferită de aparatul de înregistrare.
Articolul 7
După o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.
Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
Articolul 8
(1) Conducătorul auto respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal.
(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic.
În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.
(3) O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
(4) Un conducător auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal.
(5) Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător auto trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puțin nouă ore pe parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.
(6) Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător auto trebuie să efectueze cel puțin:
— două perioade de repaus săptămânal normale sau
— o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție.
O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă. ▼M1
(6a) Prin derogare de la alineatul (6), un conducător auto care asigură un singur serviciu ocazional de transport internațional de persoane, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul ( 1 ), poate amâna perioada de repaus săptămânal cu cel mult 12 perioade consecutive de 24 de ore care urmează unei perioade de repaus săptămânal precedente, cu următoarele condiții:
(a) serviciul durează cel puțin 24 de ore consecutive într-un stat membru sau o țară terță în care se aplică prezentul regulament, alta decât cel/cea în care a început serviciul;
(b) după utilizarea derogării, conducătorul auto ia:
(i) fie două perioade de repaus săptămânal normale;
(ii) fie o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin 24 de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează sfârșitului perioadei de derogare;
(c) după 1 ianuarie 2014, vehiculul este echipat cu aparatură de înregistrare în conformitate cu dispozițiile din anexa IB la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85; și (d) după 1 ianuarie 2014, în cazul în care perioada de conducere este cuprinsă între orele 22.00 și 6.00, vehiculul este condus de mai mulți conducători auto sau perioada de conducere menționată la articolul 7 se reduce la trei ore.
Comisia monitorizează cu strictețe modul în care este utilizată această derogare pentru a se asigura că se mențin condiții foarte stricte în materie de siguranță rutieră, verificând îndeosebi că timpul total de conducere acumulat în perioada care face obiectul derogării nu este excesiv. Până la 4 decembrie 2012, Comisia întocmește un raport de evaluare a consecințelor derogării în ceea ce privește siguranța rutieră, precum și aspectele sociale. În cazul în care consideră necesar acest demers, Comisia propune modificări ale prezentului regulament în acest sens. ▼B
(7) Orice perioadă de repaus luată în compensație pentru reducerea unei perioade de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puțin nouă ore.
(8) În cazul în care un conducător auto solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic și perioadele de repaus săptămânal reduse departe de baza de staționare a vehiculului pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiția ca acesta să fie dotat cu cabină de dormit corespunzătoare și să fie în staționare.
(9) O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei săptămâni și se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste săptămâni, dar nu amândurora.
Articolul 9
(1) Prin derogare de la articolul 8, atunci când un conducător auto însoțește un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul și efectuează în același timp o perioadă de repaus zilnic normală, această perioadă poate fi întreruptă de două ori cel mult de alte activități a căror durată nu depășește o oră. Pe parcursul acestei perioade de repaus zilnic normală, conducătorul auto are acces la o cușetă.
(2) Perioada de timp necesară conducătorului auto pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reședință a conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staționare al conducătorului auto, nu se consideră repaus sau pauză, cu excepția cazului în care conducătorul auto se află pe un feribot sau în tren și are acces la o cușetă.
(3) Perioada de timp necesară conducătorului auto ce conduce un vehicul care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reședință al conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staționare al conducătorului auto, se consideră altă muncă.
CAPITOLUL III
RĂSPUNDEREA ÎNTREPRINDERII DE TRANSPORT
Articolul 10
(1) Se interzice întreprinderilor de transport să remunereze conducătorii auto salariați sau care sunt puși la dispoziția lor în funcție de distanța parcursă și/sau de cantitatea de mărfuri transportată, chiar și sub formă de prime sau majorări salariale, în cazul în care o asemenea ▼M1 2006R0561 — RO — 04.06.2010 — 001.001 — 13
remunerare este de natură să pericliteze siguranța rutieră și/sau să încurajeze încălcarea prezentului regulament.
(2) Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto menționați la alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucțiuni corespunzătoare conducătorilor auto și efectuează controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a capitolului II din prezentul regulament.
(3) O întreprindere de transport răspunde pentru încălcările comise de către conducătorii întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe.
Fără a duce atingere dreptului statelor membre de a impune răspunderea integrală a întreprinderilor de transport, statele membre pot să asocieze această răspundere cu nerespectarea de către întreprinderi a alineatelor (1) și (2). Statele membre pot lua în considerare orice dovadă care stabilește că întreprinderea de transport nu poate fi în mod rezonabil obligată să răspundă pentru încălcarea comisă.
(4) Întreprinderile, exportatorii, expeditorii, operatorii din turism, furnizorii principali de transport, subcontractanții și agenții care utilizează conducători auto se asigură ca orarele de transport convenite prin contract să fie conforme cu prezentul regulament.
(5) (a) Orice întreprindere de transport care folosește vehicule prevăzute cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 și care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament:
(i) se asigură ca toate informațiile să fie periodic descărcate prin unitatea de la bord și cardul conducătorului auto astfel cum a solicitat statul membru și ca informațiile relevante să fie descărcate mai frecvent astfel încât toate activitățile efectuate de sau pentru această întreprindere să fie descărcate;
(ii) se asigură ca toate informațiile descărcate prin unitatea de la bord și cardul conducătorului auto să fie păstrate cel puțin douăsprezece luni după înregistrare și ca în cazul în care un agent de control le-ar solicita, aceste informații să poată fi consultate, direct sau la distanță, în localurile întreprinderii.
(b) În sensul prezentului alineat, termenul „descărcate” se interpretează în conformitate cu definiția de la capitolul I litera (s) de la anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
(c) Frecvența maximă cu care se descarcă informațiile relevante în conformitate cu litera (a) punctul (i) se stabilește de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).
CAPITOLUL IV
DEROGĂRI
Articolul 11
Fiecare stat membru poate, în cazul transporturilor rutiere efectuate în întregime pe teritoriul său, să prevadă durate minime mai lungi pentru pauze și perioadele de repaus sau durate de conducere mai scurte decât cele prevăzute la articolele 6-9. În acest caz, statele membre țin seama de contractele colective sau de alte acorduri între partenerii sociali respectivi. Cu toate acestea, prezentul regulament rămâne aplicabil pentru conducătorii auto care efectuează operațiuni de transport internațional.
Articolul 12
Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la articolele 6-9 în măsura necesară pentru a se garanta siguranța persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiția de a nu se periclita prin aceasta siguranța rutieră. Conducătorul auto trebuie să indice manual natura și cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul său de sarcini, până la sosirea la locul de oprire corespunzător.
Articolul 13
(1) Cu condiția ca acest lucru să nu aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1, fiecare stat membru poate acorda derogări de la articolele 5-9 și să supună aceste derogări unor condiții speciale pe propriul teritoriu sau, cu acordul statului interesat, pe teritoriul unui alt stat membru, aplicabile transporturilor efectuate cu următoarele vehicule:
(a) vehicule aparținând autorităților publice sau închiriate de a acestea fără conducător auto pentru efectuarea de transporturi rutiere care nu concurează cu întreprinderile de transport particulare;
(b) vehicule utilizate sau închiriate fără conducător auto de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii, pentru transportul de mărfuri în cadrul activității profesionale specifice pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii;
(c) tractoare agricole sau forestiere utilizate pentru activități agricole sau forestiere, pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii care este proprietara vehiculului, care îl închiriază sau îl ia în leasing;
(d) vehicule sau combinații de vehicule a căror masă maximă admisibilă nu depășește7,5 tone, utilizate:
— de prestatorii de servicii universale astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul (13) din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului ( 1 ) pentru livrarea loturilor în cadrul serviciului universal sau
— pentru transportul materialelor, al echipamentului sau al mașinilor care sunt destinate conducătorului auto în exercitarea profesiei sale.
Aceste vehicule nu trebuie să fie utilizate decât pe o rază de 50 km de la sediul întreprinderii și cu condiția ca principala activitate a conducătorului auto să nu fie cea de conducere a vehiculului;
(e) vehicule care circulă exclusiv pe insule a căror suprafață nu depășește 2 300 kilometri pătrați și care nu sunt legate de restul teritoriului național de un pod, vad sau tunel deschis circulației autovehiculelor;
(f) vehicule utilizate pentru transportul de mărfuri pe o rază de 50 km de la sediul întreprinderii, propulsate de gaze naturale, gaze lichefiate sau de electricitate, a căror masă maximă autorizată, inclusiv greutatea remorcilor sau a semiremorcilor, nu depășește 7,5 tone;
(g) vehicule utilizate pentru cursurile de școală auto și examenele de conducere în vederea obținerii unui permis de conducere sau a unui certificat profesional, cu condiția ca acestea să nu fie utilizate pentru transportul de mărfuri sau de călători în scopuri comerciale;
(h) vehicule utilizate de serviciile de canalizare, protecție împotriva inundațiilor, apă, gaze și electricitate, de serviciile de întreținere și control al drumurilor principale, colectare și depozitare a deșeurilor menajere, de serviciile de telegraf și telefon, pentru transmisiuni de radio și televiziune și pentru detectarea emițătorilor sau a receptorilor de radio sau televiziune;
(i) vehicule care au 10-17 locuri destinate exclusiv transportului de călători în scopuri necomerciale;
(j) vehicule pentru transportul echipamentelor de circ sau pentru parcuri de distracții;
(k) vehicule de proiect mobil special echipate, destinate în primul rând să fie utilizate în scopuri didactice atunci când staționează;
(l) vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme și pentru returnarea la ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor;
(m) vehicule specializate pentru transportul de bani și/sau de obiecte de valoare;
(n) vehicule utilizate pentru transportul de deșeuri de origine animală sau carcase care nu sunt destinate consumului uman;

Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(o) vehicule utilizate exclusiv pe uscat în instalații de platforme precum porturile, porturile intermodale de transbordare și terminalele feroviare;
(p) vehicule utilizate pentru transportul de animale vii de la ferme la piețele locale și viceversa sau de la piețe la abatoarele locale pe o rază de cel mult 50 km.
(2) Statele membre informează Comisia cu privire la derogările acordate în temeiul alineatului (1) și Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
(3) Cu condiția să nu se aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1 și să se asigure o protecție corespunzătoare pentru conducătorii auto, un stat membru poate acorda pe teritoriul său, după aprobarea de către Comisie, derogări minore de la aplicarea prezentului regulament pentru vehiculele utilizate în zone prestabilite în care densitatea populației nu depășește cinci locuitori pe kilometrul pătrat, în următoarele situații:
— serviciile naționale regulate de transport de călători ale căror orare sunt confirmate de către autorități (în acest caz, se autorizează numai derogările referitoare la pauze) și
— operațiunile naționale de transport rutier de mărfuri în contul propriu sau în contul altcuiva care nu au niciun impact asupra pieței interne și sunt necesare pentru menținerea anumitor sectoare de activitate pe teritoriul respectiv, atunci când dispozițiile derogatorii ale prezentului regulament impun o rază maximă de 100 km.
Transportul rutier efectuat în cadrul acestor derogări poate include o deplasare către o regiune în care densitatea populației este de cinci locuitori sau mai mult pe kilometrul pătrat, dar numai pentru a începe sau a termina traseul. Natura și domeniul de aplicare a acestor derogări trebuie să fie proporționale.
Articolul 14
(1) Statele membre pot acorda, după autorizarea de către Comisie, derogări de la aplicarea articolelor 6-9 pentru operațiuni de transport în situații excepționale, cu condiția ca aceste derogări să nu aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1.
(2) În cazuri de urgență, statele membre pot acorda o derogare temporară pe o perioadă de maximum treizeci de zile, care se notifică de îndată Comisiei.
(3) Comisia notifică celorlalte state membre orice derogare acordată în temeiul prezentului articol.
Articolul 15
Statele membre se asigură ca toți conducătorii auto ai vehiculelor prevăzute la articolul 3 litera (a) să fie supuși normelor naționale care asigură o protecție corespunzătoare în ceea ce privește duratele de conducere permise și pauzele și perioadele de repaus obligatorii.
CAPITOLUL V
PROCEDURI DE CONTROL ȘI SANCȚIUNI
Articolul 16
(1) În cazul în care vehiculele nu au fost echipate cu un aparat de înregistrare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, se aplică alineatele (2) și (3) de la prezentul articol:
(a) serviciilor regulate naționale de transport călători și
(b) serviciilor regulate internaționale de transport călători, ale căror capete de traseu se găsesc la o distanță de până la cincizeci de km în linie dreaptă de la frontiera dintre două state membre și al căror traseu nu depășește o sută de km.
(2) Întreprinderea de transport stabilește un orar și un tabel de serviciu care indică, pentru fiecare conducător auto, numele, locul de muncă de bază al acestuia și orarul fixat în prealabil pentru diferitele perioade de conducere, celelalte activități, pauzele și perioadele de disponibilitate.
Fiecare conducător auto angajat într-un serviciu prevăzut la alineatul (1) poartă asupra sa un extras din tabelul de serviciu și o copie a orarului de serviciu.
(3) Tabelul de serviciu:
(a) conține toate informațiile indicate la alineatul (2) pentru o perioadă precedentă de cel puțin douăzeci și opt de zile; aceste informații sunt actualizate la intervale periodice a căror durată nu depășește o lună;
(b) este semnat de către conducătorul întreprinderii de transport sau de o persoană autorizată să-l reprezinte;
(c) este păstrat de întreprinderea de transport timp de un an de la data expirării perioadei acoperite. Întreprinderea de transport dă un extras din tabel conducătorilor auto interesați, la cererea acestora și
(d) este prezentat și înmânat unui agent de control împuternicit care-l solicită.
Articolul 17
(1) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre, printr-un formular tip stabilit de Decizia 93/173/CEE ( 1 ), informațiile necesare pentru a-i permite să elaboreze, din doi în doi ani, un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și cu privire la evoluția situației în domeniile respective.
(2) Aceste informații trebuie să parvină Comisiei până la data de 30 septembrie din anul următor expirării perioadei de doi ani la care se referă raportul.
(3) Raportul informează, de asemenea, cu privire la folosirea derogărilor prevăzute la articolul 13.
(4) Comisia transmite raportul Parlamentului European și Consiliului în termen de 13 luni de la expirarea perioadei de doi ani la care se referă raportul.
Articolul 18
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament.
Articolul 19
(1) Statele membre stabilesc normele referitoare la sancțiunile pentru încălcarea prezentului regulament și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura de aplicarea acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale, disuasive și nediscriminatorii. Nici o încălcare a prezentului regulament sau a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 nu atrage mai mult de o sancțiune sau de o procedură. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre aceste măsuri, precum și regimul de sancțiuni până la data prevăzută la articolul 29 paragraful al doilea. Comisia informează statele membre în consecință.
(2) Orice stat membru permite autorităților competente să aplice o sancțiune unei întreprinderi și/sau unui conducător auto pentru o încălcare a prezentului regulament constatată pe teritoriul său și care nu a fost deja sancționată, chiar dacă acea încălcare a fost comisă pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe.
În mod excepțional, atunci când se constată o încălcare:
— care nu a fost comisă pe teritoriul statului membru respectiv și
— care a fost comisă de o întreprindere stabilită sau de un conducător auto al cărui loc de muncă se află într-un alt stat membru sau țară terță;
un stat membru poate, până la 1 ianuarie 2009, în loc să impună o sancțiune, să notifice faptele constitutive ale încălcării autorității competente a statului membru sau a țării terțe în care este stabilită întreprinderea sau în care își are conducătorul auto locul de muncă.
(3) Atunci când un stat membru deschide o procedură sau aplică o sancțiune pentru o anumită încălcare, el îi furnizează conducătorului auto dovada scrisă corespunzătoare.
(4) Statele membre se asigură că un sistem de sancțiuni proporționat, care poate include sancțiuni financiare, este aplicat în caz de încălcare a prezentului regulament sau a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 de către întreprinderi sau expeditori asociați, exportatori, operatori din turism, furnizori principali de transport, subcontractanți și agenții care utilizează conducători auto care le sunt asociați.
Articolul 20
(1) Conducătorul auto păstrează dovezile furnizate de către un stat membru cu privire la o sancțiune sau la deschiderea unei proceduri până în momentul în care aceeași încălcare a prezentului regulament nu poate să mai atragă o a doua procedură sau o a doua sancțiune în conformitate cu prezentul regulament.
(2) Conducătorul auto prezintă dovada prevăzută la alineatul (1) la cerere.
(3) Un conducător auto care lucrează pentru mai multe întreprinderi de transport sau care este la dispoziția mai multor întreprinderi de transport prezintă informații suficiente fiecăreia dintre aceste întreprinderi pentru a se conforma capitolului II.
Articolul 21
Pentru a rezolva cazurile în care un stat membru consideră că s-a comis o încălcare a prezentului regulament, care este în mod evident de natură să compromită siguranța rutieră, acesta poate împuternici autoritatea competentă să procedeze la imobilizarea vehiculului respectiv până când se remediază cauza încălcării. Statele membre îl pot obliga pe conducătorul auto să ia o perioadă zilnică de repaus. De asemenea, după caz, statele membre pot să procedeze la retragerea, suspendarea și aplicarea de restricții în ceea ce privește licența întreprinderii, în cazul în care întreprinderea în cauză este stabilită în statul membru respectiv, sau să procedeze la retragerea, suspendarea și aplicarea de restricții în ceea ce privește permisul de conducere al conducătorului auto. Comisia elaborează în conformitate cu procedura de la articolul 24 alineatul (2) orientări cu scopul de a promova aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentului articol.
Articolul 22
(1) Statele membre își acordă reciproc asistență în vederea aplicării prezentului regulament și a verificării respectării acestuia.
(2) Autoritățile competente din statele membre își comunică periodic toate informațiile disponibile privind:
(a) încălcările normelor din capitolul II comise de către persoanele nerezidente și orice sancțiuni aplicate pentru astfel de încălcări;
(b) sancțiunile aplicate de către un stat membru rezidenților săi pentru astfel de încălcări comise în alte state membre.
(3) Fiecare stat membru trimite periodic Comisiei informațiile relevante cu privire la interpretarea și aplicarea la nivel național a dispozițiilor prezentului regulament, iar Comisia le trimite celorlalte state membre în format electronic.
(4) Comisia facilitează dialogul între statele membre cu privire la interpretarea și aplicarea la nivel național a prezentului regulament prin intermediul comitetului prevăzut la articolul 24 alineatul (1).
Articolul 23
Comunitatea inițiază cu țările terțe negocieri care s-ar dovedi necesare pentru aplicarea prezentului regulament.
Articolul 24
(1) Comisia este asistată de un comitet înființat în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, în conformitate cu dispozițiile articolului 8 din această decizie.
(3) Comisia își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 25
(1) La cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia:
(a) examinează cazurile în care apar diferențe în aplicarea și verificarea respectării dispozițiilor prezentului regulament, în special în ceea ce privește durata de conducere, pauzele și perioadele de repaus;
(b) clarifică dispozițiile prezentului regulament pentru a promova o abordare comună.
(2) În cazurile speciale prevăzute la alineatul (1), Comisia adoptă o decizie privind abordarea recomandată în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2). Comisia comunică decizia sa Parlamentului European, Consiliului și statelor membre.
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 26
Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 se modifică după cum urmează:
1. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 2
În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului (*).
___________ (*) JO L 102, 11.4.2006, p. 1”;
2. La articolul 3, alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:
„(1) Aparatul de înregistrare se instalează și se folosește la bordul vehiculelor înmatriculate în statele membre care le folosesc pentru transportul rutier de călători sau mărfuri, cu excepția vehiculelor prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Vehiculele menționate la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și vehiculele care erau excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 3820/85, dar care nu mai sunt excluse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006, se pot conforma acestei obligații până la 31 decembrie 2007.
(2) Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele menționate la articolul 13 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.
(3) Statele membre, după autorizarea din partea Comisiei, pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele folosite pentru operațiunile de transport prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.”
3. La articolul 14, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Întreprinderea păstrează, în ordine cronologică și într-o formă lizibilă, foile de înregistrare, precum și imprimatele scoase de fiecare dată când acestea se prezintă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), timp de cel puțin un an după ce au fost folosite și pune la dispoziția conducătorilor auto interesați o copie, la cererea acestora. De asemenea, întreprinderea pune la dispoziția conducătorilor auto interesați, la cererea acestora, o copie a informațiilor descărcate de pe cardul conducătorilor auto, precum și versiunile imprimate ale acestor copii. Foile de înregistrare, imprimatele scoase și informațiile descărcate se prezintă sau se înmânează inspectorului autorizat, la cerere.”
4. Articolul 15 se modifică după cum urmează:
— la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:
„În caz de deteriorare sau de proastă funcționare a cardului conducătorului auto sau în cazul în care acesta nu este în posesia cardului, conducătorul auto:
(a) la începutul traseului, imprimă informațiile detaliate privind vehiculul pe care îl conduce și pe foaia scoasă trebuie să figureze:
(i) informațiile detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător auto sau al permisului de conducere), inclusiv semnătura;
(ii) perioadele prevăzute la alineatul (3) liniuța a doua, literele (b), (c) și (d);
(b) la sfârșitul traseului, imprimă informațiile privind perioadele de timp înregistrate de aparatul de înregistrare, înregistrează toate perioadele consacrate altei activități, perioadele de disponibilitate și de repaus efectuate de la imprimatul scos la începutul traseului, atunci când aceste informații nu au fost înregistrate de tahograf, marchează pe document datele detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător auto sau a permisului de conducere), inclusiv semnătura.”;
— la alineatul (2), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:
„Atunci când conducătorul auto este în imposibilitate de a folosi aparatura montată la bordul vehiculului ca urmare a faptului că nu se află în vehicul, perioadele de timp indicate la alineatul (3) liniuța a doua literele (b), (c) și (d):
(a) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, se înscriu pe foaia de înregistrare manual, automat sau în orice alt fel, lizibil și fără a murdări foaia, sau (b) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, se înscriu pe cardul conducătorului auto cu ajutorul funcției de introducere manuală oferită de aparatul de înregistrare.
Atunci când la bordul vehiculului echipat cu un aparat de control în conformitate cu anexa I B se află mai mulți conducători auto, fiecare conducător auto se asigură că propriul card de conducător auto este introdus în deschiderea corespunzătoare a tahografului.”;
— la alineatul (3), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:
„(b) se înțelege prin «altă muncă» orice altă activitate în afară de cea de conducere, definită la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (*), precum și orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transporturilor sau din afara acestui sector; aceste activități se înregistrează cu semnul ;
(c) «disponibilitatea», definită la articolul 3 litera (b) din Directiva 2002/15/CE, se înregistrează cu semnul .
___________ (*) JO L 80, 23.3.2002, p. 35”;
— alineatul (4) se elimină;
— alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:
„(7) (a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:
(i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente;
(ii) cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui asemenea card și
(iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.
(b) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:
(i) cardul de conducător auto al cărui titular este;
(ii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și (iii) foile de înregistrare corespunzătoare aceleiași perioade precum cea prevăzută la punctul (ii), în cazul în care acesta ar fi condus, pe parcursul acestei perioade, un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctul (ii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile de zile.
(c) Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alineatele (2) și (3).”
Articolul 27
Regulamentul (CEE) nr. 2135/98 se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2, alineatul (1) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) (a) Din a douăzeci și una zi de la data publicării Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului (*), vehiculele puse în circulație pentru prima dată sunt echipate cu un aparat de înregistrare în conformitate cu dispozițiile din anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
___________ (*) JO L 102, 11.4.2006, p. 1”;
2. La articolul 2, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a putea elibera cardurile de conducător auto până în a douăzeci și una zi de la data publicării Regulamentului (CE) nr. 561/2006.”
Articolul 28
Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 se abrogă și se înlocuiește cu prezentul regulament.
Cu toate acestea, articolul 5 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 se aplică în continuare până la datele stabilite la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2003/59/CE.
Articolul 29
Prezentul regulament intră în vigoare la 11 aprilie 2007, cu excepția articolului 10 alineatul (5), a articolului 26 alineatele (3) și (4) și a articolului 27, care intră în vigoare la 1 mai 2006.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Directiva CE nr: 5 din 2009 care stabileste incalcarile reg.561 si 3821 !

Directiva 2009/5/CE a Comisiei

din 30 ianuarie 2009

de modificare a Directivei 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului [1], în special articolul 9 alineatul (3),

întrucât:

(1) Directiva 2006/22/CE conține în anexa III o listă inițială de încălcări ale Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului [2], precum și ale Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier [3].

(2) Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2006/22/CE stipulează posibilitatea de a adapta anexa în vederea stabilirii unor orientări privind o gamă de încălcări comune ale legislației, divizată în două categorii. Printre cele mai grave încălcări se numără cele care creează un risc ridicat de deces sau vătămare corporală gravă.

(3) Oferirea unor indicații suplimentare legate de clasificarea încălcărilor constituie un pas important în direcția asigurării certitudinii juridice pentru întreprinderi și a concurenței echitabile dintre acestea.

(4) O clasificare armonizată a încălcărilor este, de asemenea, de dorit, în vederea asigurării unei baze comune pentru sistemele de clasificare în funcție de gradul de risc pe care statele membre trebuie să le introducă în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/22/CE. Pe baza acestor categorii armonizate se va facilita încadrarea încălcărilor comise de un conducător auto sau o întreprindere în alt stat membru decât statul membru de reședință.

(5) Ca regulă generală, clasificarea încălcărilor trebuie să depindă de gravitatea acestora și de eventualele consecințele pentru siguranța traficului, precum și de posibilitatea de control a respectării legislației de către conducătorul auto sau întreprindere.

(6) Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului înființat în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa III la Directiva 2006/22/CE se înlocuiește cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2009 cel târziu. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 30 ianuarie 2009.

Pentru Comisie

Antonio Tajani

Vicepreședinte

[1] JO L 102, 11.4.2006, p. 35.

[2] JO L 102, 11.4.2006, p. 1.

[3] JO L 370, 31.12.1985, p. 8.

————————————————–

ANEXĂ

“ANEXA III

Încălcări

În conformitate cu articolul 9 alineatul (3), următorul tabel conține orientări cu privire la o gamă de încălcări comune ale Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85, divizate în două categorii în funcție de gravitatea lor.

1. Grupe de încălcări ale Regulamentului (CE) nr. 561/2006

Nr. | Temei juridic | Tip de încălcare | Gravitate [1] |

IFG | IG | IM |

A | Echipaj | | | |

A1 | Articolul 5 alineatul (1) | Nerespectarea vârstei minime a conducătorilor auto | | X | |

B | Perioadele de conducere | | | |

B1 | Articolul 6 alineatul (1) | Depășirea duratei de conducere zilnice de 9 h dacă posibilitatea de prelungire la 10 h nu este permisă | 9 h<…<10 h | | | X |

B2 | 10 h<…<11 h | | X | |

B3 | 11 h<… | X | | |

B4 | Depășirea duratei prelungite de conducere zilnice de 10 h, dacă este permisă prelungirea | 10 h<…<11 h | | | X |

B5 | 11 h<…<12 h | | X | |

B6 | 12 h<… | X | | |

B7 | Articolul 6 alineatul (2) | Depășirea duratei de conducere săptămânale | 56 h<…<60 h | | | X |

B8 | 60 h<…<70 h | | X | |

B9 | 70 h<… | X | | |

B10 | Articolul 6 alineatul (3) | Depășirea duratei de conducere acumulate în 2 săptămâni consecutive | 90 h<…<100 h | | | X |

B11 | 100 h<…<112 h 30 | | X | |

B12 | 112 h 30<… | X | | |

C | Pauze | | | |

C1 | Articolul 7 | Depășirea duratei neîntrerupte de conducere | 4 h 30<…<5 h | | | X |

C2 | 5 h<…<6 h | | X | |

C3 | 6 h<… | X | | |

D | Perioade de repaus | | | |

D1 | Articolul 8 alineatul (2) | Perioadă insuficientă de repaus zilnic de mai puțin de 11 h, dacă perioada redusă de repaus zilnic nu este permisă | 10 h<…<11 h | | | X |

D2 | 8 h 30<…<10 h | | X | |

D3 | …<8 h 30 | X | | |

D4 | Perioadă redusă de repaus zilnic insuficientă de mai puțin de 9 h, dacă reducerea este permisă | 8 h<…<9 h | | | X |

D5 | 7 h<…<8 h | | X | |

D6 | …<7 h | X | | |

D7 | Perioadă de repaus zilnic împărțită, insuficientă de mai puțin de 3 h + 9 h | 3 h+[8 h<…<9 h] | | | X |

D8 | 3 h+[7 h<…<8 h] | | X | |

D9 | 3 h+[…<7 h] | X | | |

D10 | Articolul 8 alineatul (5) | Perioadă de repaus zilnic insuficientă de mai puțin de 9 h pentru conducere în echipaj | 8 h<…<9 h | | | X |

D11 | 7 h<…<8 h | | X | |

D12 | …<7 h | X | | |

D13 | Articolul 8 alineatul (6) | Perioadă redusă de repaus săptămânal insuficientă de mai puțin de 24 h | 22 h<…<24 h | | | X |

D14 | 20 h<…<22 h | | X | |

D15 | …<20 h | X | | |

D16 | Perioadă de repaus săptămânal insuficientă, de mai puțin de 45 h, dacă perioada redusă de repaus săptămânal nu este permisă | 42 h<…<45 h | | | X |

D17 | 36 h<…<42 h | | X | |

D18 | …<36 h | X | | |

E | Tipuri de plată | | | |

E1 | Articolul 10 alineatul (1) | Legătură între remunerație și distanța parcursă sau cantitatea de mărfuri transportată | X | | |

2. Grupe de încălcări ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85

Nr. | Temei juridic | Tip de încălcare | Gravitate [2] |

IFG | IG | IM |

F | Instalarea aparaturii de înregistrare | | | |

F1 | Articolul 3 alineatul (1) | Niciun tip de aparatură de înregistrare aprobată nu este instalată sau utilizată | X | | |

G | Utilizarea aparaturii de înregistrare, a cărții de conducător auto sau a foii de înregistrare | | | |

G1 | Articolul 13 | Aparatură de înregistrare care nu funcționează corespunzător (de exemplu: aparatură de înregistrare verificată, calibrată și sigilată necorespunzător) | X | | |

G2 | Aparatură de înregistrare utilizată necorespunzător (neutilizarea unei cărți de conducător auto valabile, abuz voluntar, …) | X | | |

G3 | Articolul 14 alineatul (1) | Nu deține un număr suficient de foi de înregistrare | | X | |

G4 | Model neomologat de foi de înregistrare | | X | |

G5 | Nu deține suficientă hârtie pentru documente imprimate | | | X |

G6 | Articolul 14 alineatul (2) | Întreprinderea nu ține evidența foilor de înregistrare, a documentelor imprimate și a datelor stocate | X | | |

G7 | Articolul 14 alineatul (4) | Conducătorul auto deține mai mult de o carte de conducător auto valabilă | X | | |

G8 | Articolul 14 alineatul (4) | Utilizarea unei cărți de conducător auto care nu este cartea valabilă a conducătorului auto respectiv | X | | |

G9 | Articolul 14 alineatul (4) | Utilizarea unei cărți de conducător auto defecte sau expirate | X | | |

G10 | Articolul 14 alineatul (5) | Nu sunt disponibile datele înregistrate și stocate timp de cel puțin 365 de zile | X | | |

G11 | Articolul 15 alineatul (1) | Utilizarea unor foi sau a unor cărți de conducător auto murdare ori deteriorate, cu datele lizibile | | | X |

G12 | Utilizarea unor foi sau a unor cărți de conducător auto murdare ori deteriorate, cu datele ilizibile | X | | |

G13 | Nu s-a depus în termen de 7 zile calendaristice o cerere de înlocuire a cărților de conducător auto deteriorate, cu funcționare defectuoasă, pierdute sau furate | | X | |

G14 | Articolul 15 alineatul (2) | Utilizarea incorectă a foilor de înregistrare/cărților de conducător auto | X | | |

G15 | Retragerea neautorizată a foilor sau a cărților de conducător auto, care are un impact asupra înregistrării datelor relevante | X | | |

G16 | Retragerea neautorizată a foilor sau a cărților de conducător auto, fără niciun impact asupra datelor înregistrate | | | X |

G17 | Foaie de înregistrare sau carte de conducător auto folosită pentru acoperirea unei perioade mai lungi decât cea prevăzută, dar fără pierderea datelor | | | X |

G18 | Foaie de înregistrare sau carte de conducător auto folosită pentru acoperirea unei perioade mai lungi decât cea prevăzută, cu pierderea datelor | X | | |

G19 | Nu se utilizează introducerea manuală când acest lucru este necesar | X | | |

G20 | Nu se utilizează foia corectă sau cartea de conducător auto se află în dispozitivul de citire necorespunzător (conducere în echipaj) | X | | |

G21 | Articolul 15 alineatul (3) | Ora înregistrată pe foaie nu corespunde orei oficiale a statului de înmatriculare a vehiculului | | X | |

G22 | Utilizarea incorectă a mecanismului de schimbare | X | | |

H | Informații introduse | | | |

H1 | Articolul 15 alineatul (5) | Lipsește numele de familie de pe foaia de înregistrare | X | | |

H2 | Lipsește prenumele de pe foaia de înregistrare | X | | |

H3 | Lipsesc data de începere și de încheiere a utilizării foii | | X | |

H4 | Lipsesc locul de începere și de încheiere a utilizării foii | | | X |

H5 | Lipsește numărul de înregistrare de pe foaia de înregistrare | | | X |

H6 | Lipsesc datele înregistrate de contorul kilometric (punct de pornire) de pe foaia de înregistrare | | X | |

H7 | Lipsesc datele înregistrate de contorul kilometric (punct final) de pe foaia de înregistrare | | | X |

H8 | Lipsește ora schimbării vehiculului de pe foaia de înregistrare | | | X |

H9 | Articolul 15 alineatul (5a) | Simbolul țării nu este introdus în aparatura de înregistrare | | | X |

I | Punerea la dispoziție a informațiilor | | | |

I1 | Articolul 15 alineatul (7) | Refuză controlul | X | | |

I2 | Articolul 15 alineatul (7) | Nu poate prezenta înregistrările zilei curente | X | | |

I3 | Nu poate prezenta înregistrările din ultimele 28 de zile | X | | |

I4 | Nu poate prezenta înregistrările de pe cartea de conducător auto, dacă acesta deține una | X | | |

I5 | Nu poate prezenta înregistrările manuale și documentele imprimate din săptămâna curentă și din ultimele 28 de zile | X | | |

I6 | Nu poate prezenta cartea de conducător auto | X | | |

I7 | Nu poate prezenta documentele imprimate din săptămâna curentă și din ultimele 28 de zile | X | | |

J | Fraude | | | |

J1 | Articolul 15 alineatul (8) | Falsificarea, ștergerea, distrugerea datelor înregistrate pe foile de înregistrare, a celor stocate în aparatura de înregistrare sau pe cartea de conducător auto, ori a documentelor imprimate din aparatura de înregistrare | X | | |

J2 | Manipularea aparaturii de înregistrare, a foii de înregistrare sau a cărții de conducător auto, care poate conduce la falsificarea datelor și/sau a informațiilor imprimate | X | | |

J3 | Dispozitiv de manipulare prezent în vehicul (comutator/fir …), care poate fi utilizat pentru a falsifica datele și/sau informațiile imprimate | X | | |

K | Defectare | | | |

K1 | Articolul 16 alineatul (1) | Nu este reparat de un instalator sau atelier autorizat | X | | |

K2 | Nu este reparat în cursul călătoriei | | X | |

L | Introducere manuală sau documente imprimate | | | |

L1 | Articolul 16 alineatul (2) | Conducătorul auto nu marchează toate informațiile pentru perioadele de timp care nu mai sunt înregistrate în timp ce echipamentul de înregistrare nu poate fi reparat sau funcționează defectuos | X | | |

L2 | Numărul cărții de conducător auto și/sau numele și/sau numărul permisului de conducere lipsesc de pe foaia temporară. | X | | |

L3 | Semnătura lipsește de pe foaia temporară | | X | |

L4 | Articolul 16 alineatul (3) | Nu s-a declarat oficial pierderea sau furtul cărții de conducător auto către autoritățile competente din statul membru unde a avut loc furtul | X | | |

[*] IFG = Încălcare foarte gravă/IG = încălcare gravă/IM = încălcare minoră.

[**] IFG = Încălcare foarte gravă/IG = încălcare gravă/IM = încălcare minoră”.

Regulamentul CE nr: 1073 din 2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.11.2009

REGULAMENTUL (CE) NR. 1073/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 21 octombrie 2009
privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 71,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1)
JO C 10, 15.1.2008, p. 44. (1),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2)
Avizul Parlamentului European din 5 iunie 2008 (nepublicat încă înJurnalul Oficial), Poziţia comună a Consiliului din 9 ianuarie 2009(JO C 62 E, 17.3.2009, p. 25), Poziţia Parlamentului European din23 aprilie 2009 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 24 septembrie 2009. (2),

întrucât:(1) Regulamentul (CEE) nr. 684/92 al Consiliului din 16 martie 1992 privind normele comune pentru transportul internaţional de călători cu autocarul și autobuzul(3)
JO L 74, 20.3.1992, p. 1. (3) și Regulamentul (CE) nr. 12/98 al Consiliului din 11 decembrie 1997 de stabilire a condiţiilor în care transportatorii nerezidenţi pot presta servicii naţionale de transport rutier de călători într-un stat membru(4)
JO L 4, 8.1.1998, p. 10. (4) trebuie să facă obiectul mai multor modificări de fond. Din motive de claritate și simplificare, regulamentele respective ar trebui să fie reformate și încorporate într-un singur regulament.
(2) Stabilirea unei politici comune de transport presupune, printre altele, definirea unor norme comune aplicabile transportului rutier internaţional de persoane, precum și stabilirea condiţiilor în care operatorii de transport nerezidenţi pot presta servicii naţionale de transport într-un stat membru.
(3) Pentru a asigura un cadru coerent pentru transportul internaţional de persoane cu autocarul și autobuzul în ansamblul Comunităţii, prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor transporturilor internaţionale efectuate pe teritoriul Comunităţii. Transportul din statele membre către ţări terţe este încă reglementat în mare parte de acorduri bilaterale încheiate între statele membre și ţările terţe respective. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acelei secţiuni a deplasării efectuate pe teritoriul statului membru de îmbarcare sau de debarcare atât timp cât nu au fost încheiate acordurile necesare între Comunitate și ţările terţe în cauză. Cu toate acestea, regulamentul ar trebui să se aplice pe teritoriul unui stat membru tranzitat.
(4) Libertatea de a presta servicii constituie un principiu fundamental al politicii comune de transport și necesită garantarea accesului operatorilor de transport din toate statele membre la pieţele de transporturi internaţionale fără discriminare pe bază de naţionalitate sau loc de stabilire.
(5) Transportul internaţional de persoane cu autocarul și autobuzul ar trebui să fie condiţionat de deţinerea unei licenţe comunitare. Operatorii de transport ar trebui să fie obligaţi să aibă la bordul fiecărui vehiculul pe care îl deţin o copie conformă cu licenţa comunitară, pentru a facilita autorităţilor de aplicare a legii efectuarea unor controale mai eficiente, în special în afara statului membru de stabilire al operatorului de transport. Ar trebui stabilite condiţiile care reglementează eliberarea și retragerea licenţelor comunitare, perioada de valabilitate și regulile detaliate de utilizare a acestora. De asemenea, este necesar să se prevadă specificaţii detaliate cu privire la forma și alte caracteristici ale licenţei comunitare și ale copiilor conforme ale acesteia.
(6) Controalele rutiere ar trebui efectuate fără discriminare, directă sau indirectă, din motive legate de naţionalitatea operatorului de transport rutier, ţara de stabilire a operatorului de transport rutier sau cea de înmatriculare a vehiculului.
(7) Ar trebui să se prevadă aranjamente flexibile supuse anumitor condiţii pentru serviciile regulate speciale și anumite servicii ocazionale, pentru a satisface cererea pieţei.
(8) În timp ce regimurile de autorizare pentru serviciile regulate se menţin, anumite norme ar trebui modificate, în special în ceea ce privește procedurile de autorizare.
OR8 8/003LJurnalul Oficial al Uniunii Europene L 300/89

(9) Din acest moment, ar trebui acordate autorizaţii pentru serviciile regulate după realizarea unei proceduri de autorizare, cu excepţia cazurilor când există motive de refuz precizate în mod clar care pot fi atribuite solicitantului. Motivele de refuz legate de piaţa relevantă ar trebui să fie faptul că serviciul pentru care se depune cererea de autorizare ar afecta în mod grav viabilitatea unui serviciu comparabil prestat în cadrul unuia sau mai multor contracte de servicii publice pe traseele directe respective sau faptul că principalul scop al serviciului nu este de a transporta persoanele între staţiile aflate în diferite state membre.
(10) Operatorii de transport nerezidenţi ar trebui să aibă posibilitatea de a presta servicii naţionale de transport rutier de persoane, în funcţie de caracteristicile specifice ale fiecărui tip de serviciu. Atunci când se realizează astfel de operaţiuni de cabotaj, acestea ar trebui să facă obiectul legislaţiei comunitare, precum Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere(1)
JO L 102, 11.4.2006, p. 1. (1), și al dreptului intern în vigoare în domeniile specifice în statul membru gazdă.
(11) Dispoziţiile Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(2)
JO L 18, 21.1.1997, p. 1. (2) se aplică întreprinderilor de transport care efectuează o operaţiune de cabotaj.
(12) În cazul serviciilor regulate, ar trebui să fie accesibile operatorilor de transport nerezidenţi numai acele servicii regulate prestate ca parte dintr-un serviciu internaţional regulat, cu excluderea serviciilor de transport urban și suburban, cu respectarea anumitor condiţii și, în special, a legislaţiei în vigoare în statul membru gazdă.
(13) Este recomandabil ca statele membre să își acorde reciproc asistenţă în vederea bunei aplicări a prezentului regulament.
(14) Formalităţile administrative ar trebui să fie reduse pe cât posibil fără a se renunţa la controalele și sancţiunile care garantează aplicarea corectă și eficientă a prezentului regulament. În acest scop, ar trebui să fie clarificate și înăsprite normele existente privind retragerea licenţei comunitare. Normele existente ar trebui să fie adaptate pentru a permite, de asemenea, sancţionarea eficientă a încălcărilor grave săvârșite într-un alt stat membru decât cel de stabilire. Sancţiunile ar trebui să fie nediscriminatorii și proporţionale cu gravitatea încălcărilor. Ar trebui să se prevadă posibilitatea de a introduce o cale de atac împotriva sancţiunilor aplicate.
(15) Statele membre ar trebui să înscrie în registrul naţional al întreprinderilor de transport rutier toate încălcările grave imputabile operatorilor de transport și care au condus la aplicarea unei sancţiuni.
(16) Pentru a facilita și a consolida schimbul de informaţii între autorităţile naţionale, statele membre ar trebui să facă schimb de informaţii pertinente prin intermediul punctelor de contact naţionale instituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier(3)
A se vedea pagina 51 din prezentul Jurnal Oficial. (3).
(17) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(4)
JO L 184, 17.7.1999, p. 23. (4).
(18) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să stabilească formatul anumitor documente care trebuie utilizate pentru aplicarea prezentului regulament și să adapteze la progresul tehnic anexele I și II la prezentul regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(19) Statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce privește un sistem de sancţiuni eficiente, proporţionale și cu caracter de descurajare.
(20) Pentru a încuraja turismul și utilizarea mijloacelor de transport ecologice, Regulamentul (CE) nr. 561/2006 ar trebui modificat, astfel încât conducătorii auto care asigură un singur serviciu ocazional de transport internaţional de persoane să poată să își amâne perioada de repaus săptămânal cu cel mult 12 perioade consecutive de 24 de ore în cazul în care desfășoară activităţi de transport de persoane care nu includ în mod obișnuit perioade de conducere continue și îndelungate. O astfel de amânare ar trebui autorizată doar în condiţii foarte stricte, care menţin siguranţa rutieră și iau în considerare condiţiile de lucru ale conducătorilor auto, în special obligaţia de a lua perioade de repaus săptămânale imediat înaintea serviciului și după acesta. Comisia ar trebui să monitorizeze în mod strict utilizarea acestei derogări. Dacă situaţia concretă care justifică această derogare se modifică în mod substanţial, iar derogarea are drept consecinţă prejudicierea siguranţei rutiere, Comisia ar trebui să ia măsuri corespunzătoare.
OR9 002.11.41Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.11.2009

(21) Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv asigurarea unui cadru uniform pentru transportul internaţional de persoane cu autocarul și autobuzul pe întregul teritoriu al Comunităţii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1
Domeniul de aplicare(1)
Prezentul regulament se aplică transportului internaţional de persoane cu autocarul și autobuzul pe teritoriul Comunităţii efectuat de către operatorii de transport, fie contra cost în numele unui terţ, fie în cont propriu, stabiliţi într-un stat membru în conformitate cu legislaţia acestuia, utilizând vehicule care sunt înmatriculate în acel stat membru și care sunt adecvate și destinate, conform construcţiei și echipării acestora, transportului a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto, și deplasării acestor vehicule fără încărcătură în legătură cu aceste transporturi.
Schimbarea vehiculului sau întreruperea transportului pentru a permite ca o secţiune a deplasării să fie efectuată cu alte mijloace de transport nu aduce atingere aplicării prezentului regulament. (2)
În cazul unui transport dintr-un stat membru către un stat terţ și invers, prezentul regulament se aplică secţiunii deplasării efectuate pe teritoriul oricărui stat membru tranzitat. Prezentul regulament nu se aplică secţiunii deplasării de pe teritoriul statului membru de îmbarcare sau debarcare atât timp cât nu a fost încheiat acordul necesar între Comunitate și statul terţ respectiv.(3)
Până la încheierea acordurilor menţionate la alineatul (2), prezentul regulament nu aduce atingere dispoziţiilor privind transportul dintr-un stat membru către o ţară terţă și invers din acordurile bilaterale încheiate de statele membre cu respectivele state terţe.(4)
Prezentul regulament se aplică serviciilor naţionale de transport rutier de persoane, contra cost în numele unui terţ, prestate cu titlu temporar de un operator de transport nerezident, în conformitate cu dispoziţiile capitolului V.
Articolul 2
Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
„transport internaţional” înseamnă:
(a) o deplasare efectuată de un vehicul al cărui punct de plecare și punct de destinaţie se află în două state membre diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
(b) o deplasare efectuată de un vehicul al cărui punct de plecare și punct de destinaţie se află în același stat membru, în timp ce îmbarcarea sau debarcarea persoanelor are loc în alt stat membru sau într-o ţară terţă;
(c) o deplasare efectuată de un vehicul dintr-un stat membru către o ţară terţă sau viceversa, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe; sau
(d) o deplasare efectuată de un vehicul între ţări terţe, cu tranzitarea teritoriului unuia sau mai multor state membre;

„servicii regulate” înseamnă serviciile care asigură transportul de persoane la intervale stabilite pe trasee stabilite, persoanele fiind îmbarcate și debarcate la puncte de oprire prestabilite;
„servicii regulate speciale” înseamnă serviciile regulate, indiferent de cine sunt organizate, care asigură transportul unor categorii precizate de persoane cu excluderea altor persoane;
„servicii ocazionale” înseamnă serviciile care nu corespund definiţiei de servicii regulate, inclusiv serviciile regulate speciale, și a căror caracteristică principală este faptul că transportă grupuri de persoane constituite la iniţiativa clienţilor sau chiar a operatorului de transport;
„operaţiuni de transport în cont propriu” înseamnă operaţiunile efectuate în scopuri necomerciale și nonprofit de o persoană fizică sau juridică, în cazul în care:
—
activitatea de transport constituie numai o activitate auxiliară pentru persoana fizică sau juridică; și —
vehiculele utilizate sunt proprietatea acelei persoane fizice sau juridice sau au fost achiziţionate de persoana respectivă în rate sau au făcut obiectul unui contract de leasing pe termen lung și sunt conduse de un membru al echipei persoanei fizice sau juridice sau chiar de persoana fizică sau de membri ai personalului angajat sau pus la dispoziţia întreprinderii în temeiul unei obligaţii contractuale;
OR0 9/003LJurnalul Oficial al Uniunii Europene L 300/91

„stat membru gazdă” înseamnă un stat membru în care operează operatorul de transport, altul decât statul membru de stabilire a operatorului de transport;
„operaţiuni de cabotaj” înseamnă:
—
fie servicii naţionale de transport rutier de persoane efectuate contra cost în numele unui terţ, temporar, de un operator de transport într-un stat membru gazdă; —
fie îmbarcarea și debarcarea persoanelor în cadrul aceluiași stat membru, în timpul unui serviciu internaţional regulat, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament, cu condiţia ca acesta să nu reprezinte principalul scop al serviciului respectiv;
„încălcare gravă a legislaţiei comunitare în domeniul transportului rutier” înseamnă o încălcare care poate determina pierderea bunei reputaţii, în conformitate cu articolul 6 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, și/sau retragerea permanentă sau temporară a licenţei comunitare.

Articolul 3
Libertatea de a presta servicii(1)
În conformitate cu prezentul regulament, oricărui operator de transport care prestează servicii contra cost în numele unui terţ menţionat la articolul 1 i se permite să efectueze servicii regulate, inclusiv servicii regulate speciale și servicii ocazionale de transport cu autocarul și autobuzul, fără discriminare pe bază de naţionalitate sau loc de stabilire în cazul în care acesta:
(a) este autorizat în statul membru de stabilire să efectueze transporturi cu autocarul și autobuzul, sub formă de servicii regulate, inclusiv servicii regulate speciale, sau servicii ocazionale, în conformitate cu condiţiile de acces la piaţă prevăzute de legislaţia naţională;
(b) îndeplinește condiţiile stabilite în conformitate cu normele comunitare privind accesul la profesia de operator de transport rutier de persoane în activităţile de transport naţional și internaţional; și
(c) îndeplinește cerinţele juridice în ceea ce privește standardele pentru conducători auto și vehicule prevăzute în special în Directiva 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule din cadrul Comunităţii(1)
JO L 57, 2.3.1992, p. 27. (1), Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunităţii, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul naţional și internaţional și a greutăţii maxime autorizate în traficul internaţional(2)
JO L 235, 17.9.1996, p. 59. (2) și Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea iniţială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri(3)
JO L 226, 10.9.2003, p. 4. (3).
(2)
Oricărui operator de transport în cont propriu, menţionat la articolul 1, i se permite să efectueze serviciile de transport definite la articolul 5 alineatul (5), fără discriminare pe bază de naţionalitate sau loc de stabilire în cazul în care acesta:
(a) este autorizat în statul membru de stabilire să efectueze transporturi cu autocarul și autobuzul în conformitate cu condiţiile de acces la piaţă stabilite de legislaţia internă;
(b) îndeplinește cerinţele juridice în ceea ce privește standardele pentru conducători auto și vehicule prevăzute în special în Directivele 92/6/CEE, 96/53/CE și 2003/59/CE.

CAPITOLUL II

LICENŢA COMUNITARĂ ȘI ACCESUL LA PIAŢĂ
Articolul 4
Licenţa comunitară(1)
Transportul internaţional de persoane cu autocarul și autobuzul se efectuează pe baza deţinerii unei licenţe comunitare eliberate de autorităţile competente ale statului membru de stabilire.(2)
Autorităţile competente ale statului membru de stabilire eliberează titularului originalul licenţei comunitare, care este păstrat de operatorul de transport, și un număr de copii conforme care corespunde cu numărul vehiculelor utilizate pentru transportul internaţional de persoane deţinute de titularul licenţei, fie în proprietate deplină, fie în altă formă, de exemplu un contract de cumpărare în rate, un contract de închiriere sau de leasing.
Licenţa comunitară și copiile conforme ale acesteia respectă formatul stabilit în anexa II. Acestea conţin cel puţin două dintre elementele de siguranţă enumerate în anexa I.
Comisia adaptează anexele I și II la progresul tehnic. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 26 alineatul (2).
Licenţa comunitară și copiile conforme ale acesteia poartă ștampila autorităţii emitente, precum și o semnătură și un număr de serie. Numerele de serie ale licenţei comunitare și ale copiilor conforme sunt înscrise în registrul electronic naţional al întreprinderilor de transport rutier prevăzut la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 în secţiunea rezervată datelor privind operatorul de transport. (3)
Licenţa comunitară se eliberează pe numele operatorului de transport și nu este transmisibilă terţilor. O copie conformă a acesteia se păstrează la bordul fiecărui vehicul deţinut de operatorul de transport și trebuie prezentată la cerere oricărui agent autorizat de control. OR9 002.11.41Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.11.2009

(4)
Licenţa comunitară se eliberează pentru o perioadă de până la zece ani care poate fi reînnoită.
Licenţa comunitară și copiile conforme ale acesteia eliberate înainte de data aplicării prezentului regulament rămân valabile până la data expirării lor. (5)
Ori de câte ori este trimisă o cerere pentru eliberarea unei licenţe comunitare sau o licenţă comunitară este reînnoită în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, autorităţile competente ale statului membru de stabilire verifică dacă operatorii de transport îndeplinesc sau continuă să îndeplinească toate condiţiile stabilite la articolul 3 alineatul (1).(6)
În cazul în care condiţiile menţionate la articolul 3 alineatul (1) nu sunt îndeplinite, autorităţile competente ale statului membru de stabilire refuză să elibereze sau să reînnoiască licenţa sau retrag această licenţă, printr-o decizie motivată.(7)
Statele membre garantează că solicitantul sau titularul unei licenţe comunitare poate introduce o cale de atac împotriva deciziei autorităţilor competente ale statului membru de stabilire de a refuza sau a retrage licenţa.(8)
Statele membre pot decide că licenţa comunitară poate fi, de asemenea, validă pentru operaţiunile de transport intern.
Articolul 5
Accesul la piaţă(1)
Serviciile regulate sunt deschise tuturor, fiind supuse, după caz, rezervării obligatorii.
Astfel de servicii fac obiectul unei autorizaţii în conformitate cu dispoziţiile capitolului III.
Serviciile regulate dintr-un stat membru către o ţară terţă și viceversa fac obiectul unei autorizaţii în conformitate cu acordul bilateral dintre statul membru și ţara terţă și, după caz, statul membru tranzitat, până în momentul în care se încheie acordul necesar între Comunitate și ţara terţă în cauză.
Caracterul regulat al serviciului nu este afectat de nicio ajustare a condiţiilor de operare a serviciului.
Organizarea de servicii paralele sau temporare care deservesc același public ca și serviciile regulate existente, nedeservirea anumitor staţii și deservirea de staţii suplimentare în serviciile regulate existente sunt guvernate de aceleași norme ca și serviciile regulate existente. (2)
Serviciile regulate speciale includ:
(a) transportul lucrătorilor între domiciliu și locul de muncă;
(b) transportul elevilor și studenţilor la și de la instituţia de învăţământ.
Faptul că un serviciu special poate fi diversificat conform necesităţilor utilizatorilor nu afectează clasificarea acestuia ca serviciu regulat.
Serviciile regulate speciale nu necesită autorizare conform capitolului III în cazul în care sunt acoperite de un contract încheiat între organizator și operatorul de transport.
(3)
Serviciile ocazionale nu necesită autorizare conform capitolului III.
Cu toate acestea, organizarea serviciilor paralele sau temporare comparabile cu serviciile regulate existente și deservind același public ca ultimele se supun autorizării în conformitate cu procedurile stabilite în capitolul III.
Serviciile ocazionale nu încetează a fi servicii ocazionale doar datorită faptului că acestea sunt prestate la anumite intervale.
Serviciile ocazionale pot fi prestate de un grup de operatori de transport care acţionează în numele aceluiași contractant, iar persoanele se pot îmbarca într-o legătură pe traseu, oferită de un operator de transport diferit din cadrul aceluiași grup, pe teritoriul unuia dintre statele membre.
Comisia stabilește procedurile prin care se comunică autorităţilor competente ale statelor membre în cauză numele acestor operatori de transport și punctele de legătură de-a lungul unui traseu. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 26 alineatul (2). (4)
Deplasările întreprinse de vehicule goale în legătură cu operaţiunile de transport menţionate la alineatul (2) paragraful al treilea și la alineatul (3) primul paragraf, de asemenea, nu necesită autorizare.(5)
Operaţiunile de transport în cont propriu sunt exceptate de la orice sistem de autorizare, dar fac obiectul unui sistem de certificare.
Certificatele sunt eliberate de autorităţile competente ale statului membru în care este înmatriculat vehiculul și sunt valabile pe durata întregii deplasări, inclusiv tranzitul.
Comisia stabilește formatul certificatelor. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 26 alineatul (2). OR2 9/003LJurnalul Oficial al Uniunii Europene L 300/93

CAPITOLUL III

SERVICII REGULATE CARE NECESITĂ AUTORIZARE
Articolul 6
Natura autorizării(1)
Autorizaţiile sunt eliberate pe numele operatorului de transport și nu sunt transmisibile. Cu toate acestea, un operator de transport care a primit o autorizaţie poate, cu aprobarea autorităţii competente din statul membru pe teritoriul căruia se află punctul de plecare, denumită în continuare „autoritatea de autorizare”, să presteze serviciul prin intermediul unui subcontractant. În acest caz, autorizaţia indică numele subcontractantului și rolul acestuia. Subcontractantul îndeplinește condiţiile stabilite la articolul 3 alineatul (1). În sensul prezentului alineat, punctul de plecare înseamnă „unul dintre punctele terminus ale serviciului”.
În cazul întreprinderilor asociate în scopul operării unor servicii regulate, autorizaţia se emite în numele tuturor întreprinderilor și indică numele tuturor operatorilor. Aceasta este acordată întreprinderii care conduce operaţiunea, urmând ca celorlalte întreprinderi să le fie distribuite copii ale acestei autorizaţii.(2)
Perioada de valabilitate maximă a autorizaţiei este de cinci ani. Aceasta poate fi stabilită la o perioadă mai scurtă, fie la cererea solicitantului, fie prin acordul reciproc al autorităţilor competente ale statelor membre pe teritoriul cărora sunt îmbarcate sau debarcate persoanele.(3)
Autorizaţia precizează următoarele:
(a) tipul serviciului;
(b) traseul serviciului, menţionând în special punctul de plecare și punctul de destinaţie;
(c) perioada de valabilitate a autorizaţiei;
(d) opririle și orarul.
(4)
Comisia stabilește formatul autorizaţiilor. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 26 alineatul (2).(5)
Autorizaţiile îndreptăţesc titularul (titularii) să presteze servicii regulate pe teritoriile tuturor statelor membre pe care le traversează rutele serviciilor.(6)
Operatorul unui serviciu regulat poate utiliza vehicule suplimentare pentru rezolvarea situaţiilor excepţionale sau temporare. Astfel de vehicule suplimentare pot fi utilizate numai în aceleași condiţii ca cele specificate în autorizaţia menţionată la alineatul (3).
În acest caz, operatorul de transport asigură existenţa următoarelor documente la bordul vehiculului:
(a) o copie a autorizaţiei serviciului regulat;
(b) o copie a contractului dintre operatorul serviciului regulat și întreprinderea care furnizează vehiculele suplimentare sau un document echivalent;
(c) o copie conformă cu licenţa comunitară eliberată operatorului care furnizează vehiculele suplimentare pentru serviciu.

Articolul 7
Prezentarea cererilor de autorizare(1)
Cererile pentru autorizarea serviciilor regulate se prezintă autorităţii de autorizare.(2)
Comisia stabilește formatul de cerere. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 26 alineatul (2).(3)
Persoanele care solicită autorizaţia furnizează autorităţii de autorizare toate informaţiile pe care le consideră relevante sau pe care autoritatea de autorizare le solicită, în special un program de conducere care să facă posibilă verificarea conformităţii cu prevederile legislaţiei comunitare cu privire la perioadele de conducere și perioadele de repaus și o copie a licenţei comunitare.
Articolul 8
Procedura de autorizare(1)
Autorizaţia se emite în înţelegere cu autorităţile tuturor statelor membre pe al căror teritoriu sunt îmbarcate sau debarcate persoanele. Autoritatea de autorizare transmite acestor autorităţi, precum și autorităţilor competente ale statelor membre ale căror teritorii sunt traversate fără să fie îmbarcate sau debarcate persoane, o copie a cererii împreună cu copii ale oricărei alte documentaţii relevante și evaluarea acesteia.(2)
Autorităţile competente ale statelor membre cărora le-a fost solicitat acordul comunică decizia lor cu privire la cerere autorităţii de autorizare, în termen de două luni. Acest termen se calculează de la data primirii cererii de solicitare a acordului, indicată în confirmarea de primire. În cazul în care decizia primită din partea autorităţilor competente ale statelor membre cărora le-a fost solicitat acordul este negativă, aceasta se motivează în mod corespunzător. În cazul în care autoritatea de autorizare nu primește răspuns în termen de două luni, se consideră că autorităţile consultate și-au dat acordul și autoritatea de autorizare poate acorda autorizaţia.
Autorităţile statelor membre ale căror teritorii sunt traversate fără a îmbarca sau debarca persoane pot transmite observaţiile lor autorităţii de autorizare, în termenul prevăzut la primul paragraf. (3)
Autoritatea de autorizare ia o decizie cu privire la cerere în termen de patru luni de la data transmiterii ei de către operatorul de transport. OR9 002.11.41Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.11.2009

(4)
Autorizaţia nu se acordă în cazul în care:
(a) solicitantul nu poate oferi, cu echipamentul care se află în mod direct la dispoziţia sa, serviciul care face obiectul cererii;
(b) solicitantul nu se conformează legislaţiei interne sau internaţionale în domeniul transportului rutier și, în special, condiţiilor și specificaţiilor privind autorizarea pentru serviciile de transporturi internaţionale rutiere de persoane sau a săvârșit încălcări grave ale legislaţiei comunitare în materie de transport rutier, în special în ceea ce privește normele care se aplică vehiculelor și perioadelor de conducere și perioadelor de repaus ale conducătorilor auto;
(c) în cazul unei cereri de reînnoire a autorizaţiei, nu sunt îndeplinite condiţiile de autorizare;
(d) un stat membru decide pe baza unei analize detaliate că serviciul în cauză ar afecta serios viabilitatea unui serviciu comparabil reglementat de unul sau mai multe contracte de servicii publice în conformitate cu legislaţia comunitară pe secţiunile direct implicate. Într-un asemenea caz, statul membru stabilește criteriile, în mod nediscriminatoriu, pentru a determina dacă serviciul cerut ar afecta în mod serios viabilitatea serviciului comparabil menţionat anterior și, la solicitarea Comisiei, le transmite acesteia;
(e) un stat membru decide pe baza unei analize detaliate că scopul principal al serviciului nu este acela de a transporta persoane între staţiile aflate în diferite state membre.

În eventualitatea în care un serviciu internaţional existent cu autocarul și autobuzul afectează serios viabilitatea unui serviciu comparabil reglementat de unul sau mai multe contracte de servicii publice, în conformitate cu legislaţia comunitară pe secţiunile direct implicate, din motive excepţionale care nu ar fi putut fi prevăzute în momentul acordării autorizaţiei, un stat membru, cu acordul Comisiei, poate suspenda sau retrage autorizaţia de operare a serviciului internaţional cu autocarul și autobuzul, cu un preaviz de șase luni comunicat operatorului de transport.
Faptul că un operator de transport oferă preţuri mai mici decât alţi operatori de transport rutieri sau faptul că legătura în chestiune este deja operată de alţi operatori de transport rutieri nu constituie în sine o justificare pentru respingerea cererii.(5)
Autoritatea de autorizare și autorităţile competente din toate statele membre implicate în procedura de încheiere a înţelegerii prevăzute la alineatul (1) pot refuza cererile numai pe baza motivelor prevăzute în prezentul regulament.(6)
După încheierea procedurii stabilite la alineatele (1)-(5), autoritatea de autorizare acordă autorizaţia sau respinge cererea în mod oficial.
Deciziile de respingere a unei cereri sunt motivate. Statele membre asigură întreprinderilor de transporturi posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere în cazul în care cererea lor este respinsă.
Autoritatea de autorizare informează toate autorităţile menţionate la alineatul (1) cu privire la decizia adoptată și trimite acestora o copie a autorizaţiei. (7)
În cazul în care procedura de încheiere a înţelegerii menţionate la alineatul (1) nu permite autorităţii de autorizare să decidă cu privire la o cerere, Comisia poate fi sesizată cu privire la această chestiune, în termen de două luni de la data comunicării unei decizii negative de către unul sau mai multe dintre statele membre consultate în conformitate cu alineatul (1).(8)
După consultarea statelor membre implicate, Comisia ia o decizie, în termen de patru luni de la primirea comunicării din partea autorităţii de autorizare, decizie care produce efecte după treizeci de zile de la data notificării statelor membre în cauză.(9)
Decizia Comisiei continuă să se aplice până la încheierea unei înţelegeri între statele membre în cauză.
Articolul 9
Reînnoirea și modificarea autorizaţiei

Articolul 8 se aplică, mutatis mutandis, cererilor de reînnoire a autorizaţiilor sau de modificare a condiţiilor în care trebuie efectuate serviciile care fac obiectul autorizaţiei.
În cazul unei modificări minore a condiţiilor de operare, în special ajustarea intervalelor, tarifelor și orarelor, autoritatea de autorizare trebuie să transmită celorlalte state membre numai informaţiile cu privire la modificare.
Statele membre respective pot conveni ca autoritatea de autorizare să decidă singură cu privire la modificarea condiţiilor în care este operat un serviciu.
Articolul 10
Expirarea unei autorizaţii(1)
Fără a aduce atingere dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători(1)
JO L 315, 3.12.2007, p. 1. (1), o autorizaţie pentru un serviciu regulat expiră la încetarea perioadei de valabilitate sau după trei luni de la primirea de către autoritatea de autorizare a notificării din partea titularului acesteia cu privire la intenţia acestuia de a retrage serviciul. Această notificare este motivată în mod corespunzător.(2)
În cazul în care cererea pentru un serviciu a încetat să mai existe, perioada de notificare prevăzută la alineatul (1) este de o lună.(3)
Autoritatea de autorizare informează autorităţile competente ale celorlalte state membre interesate cu privire la faptul că autorizaţia a expirat. OR4 9/003LJurnalul Oficial al Uniunii Europene L 300/95

(4)
Titularul autorizaţiei comunică, prin mijloace adecvate de publicitate, utilizatorilor respectivului serviciu retragerea serviciului de pe piaţă, cu o lună înainte de data respectivă.
Articolul 11
Obligaţiile operatorilor de transport(1)
Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, până la expirarea autorizaţiei, operatorul unui serviciu regulat ia toate măsurile necesare pentru a garanta un serviciu de transport care să îndeplinească standardele de continuitate, regularitate și capacitate și care să respecte celelalte condiţii stabilite de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).(2)
Operatorul de transport afișează traseul serviciului, staţiile de autobuz, orarul, tarifele și condiţiile de transport astfel încât să garanteze că aceste informaţii sunt disponibile tuturor utilizatorilor.(3)
Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1370/2007, este posibilă modificarea condiţiilor de operare care reglementează un serviciu regulat de către statele membre interesate, de comun acord și cu acordul titularului autorizaţiei.

CAPITOLUL IV

SERVICII OCAZIONALE ȘI ALTE SERVICII EXCEPTATE DE LA AUTORIZARE
Articolul 12
Documentele de control(1)
Serviciile ocazionale se efectuează pe baza unei foi de parcurs, cu excepţia serviciilor menţionate la articolul 5 alineatul (3) al doilea paragraf.(2)
Operatorii de transport care operează servicii ocazionale trebuie să completeze o foaie de parcurs înaintea fiecărei plecări.(3)
Foaia de parcurs trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
(a) tipul serviciului;
(b) itinerarul principal;
(c) operatorul de transport sau operatorii de transport în cauză.
(4)
Carnetele cu foi de parcurs sunt furnizate de autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit operatorul de transport sau de către organismele desemnate de aceste autorităţi.(5)
Comisia stabilește formatul foilor de parcurs și al carnetelor cu foi de parcurs și modul de utilizare a acestora. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 26 alineatul (2).(6)
În cazul serviciilor speciale regulate menţionate la articolul 5 alineatul (2) al treilea paragraf, contractul sau o copie conformă a acestuia servește ca document de control.
Articolul 13
Excursiile locale

În cadrul unui serviciu internaţional ocazional, un operator de transport poate efectua servicii ocazionale (excursii locale) în alt stat membru decât cel de stabilire.
Aceste servicii sunt destinate persoanelor nerezidente transportate anterior de către același operator de transport cu unul dintre serviciile internaţionale menţionate la primul paragraf și se efectuează cu același vehicul sau alt vehicul al aceluiași operator de transport sau grup de operatori de transport.

CAPITOLUL V

CABOTAJ
Articolul 14
Principiu general
Orice operator de transport care prestează, contra cost în numele unui terţ, servicii de transport rutier de persoane, titular al unei licenţe comunitare, are dreptul, în condiţiile stabilite în prezentul capitol și fără discriminări din motive de naţionalitate sau loc de stabilire, să presteze operaţiunile de cabotaj menţionate la articolul 15.
Articolul 15
Operaţiunile de cabotaj autorizate

Operaţiunile de cabotaj se autorizează pentru următoarele servicii:
(a) servicii regulate speciale, cu condiţia să facă obiectul unui contract încheiat între organizator și operatorul de transport;
(b) servicii ocazionale;
(c) servicii regulate, prestate de un operator de transport nerezident în statul membru gazdă, în cursul unui serviciu regulat internaţional în conformitate cu prezentul regulament, cu excepţia serviciilor de transport care satisfac necesităţile unui centru urban sau ale unei zone urbane sau necesităţile de transport între aceasta și zonele limitrofe. Operaţiunile de transport de cabotaj nu se efectuează independent de un astfel de serviciu internaţional.

Articolul 16
Norme aplicabile operaţiunilor de cabotaj(1)
Dacă legislaţia comunitară nu prevede altfel, desfășurarea operaţiunilor de cabotaj intră sub incidenţa actelor cu putere de lege și a actelor administrative în vigoare în statul membru gazdă în ceea ce privește:
(a) condiţiile care reglementează contractul de transport;
(b) masa și dimensiunea vehiculelor de transport rutier;
OR9 002.11.41Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.11.2009

(c) cerinţele referitoare la transportul anumitor categorii de persoane, și anume elevi, copii și persoane cu mobilitate redusă;
(d) perioadele de conducere și perioadele de repaus;
(e) taxa pe valoarea adăugată (TVA) pentru serviciile de transport.

Masa și dimensiunea menţionate la primul paragraf litera (b) pot depăși, dacă este cazul, valorile în vigoare în statul membru de stabilire al operatorului de transport, dar nu vor depăși, în niciun caz, limitele prevăzute de statul membru gazdă pentru traficul naţional sau caracteristicile tehnice specificate în dovezile menţionate la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 96/53/CE.(2)
Cu excepţia cazului în care legislaţia comunitară prevede altfel, operaţiunile de cabotaj care fac parte din serviciile de transport prevăzute la articolul 15 litera (c) respectă actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în statul membru gazdă, privitoare la autorizare, proceduri de ofertare, trasee folosite și la regularitatea, continuitatea și frecvenţa serviciilor și itinerariilor.(3)
Normele tehnice privitoare la construcţia și dotarea vehiculelor, pe care vehiculele utilizate la executarea operaţiunilor de cabotaj sunt obligate să le respecte, sunt normele stabilite pentru vehiculele puse în circulaţie în transportul internaţional.(4)
În cazul operatorilor de transport nerezidenţi se aplică dispoziţiile actelor cu putere de lege și ale actelor administrative de drept intern menţionate la alineatele (1) și (2), în aceleași condiţii ca și cele impuse operatorilor de transport stabiliţi în statul membru gazdă, cu scopul de a preveni orice discriminare din motive legate de naţionalitate sau de locul de stabilire.
Articolul 17
Documentele de control pentru operaţiunile de cabotaj(1)
Operaţiunile de cabotaj sub formă de servicii ocazionale se execută în baza unei foi de parcurs, menţionată la articolul 12, care se păstrează la bordul vehiculului și se prezintă, la cerere, oricărui agent autorizat de control.(2)
Următoarele informaţii trebuie introduse pe foaia de parcurs:
(a) punctele de plecare și de destinaţie ale serviciului;
(b) data plecării și data încetării serviciului.
(3)
Foile de parcurs sunt furnizate sub formă de carnete, menţionate la articolul 12, atestate de autoritatea competentă sau organul competent din statul membru de stabilire.(4)
În cazul serviciilor regulate speciale, contractul încheiat între operatorul de transport și organizatorul transportului sau o copie conformă a acestuia servește drept document de control.
Totuși, o foaie de parcurs se completează ca o evidenţă lunară. (5)
Foile de parcurs completate se restituie autorităţii competente sau organului competent din statul membru de stabilire, conform procedurilor stabilite de autoritatea sau organul în cauză.

CAPITOLUL VI

CONTROALE ȘI SANCŢIUNI
Articolul 18
Bilete de transport(1)
Operatorii de transport care operează un serviciu regulat, cu excepţia serviciilor regulate speciale, emit bilete de transport, fie individuale, fie colective, pe care sunt indicate:
(a) punctele de plecare și de destinaţie și, după caz, deplasarea de întoarcere;
(b) perioada de valabilitate a biletului;
(c) tarifele transportului.
(2)
Biletul de transport prevăzut la alineatul (1) este prezentat la solicitarea oricărui agent autorizat de control.
Articolul 19
Inspecţiile rutiere în trafic și în întreprinderi(1)
Autorizaţia sau documentul de control sunt păstrate la bordul vehiculului și sunt prezentate la solicitarea oricărui agent autorizat de control.(2)
Operatorii de transport care efectuează transport rutier internaţional de persoane cu autocarul și autobuzul permit efectuarea tuturor controalelor destinate garantării corectitudinii operaţiunilor, în special în ceea ce privește perioadele de conducere a vehiculului și de repaus. În contextul punerii în aplicare a prezentului regulament, agenţii autorizaţi de control sunt împuterniciţi:
(a) să verifice registrele și celelalte documente legate de operarea întreprinderii de transporturi;
(b) să facă copii după registrele și documentele de la sediu sau să facă extrase după acestea;
(c) să aibă acces la toate sediile, facilităţile și vehiculele întreprinderii;
(d) să solicite furnizarea oricăror informaţii cuprinse în registre, documente și baze de date.

Articolul 20
Asistenţa reciprocă
Statele membre își acordă asistenţă reciprocă în scopul asigurării aplicării și monitorizării prezentului regulament. Acestea fac schimb de informaţii prin intermediul punctelor de contact naţionale stabilite conform articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009. OR6 9/003LJurnalul Oficial al Uniunii Europene L 300/97

Articolul 21
Retragerea licenţelor comunitare și a autorizaţiilor(1)
Autorităţile competente ale statului membru de stabilire al operatorului de transport retrag licenţa comunitară în cazul în care titularul:
(a) nu mai îndeplinește condiţiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1); sau
(b) a oferit informaţii incomplete cu privire la datele care i-au fost solicitate pentru emiterea licenţei comunitare.
(2)
Autoritatea de autorizare retrage o autorizaţie în cazul în care titularul nu mai îndeplinește condiţiile pe baza cărora i-a fost emisă autorizaţia în conformitate cu prezentul regulament, în special în cazul în care statul membru de stabilire al operatorului de transport solicită aceasta. Autoritatea respectivă informează de îndată autorităţile competente ale statelor membre în cauză.
Articolul 22
Sancţionarea încălcărilor de către statul membru de stabilire(1)
În cazul săvârșirii sau constatării, în orice stat membru, a unei încălcări grave a legislaţiei comunitare în domeniul transportului rutier, în special cu privire la normele aplicabile vehiculelor, perioadelor de conducere și perioadelor de repaus pentru conducători auto și oferirii, fără autorizaţie, a unor servicii paralele sau temporare, menţionate la articolul 5 alineatul (1) al cincilea paragraf, autorităţile competente ale statului membru de stabilire al operatorului de transport care a săvârșit încălcarea iau măsurile corespunzătoare pentru a soluţiona cazul, care pot include un avertisment, dacă acesta este prevăzut de legislaţia naţională. Acestea pot conduce, printre altele, la aplicarea următoarelor sancţiuni administrative:
(a) retragerea temporară sau permanentă a unora dintre copii sau a tuturor copiilor conforme ale licenţei comunitare;
(b) retragerea temporară sau permanentă a licenţei comunitare.

Sancţiunile respective se stabilesc ulterior luării unei decizii definitive în chestiunea în cauză, având în vedere gravitatea încălcării săvârșite de titularul licenţei comunitare și numărul total al copiilor conforme ale licenţei respective pe care le deţine cu privire la traficul internaţional.(2)
Autorităţile competente ale statului membru de stabilire comunică autorităţilor competente din statul membru în care a fost constatată încălcarea, cât mai repede posibil și în cel mult șase săptămâni de la data deciziei definitive în cauză, dacă au fost aplicate sancţiunile prevăzute la alineatul (1) și care dintre acestea.
În cazul în care nu sunt aplicate aceste sancţiuni, autorităţile competente din statul membru de stabilire precizează motivele. (3)
Autorităţile competente garantează că sancţiunile aplicate operatorului de transport în cauză sunt proporţionale, în ansamblu, cu încălcarea sau încălcările care au atras aplicarea respectivelor sancţiuni, luând în considerare orice sancţiune aplicată, pentru aceeași încălcare, în statul membru pe teritoriul căruia a fost constată încălcarea.(4)
Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii oferite autorităţilor competente din statul membru de stabilire al operatorului de transport de a introduce o acţiune înaintea unei instanţe naţionale de judecată. În cazul introducerii unei astfel de acţiuni, autoritatea competentă informează în acest sens autorităţile competente din statul membru în care au fost constatate încălcările.(5)
Statele membre garantează operatoriilor de transport dreptul la o cale de atac împotriva sancţiunilor administrative aplicate acestora în temeiul prezentului articol.
Articolul 23
Sancţionarea încălcărilor de către statul membru gazdă(1)
În cazul în care autorităţile competente ale unui stat membru au informaţii despre o încălcare gravă a prezentului regulament sau a legislaţiei comunitare în domeniul transporturilor rutiere săvârșită de un operator de transport nerezident, statul membru pe teritoriul căruia a fost constatată încălcarea transmite următoarele informaţii autorităţilor competente ale statului membru de stabilire în cel mai scurt timp și în cel mult șase săptămâni de la data deciziei definitive:
(a) o descriere a încălcării, precum și data și ora la care a fost săvârșită;
(b) categoria, tipul și gravitatea încălcării; și
(c) sancţiunile aplicate și sancţiunile executate.

Autorităţile competente din statul membru gazdă pot solicita autorităţilor competente din statul membru de stabilire aplicarea unor sancţiuni administrative în conformitate cu articolul 22.(2)
Fără a aduce atingere urmăririi penale, autorităţile competente din statul membru gazdă pot aplica sancţiuni operatorilor de transport nerezidenţi care au săvârșit încălcări ale prezentului regulament sau ale normelor comunitare sau interne în domeniul transporturilor, pe teritoriul acestuia, cu ocazia unei operaţiuni de cabotaj. Sancţiunile se aplică în mod nediscriminatoriu și pot consta, printre altele, într-un avertisment sau, în cazul unei încălcări grave, în interzicerea temporară a operaţiunilor de cabotaj pe teritoriul statului membru gazdă în care a fost săvârșită încălcarea.(3)
Statele membre garantează operatorilor de transport dreptul la o cale de atac împotriva oricărei sancţiuni administrative aplicate acestora în conformitate cu prezentul articol. OR9 002.11.41Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.11.2009

Articolul 24
Înscrierea în registrul naţional
Statele membre asigură înscrierea în registrul electronic naţional al întreprinderilor de transport rutier a încălcărilor grave ale legislaţiei comunitare în domeniul transporturilor rutiere imputabile operatorilor de transport stabiliţi pe teritoriul acestora, care au condus la aplicarea unei sancţiuni de către un stat membru, precum și a oricărei retrageri permanente sau temporare a licenţei comunitare sau a copiei certificate conforme a acesteia. Datele înscrise în registru, referitoare la retragerea temporară sau permanentă a licenţei comunitare, se păstrează în baza de date timp de cel puţin doi ani de la data expirării perioadei retragerii, în cazul retragerii temporare, sau de la data retragerii, în cazul retragerii permanente.

CAPITOLUL VII

APLICAREA
Articolul 25
Acorduri între statele membre(1)
Statele membre pot încheia acorduri bilaterale și multilaterale privind continuarea liberalizării serviciilor care fac obiectul prezentului regulament, în special în ceea ce privește sistemul de autorizare și simplificarea sau eliminarea documentelor de control, în special în regiunile de frontieră.(2)
Statele membre informează Comisia cu privire la orice acord încheiat în conformitate cu alineatul (1).
Articolul 26
Procedura comitetului(1)
Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier(1)
JO L 370, 31.12.1985, p. 8. (1).(2)
Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și alineatul (5) litera (b), precum și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Articolul 27
Sancţiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancţiunile aplicabile pentru încălcarea dispoziţiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale și cu caracter de descurajare. Statele membre prezintă aceste dispoziţii Comisiei până la 4 decembrie 2011 și notifică de îndată Comisiei orice modificări ulterioare ale acestora.
Statele membre asigură luarea tuturor acestor măsuri în mod nediscriminatoriu, în ceea ce privește naţionalitatea sau locul de stabilire al operatorului de transport.
Articolul 28
Raportarea(1)
La fiecare doi ani, statele membre transmit Comisiei numărul de autorizaţii eliberate pentru servicii regulate în anul precedent și numărul total de autorizaţii pentru servicii regulate valabile la sfârșitul perioadei de raportare respective. Aceste informaţii se prezintă separat pentru fiecare ţară de destinaţie a serviciului regulat. De asemenea, statele membre transmit Comisiei datele cu privire la operaţiunile de cabotaj, sub formă de servicii speciale regulate și de servicii ocazionale, efectuate în timpul perioadei de raportare de către operatorii de transport rezidenţi.(2)
La fiecare doi ani, autorităţile competente din statul membru gazdă transmit Comisiei statistici cu privire la numărul de autorizaţii emise pentru operaţiunile de cabotaj sub formă de servicii regulate, menţionate la articolul 15 litera (c).(3)
Comisia stabilește formatul tabelului care se utilizează pentru transmiterea statisticilor menţionate la alineatul (2). Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 26 alineatul (2).(4)
Anual, până la data de 31 ianuarie, statele membre informează Comisia cu privire la numărul operatorilor de transport care deţin o licenţă comunitară la data de 31 decembrie a anului precedent și cu privire la numărul de copii conforme corespunzător numărului vehiculelor în circulaţie la data respectivă.
Articolul 29
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006

La articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 se introduce următorul alineat:
„(6a)
Prin derogare de la alineatul (6), un conducător auto care asigură un singur serviciu ocazional de transport internaţional de persoane, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul, poate amâna perioada de repaus săptămânal cu cel mult 12 perioade consecutive de 24 de ore care urmează unei perioade de repaus săptămânal precedente, cu următoarele condiţii:
(a) serviciul durează cel puţin 24 de ore consecutive într-un stat membru sau o ţară terţă în care se aplică prezentul regulament, alta decât cel/cea în care a început serviciul;
(b) după utilizarea derogării, conducătorul auto ia:
(i) fie două perioade de repaus săptămânal normale;

O R8 9/003L )*(14.11.2009 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 300/99

(ii) fie o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puţin 24 de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează sfârșitului perioadei de derogare;

(c) după 1 ianuarie 2014, vehiculul este echipat cu aparatură de înregistrare în conformitate cu dispoziţiile din anexa IB la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85; și
(d) după 1 ianuarie 2014, în cazul în care perioada de conducere este cuprinsă între orele 22.00 și 6.00, vehiculul este condus de mai mulţi conducători auto sau perioada de conducere menţionată la articolul 7 se reduce la trei ore.

Comisia monitorizează cu stricteţe modul în care este utilizată această derogare pentru a se asigura că se menţin condiţii foarte stricte în materie de siguranţă rutieră, verificând îndeosebi că timpul total de conducere acumulat în perioada care face obiectul derogării nu este excesiv. Până la 4 decembrie 2012, Comisia întocmește un raport de evaluare a consecinţelor derogării în ceea ce privește siguranţa rutieră, precum și aspectele sociale. În cazul în care consideră necesar acest demers, Comisia propune modificări ale prezentului regulament în acest sens.(*)
JO L 300, 14.11.2009, p. 88.”

CAPITOLUL VIII

DISPOZIŢII FINALE
Articolul 30
Abrogări

Regulamentele (CEE) nr. 684/92 și (CE) nr. 12/98 se abrogă.
Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă prevăzut în anexa III.
Articolul 31
Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 4 decembrie 2011, cu excepţia articolului 29, care se aplică de la 4 iunie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 21 octombrie 2009.

Pentru Parlamentul European
Președintele
J. BUZEK

Pentru Consiliu
Președintele
C. MALMSTRÖML 300/100 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.11.2009

ANEXA I

Elemente de siguranţă ale licenţei comunitare
Licenţa comunitară trebuie să prezinte cel puţin două dintre următoarele elemente de siguranţă:
—
o hologramă; —
fibre speciale în hârtie care devin vizibile prin expunere la lumina ultravioletă; —
cel puţin o linie microimprimată (imprimare vizibilă numai cu o lupă și care nu este reprodusă de mașini de fotocopiat); —
caractere, simboluri sau modele tactile; —
dublă numerotare: număr de serie și număr de eliberare; —
un fond de siguranţă cu ghioșe și irizat.14.11.2009 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 300/101

ANEXA II

Modelul de licenţă comunitară

COMUNITATEA EUROPEANĂ

(a)

(Culoare Pantone albastru deschis, format DIN A4 hârtie din celuloză de 100 g/m2 sau mai mult)
(Prima pagină a licenţei)
[Text în limba (limbile) oficială (oficiale) sau una dintre limbile oficiale ale statului membru care emite licenţa]Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.11.2009

(b)

(A doua pagină a licenţei)
[Text în limba (limbile) oficială (oficiale) sau una dintre limbile oficiale ale statului membru care emite licenţa]

PREVEDERI GENERALE
Prezenta licenţă este emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1073/2009.
Licenţa este emisă de autorităţile competente ale statului membru de stabilire al operatorului de transport contra cost în numele unui terţ care:
(a) este autorizat în statul membru de stabilire să efectueze transporturi cu autocarul sau autobuzul, sub formă de servicii regulate, incluzând servicii regulate speciale, sau servicii ocazionale;
(b) satisface condiţiile adoptate în conformitate cu reglementările Comunităţii privind accesul la profesia de operator de transport în domeniul transporturilor rutiere de persoane interne și internaţionale;
(c) îndeplinește cerinţele legale în ceea ce privește standardele pentru conducători auto și vehicule.

Prezenta licenţă permite transportul internaţional rutier de persoane cu autocarul și autobuzul contra cost în numele unui terţ pe toate rutele de transport, pentru deplasările efectuate pe teritoriul Comunităţii:
(a) în cazul în care punctul de plecare și punctul de destinaţie sunt situate în două state membre diferite cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
(b) în cazul în care punctul de plecare și punctul de destinaţie sunt situate în același stat membru, atunci când îmbarcarea sau debarcarea persoanelor are loc în alt stat membru sau într-o ţară terţă;
(c) cu plecarea dintr-un stat membru și cu destinaţia într-o ţară terţă și viceversa cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
(d) între ţări terţe traversând teritoriul unuia sau mai multor state membre,

și deplasările fără persoane în legătură cu operaţiunile de transport corespunzător condiţiilor stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1073/2009.
În cazul unei operaţiuni de transport cu plecarea dintr-un stat membru și cu destinaţia într-o ţară terţă și viceversa, se aplică Regulamentul (CE) nr. 1073/2009, pentru secţiunea deplasării efectuată pe teritoriul statelor membre traversate în tranzit. Regulamentul menţionat nu se aplică pentru acea secţiune a deplasării efectuată pe teritoriul unui stat membru pentru îmbarcare sau debarcare, atât timp cât nu au fost încheiate înţelegerile între Comunitate și ţările terţe în cauză.
Prezenta licenţă este personală și netransmisibilă.
Prezenta licenţă poate fi retrasă de autoritatea competentă a statului membru emitent, în special în cazul în care operatorul de transport:
(a) nu mai îndeplinește condiţiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009;
(b) a oferit informaţii inexacte referitoare la datele necesare pentru acordarea sau reînnoirea licenţei;
(c) a săvârșit o încălcare gravă a legislaţiei comunitare în domeniul transportului rutier în orice stat membru, în special cu privire la normele aplicabile vehiculelor, perioadelor de conducere și perioadelor de repaus ale conducătorilor auto și prestarea, fără autorizaţie, a serviciilor paralele sau temporare menţionate la articolul 5 alineatul (1) al cincilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009. Autorităţile competente ale statului membru de stabilire a operatorului de transport care a săvârșit încălcarea pot, printre altele, să retragă licenţa comunitară sau să retragă temporar sau permanent unele sau toate copiile conforme ale licenţei comunitare.

Aceste sancţiuni sunt stabilite în funcţie de gravitatea încălcării săvârșite de către titularul licenţei comunitare și de numărul total de copii conforme pe care le deţine în vederea serviciilor de transport internaţional.
OR2 01/003L14.11.2009 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 300/103

Originalul licenţei trebuie păstrat de transportator. O copie conformă a licenţei trebuie să se găsească la bordul fiecărui vehicul care efectuează o operaţiune internaţională de transport.
Prezenta licenţă trebuie prezentată la cerere oricărui agent autorizat de control.
Titularul trebuie, pe teritoriul fiecărui stat membru, să respecte actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în acel stat, în special cu privire la transport și trafic.
„Servicii regulate” înseamnă serviciile care asigură transportul persoanelor la intervale specificate și pe rute specificate,persoanele fiind îmbarcate sau debarcate la puncte de oprire prestabilite și care sunt deschise tuturor, putând fi supuserezervărilor obligatorii, după caz.
Caracterul regulat al serviciului nu este afectat de nicio adaptare a condiţiilor de operare a serviciului.
Serviciile regulate necesită autorizaţie.
„Serviciile regulate speciale” înseamnă serviciile regulate care asigură transportul anumitor categorii de persoane, cuexcluderea altor persoane, la intervale specificate și pe rutele specificate, persoanele fiind îmbarcate și debarcate lapuncte de oprire prestabilite, indiferent de organizatorul acestor servicii.
Serviciile regulate speciale includ:
(a) transportul muncitorilor între domiciliu și locul de muncă;
(b) transportul elevilor și studenţilor la și de la instituţia de învăţământ.

Caracterul special al serviciilor nu este afectat de faptul că organizarea transportului este adaptată la nevoile variabileale utilizatorilor.
Serviciile regulate speciale nu necesită autorizare în cazul în care sunt acoperite de un contract încheiat între organizator și transportator.
Organizarea serviciilor paralele sau temporare, deservind același public ca și serviciile regulate existente, necesităautorizare.
„Serviciile ocazionale” înseamnă serviciile care nu sunt cuprinse în definiţia serviciilor regulate, inclusiv serviciile regulate speciale, și a căror caracteristică principală este că transportă grupuri constituite la iniţiativa unui client sau chiar aoperatorului de transport. Organizarea de servicii paralele sau temporare comparabile cu serviciile regulate existente șideservind același public ca ultimele se supun autorizării în conformitate cu procedura stabilită în capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009. Caracterul ocazional al acestor servicii nu este afectat de faptul că acestea sunt prestatecu o anumită frecvenţă.
Serviciile ocazionale nu necesită autorizare.
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 14.11.2009

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Regulamentul (CEE) nr. 684/92    Regulamentul (CE) nr. 12/98    Prezentul regulament
Articolul 1    Articolul 1
Articolul 2 punctul 1.1    Articolul 2 alineatul (1)    Articolul 2 alineatul (2), articolul 5 alineatul (1)
Articolul 2 punctul 1.2    Articolul 2 alineatul (2)    Articolul 2 alineatul (3), articolul 5 alineatul (2)
Articolul 2 punctul 1.3    Articolul 5 alineatul (1) paragraful al cincilea
Articolul 2 punctul 3.1    Articolul 2 alineatul (3)    Articolul 2 alineatul (4), articolul 5 alineatul (3)
Articolul 2 punctul 3.3    Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 2 punctul 3.4    Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 2 punctul 4    Articolul 2 alineatul (5), articolul 5 alineatul (5)
Articolul 3    Articolul 3
Articolul 3a    Articolul 4
Articolul 4    Articolul 5
Articolul 5    Articolul 6
Articolul 6    Articolul 7
Articolul 7    Articolul 8
Articolul 8    Articolul 9
Articolul 9    Articolul 10
Articolul 10    Articolul 11
Articolul 11    Articolul 12
Articolul 12    Articolul 13
Articolul 13    Articolul 5 alineatul (5)
Articolul 1    Articolul 14
Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 3    Articolul 15
Articolul 4    Articolul 16
Articolul 5    Articolul 4 alineatul (3)
Articolul 6    Articolul 17
Articolul 7    Articolul 28 alineatul (3)
Articolul 8    Articolul 26
Articolul 9
Articolul 14    Articolul 18
Articolul 15    Articolul 19
Articolul 11 alineatul (1)    Articolul 20
Articolul 16 alineatul (1)    Articolul 21 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (2)    Articolul 21 alineatul (2)
Articolul 16 alineatul (3)    Articolul 22 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (4)    Articolul 23 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (5)    Articolul 22 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (2)    Articolul 23 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (3)    Articolul 23 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (4)
Articolul 12    Articolul 22 alineatul (5), articolul 23

PROIECT DE MODIFICARE A REG.CE3821 DIN 1985

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului se modifică după cum urmează:

1) Articolele 1-21 se înlocuiesc cu următoarele articole:

„CAPITOLUL I

Principii și domeniu de aplicare

Articolul 1 Obiect și principii

Prezentul regulament stabilește cerințe cu privire la construirea, instalarea, folosirea și testarea aparaturii de înregistrare utilizate în transportul rutier pentru a controla conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006, cu Directiva 2002/15/CE[22] și cu Directiva 92/6/CEE[23].

Aparatura de înregistrare trebuie să respecte cerințele prezentului regulament în ceea ce privește construirea, instalarea, folosirea și testarea.

Articolul 2 Definiții

23. În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

24. Pe lângă definițiile menționate la alineatul (1), în sensul prezentului regulament se înțelege prin:

25. „aparatura de înregistrare”: echipamente destinate instalării la bordul vehiculelor rutiere pentru a afișa, înregistra, tipări, stoca și furniza în mod automat sau semiautomat detalii privind mișcarea acestor vehicule și privind anumite perioade de lucru ale conducătorilor auto;

26. „unitate montată pe vehicul”: aparatura de înregistrare, cu excepția senzorului de mișcare și a cablurilor cu care este conectat senzorul de mișcare; unitatea montată pe vehicul poate fi o unitate unică sau mai multe unități distribuite în vehicul, cu condiția de a respecta cerințele de securitate prevăzute de prezentul regulament;

27. „senzor de mișcare”: o parte a aparaturii de înregistrare care furnizează un semnal reprezentând viteza vehiculului și/sau distanța parcursă;

28. „card de tahograf”: un card cu memorie destinat utilizării împreună cu aparatura de înregistrare, care permite aparaturii de înregistrare să verifice rolul posesorului cardului și să transfere și să stocheze date;

29. „foaie de înregistrare”: o foaie concepută pentru a accepta și păstra date înregistrate, amplasată în interiorul aparaturii de înregistrare menționate în anexa I și pe care dispozitivele de inscripționare ale acesteia înscriu și țin evidența continuă a informațiilor ce trebuie înregistrate;

30. „cardul conducătorului auto”: un card de tahograf emis de autoritățile unui stat membru unui anumit conducător auto, care identifică conducătorul auto și permite stocarea datelor privind activitatea acestuia;

31. „card de control”:un card de tahograf emis de autoritățile unui stat membru autorității naționale de control competente, care identifică organismul de control și eventual agentul de control și care permite accesul la datele stocate în memorie sau pe cardul conducătorului auto în vederea citirii, a tipăririi și/sau a descărcării acestora;

32. „card al societății” înseamnă un card de tahograf emis de autoritățile unui stat membru proprietarului sau titularului unor vehicule dotate cu aparatură de înregistrare, card care identifică proprietarul sau titularul și permite afișarea, descărcarea și tipărirea datelor stocate în aparatura de înregistrare blocată de respectivul proprietar sau titular;

33. „card al atelierului” înseamnă un card de tahograf emis de autoritățile unui stat membru unui producător de aparatură de înregistrare, unui instalator, unui producător de vehicule sau unui atelier autorizat de statul membru respectiv care identifică titularul cardului și permite testarea, calibrarea și/sau descărcarea din aparatura de înregistrare;

34. „perioadă de activitate zilnică” înseamnă perioada care cuprinde timpul de conducere, alte perioade de lucru, perioadele de disponibilitate, pauzele de muncă și perioadele de repaus și care nu depășește nouă ore.

Articolul 3 Domeniu de aplicare

35. Aparatura de înregistrare se instalează și se folosește la bordul vehiculelor înmatriculate în statele membre, folosite pentru transportul rutier de călători sau mărfuri și care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 561/2006.

36. Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele menționate la articolul 13 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.

37. Statele membre, după autorizarea din partea Comisiei, pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele folosite pentru operațiunile de transport prevăzute la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele folosite pentru operațiunile de transport prevăzute la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006; statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

38. În cazul transportului intern, statele membre pot cere instalarea și folosirea aparaturii de înregistrare în conformitate cu prezentul regulament pentru vehicule în cazul cărora instalarea și folosirea acestei aparaturi nu este necesară conform alineatului (1).

CAPITOLUL II

Aparatura de înregistrare inteligentă

Articolul 4 Înregistrarea datelor de localizare

Date de localizare se înregistrează pentru a permite identificarea locului unde începe și unde de încheie perioada de activitate zilnică. În acest scop, vehiculele puse în circulație pentru prima dată [48 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] sunt echipate cu aparatură de înregistrare conectată la un sistem global de navigație prin satelit (GNSS).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 39 în vederea completării anexei IB cu specificațiile tehnice detaliate necesare pentru a permite prelucrarea datelor de localizare primite de aparatura de înregistrare de la GNSS.

Articolul 5 Comunicarea la distanță în scopuri de control

39. Pentru a facilita efectuarea de controale în trafic selective de către autoritățile competente de control, aparatura de înregistrare instalată în vehiculele puse în circulație pentru prima dată [48 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] este capabilă să comunice cu respectivele autorități în timp ce vehiculul se află în mișcare.

40. Comunicarea cu aparatura de înregistrare se stabilește numai la cererea echipamentului autorităților de control și este securizată pentru a asigura atât integritatea datelor, cât și autentificarea aparaturii de înregistrare și de control.

41. Datele schimbate în timpul comunicării se limitează la datele necesare pentru efectuarea de controale în trafic selective. Nu se comunică date cu privire la identitatea conducătorului auto, activitățile acestuia și viteza.

42. Datele schimbate sunt folosite exclusiv în scopul controlării respectării prezentului regulament și a Regulamentului (CE) nr. 561/2006. Acestea se transmit numai autorităților de control, nu și altor entități.

43. Datele pot fi stocate de către autoritățile de control doar pe durata controlului în trafic, fiind șterse la cel mult două ore de la încheierea acestuia.

44. Proprietarul sau titularul vehiculului este responsabil de informarea conducătorului auto în privința posibilității de comunicare la distanță.

45. Pe baza datelor comunicate, autoritatea de control competentă poate decide să controleze vehiculul și aparatura de înregistrare.

46. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 39 în vederea completării anexei IB cu specificațiile tehnice detaliate necesare pentru a permite comunicarea la distanță între aparatura de înregistrare și autoritățile de control competente, astfel cum se prevede în prezentul articol.

Articolul 6 Sistemele de transport inteligente

47. Aparatura de înregistrare menționată în anexa IB este interoperabilă cu aplicațiile sistemelor inteligente de transport, definite la articolul 4 din Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport[24].

48. În sensul alineatului (1), vehiculele puse în circulație pentru prima dată [48 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] sunt echipate cu aparatură de înregistrare dotată cu o interfață armonizată care să permită aplicațiilor sistemelor inteligente de transport să utilizeze datele înregistrate sau produse.

49. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 39 în vederea completării anexei IB cu specificațiile privind interfața, drepturile de acces și lista datelor care pot fi accesate.

CAPITOLUL III

Omologarea de tip

Articolul 7 Cereri

50. Producătorii sau agenții acestora depun o cerere pentru omologarea UE a unui tip de unitate montată pe vehicul, senzor de mișcare, model de foaie de înregistrare sau card de tahograf la autoritățile de omologare de tip desemnate în acest scop de către fiecare stat membru.

51. Statele membre comunică Comisiei numele și datele de contact ale autorităților desemnate în conformitate cu alineatul (1). Comisia publică lista autorităților de omologare pe site-ul său internet.

52. Cererea de omologare este însoțită de documentele corespunzătoare și de certificatele menționate la secțiunea VIII din anexa IB. Comisia numește evaluatorii independenți care vor emite certificatul de securitate.

53. Cererea pentru omologarea unui anumit tip de unitate montată pe vehicul, senzor de mișcare, model de foaie de înregistrare sau card de tahograf trebuie prezentată unui singur stat membru.

Articolul 8 Acordarea omologării de tip

Fiecare stat membru acordă omologarea UE pentru fiecare tip de unitate montată pe vehicul, senzor de mișcare, model de foaie de înregistrare sau card de tahograf care respectă cerințele din anexele I și IB, cu condiția ca statul membru să fie în măsură să supravegheze conformitatea producției cu modelul omologat.

Orice modificare ori adăugare la modelul omologat trebuie să beneficieze de o omologare UE de tip suplimentară din partea statului membru care a acordat omologarea UE inițială.

Articolul 9 Marca de omologare de tip

Statele membre eliberează solicitantului o marcă de omologare UE de tip în conformitate cu modelul din anexa II pentru fiecare tip de unitate montată pe vehicul, senzor de mișcare, model de foaie de înregistrare sau card de tahograf pe care îl omologhează în conformitate cu articolul 8.

Articolul 10 Acceptarea sau refuzul

Autoritățile competente ale statului membru în care a fost depusă cererea de omologare de tip trimit autorităților celorlalte state membre, în termen de o lună, o copie a certificatului de omologare, însoțită de copii ale documentelor corespunzătoare, pentru fiecare tip de unitate montată pe vehicul, senzor de mișcare, model de foaie de înregistrare sau card de tahograf pe care îl omologhează.

În cazul în care autoritățile competente nu aprobă cererea de omologare de tip, acestea informează autoritățile din celelalte state membre cu privire la refuzul omologării, comunicând motivele acestei decizii.

Articolul 11 Conformitatea echipamentelor cu omologarea de tip

54. Dacă un stat membru care a acordat omologarea UE de tip conform articolului 8 constată că anumite unități montate pe vehicule, senzori de mișcare, foi de înregistrare sau carduri de tahograf care poartă mărcile de omologare UE de tip emise de acesta nu respectă modelul omologat, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a garanta conformitatea modelelor produse cu prototipul omologat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, retragerea omologării UE de tip.

55. Un stat membru care a acordat omologarea UE de tip retrage această omologare dacă unitățile montate pe vehicule, senzorii de mișcare, foile de înregistrare sau cardurile de tahograf omologate nu respectă dispozițiile prezentului regulament sau prezintă, atunci când sunt folosite, un defect care le face inutilizabile pentru scopul urmărit.

56. Dacă un stat membru care a acordat omologare UE de tip este informat de un alt stat membru cu privire la existența unuia dintre cazurile de la alineatele (1) și (2), acesta adoptă, după consultarea cu respectivul stat membru, măsurile prevăzute la alineatele respective, sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (5).

57. Un stat membru care este sigur de existența unuia din cazurile prevăzute la alineatul (2) poate să interzică, până la o nouă comunicare, introducerea pe piață și utilizarea unităților montate pe vehicule, a senzorilor de mișcare, a foilor de înregistrare sau a cardurilor de tahograf. Aceleași dispoziții se aplică și în cazurile prevăzute la alineatul (1) cu privire la unitățile montate pe vehicule, senzorii de mișcare, foile de înregistrare sau cardurile de tahograf care au fost exceptate de la verificarea inițială UE, dacă producătorul, după o avertizare prealabilă, nu adaptează echipamentul la modelul omologat sau la prevederile prezentului regulament.

În orice caz, autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc și informează Comisia, în decurs de o lună, cu privire la orice retragere a omologării UE de tip sau orice măsură luată în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) și precizează motivele acestui demers.

58. Dacă un stat membru care a acordat omologarea UE de tip contestă existența oricărui caz prevăzut la alineatele (1) și (2) despre care a fost notificat, atunci statele membre implicate încearcă să rezolve disputa și Comisia este informată cu privire la aceasta.

Dacă în urma discuțiilor dintre statele membre nu se ajunge la nicio înțelegere în termen de patru luni de la data notificării prevăzute în alineatul (3), Comisia, după consultarea experților din toate statele membre și luând în considerație toți factorii relevanți, de exemplu factorii economici și tehnici, adoptă în termen de șase luni de la expirarea perioadei de patru luni o decizie care este comunicată statelor membre implicate și în același timp celorlalte state membre. Comisia trebuie să stabilească, în fiecare caz, termenul limită pentru punerea în aplicare a deciziei.

Articolul 12 Omologarea foilor de înregistrare

59. Un solicitant de omologare UE de tip a unui model de foaie de înregistrare specifică în solicitarea sa tipul sau tipurile de aparatură de înregistrare menționate în anexa I pentru care se va utiliza foaia respectivă și pune la dispoziție o aparatură din tipul sau tipurile respective pentru a testa foaia de înregistrare.

60. Autoritățile competente ale fiecărui stat membru specifică pe certificatul de omologare al modelului de foaie de înregistrare tipul sau tipurile de aparatură de înregistrare menționate în anexa I pentru care se poate utiliza foaia respectivă.

Articolul 13 Justificarea deciziilor de refuz

Toate deciziile, în conformitate cu prezentul regulament, de a refuza sau de a retrage omologarea unui tip de unitate montată pe vehicul, senzor de mișcare, model de foaie de înregistrare sau card de tahograf trebuie să fie însoțite de o motivare detaliată. Decizia se comunică părții interesate, cu precizarea căilor de atac de care aceasta dispune în conformitate cu legislațiile statelor membre, precum și a termenelor în care acestea pot fi exercitate.

Articolul 14 Recunoașterea omologării aparaturii de înregistrare

Un stat membru nu poate refuza să înmatriculeze un vehicul dotat cu aparatură de înregistrare ori să interzică punerea în circulație sau utilizarea unui astfel de vehicul invocând un motiv legat de faptul că vehiculul este dotat cu respectiva aparatură de înregistrare, dacă aparatura are marca de omologare UE de tip prevăzută la articolul 9 și plăcuța de instalare prevăzută la articolul 17 alineatul (4).

Articolul 15 Securitate

61. Producătorii proiectează, testează și revizuiesc unitățile montate pe vehicule, senzorii de mișcare și cardurile de tahograf aflate în producție, atât pentru a detecta vulnerabilitățile apărute în toate fazele ciclului de viață al produselor, cât și pentru a preveni și reduce eventuala exploatare a acestor vulnerabilități.

62. În acest scop, producătorii trebuie să prezinte documentația corespunzătoare evaluatorului independent menționat la articolul 7 alineatul (3), pentru o analiză a vulnerabilității.

63. Evaluatorii independenți realizează teste de penetrare asupra senzorilor de mișcare, unităților montate pe vehicule și cardurilor de tahograf, pentru a confirma că vulnerabilitățile cunoscute nu pot fi exploatate de persoane care dețin cunoștințe accesibile publicului.

Articolul 16 Testele efectuate pe teren

64. Statele membre pot autoriza efectuarea de teste pe teren pentru aparatura de înregistrare care nu a fost încă omologată. Statele membre recunosc reciproc autorizațiile de testare pe teren acordate de alt stat membru.

65. Conducătorii auto și întreprinderile de transport care participă la testele efectuate pe teren respectă cerințele Regulamentului (CE) nr. 561/2006. Pentru a demonstra respectarea acestor cerințe, conducătorii auto trebuie să urmeze procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2).

66. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili procedurile care trebuie folosite la efectuarea de teste pe teren și formularele necesare pentru monitorizarea acestor teste. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 40 alineatul (2).

CAPITOLUL IV

Instalarea și inspecția

Articolul 17 Instalarea și repararea

67. Aparatura de înregistrare poate fi instalată sau reparată doar de instalatori și ateliere autorizate în acest scop de autoritățile competente ale statelor membre, în conformitate cu articolul 19.

68. Instalatorii sau atelierele sigilează aparatura de înregistrare după ce au verificat funcționarea corespunzătoare a acesteia și, în special, faptul că datele înregistrate nu pot fi falsificate sau modificate de dispozitive de manipulare.

69. Instalatorul sau atelierul autorizat aplică un marcaj special pe sigiliile pe care le realizează și, în ceea ce privește aparatura de înregistrare conformă cu anexa IB, introduce datele electronice de securitate pentru verificarea de autentificare. Autoritățile competente ale fiecărui stat membru țin un registru al marcajelor și datelor electronice de securitate utilizate, precum și al cardurilor emise atelierelor și instalatorilor autorizați.

70. Pentru a certifica că instalarea aparaturii de înregistrare a fost făcută în conformitate cu cerințele prezentului regulament, se fixează o plăcuță de instalare așa cum se arată în anexele I și IB.

71. Un sigiliu poate fi îndepărtat numai de către instalatorii sau atelierele autorizate de autoritățile competente în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) sau de către agenții de control sau în cazurile descrise în anexa I, secțiunea V, punctul 4 sau în anexa IB, secțiunea V, punctul 3.

Articolul 18 Inspecțiile aparaturii de înregistrare

Aparatura de înregistrare face obiectul unei inspecții periodice efectuate de ateliere autorizate. Inspecția periodică se efectuează cel puțin o dată la doi ani.

Atelierele redactează un raport de inspecție în cazul în care a fost necesar să se remedieze perturbări în funcționarea aparaturii de înregistrare în urma unei inspecții periodice sau în urma unei inspecții efectuate la cererea expresă a autorității naționale competente. Atelierele păstrează o listă a tuturor rapoartelor de inspecție elaborate.

Rapoartele de inspecție vor fi păstrate de ateliere timp de minimum doi ani de la data întocmirii raportului. La cererea autorității competente, atelierele pun la dispoziție rapoartele inspecțiilor și calibrărilor efectuate în perioada respectivă.

Articolul 19 Autorizarea instalatorilor și a atelierelor

72. Statele membre autorizează, controlează în mod regulat și certifică instalatorii și atelierele care pot efectua instalări, controale, inspecții și reparații ale aparaturii de înregistrare.

73. Statele membre se asigură că instalatorii și atelierele sunt competente și de încredere. În acest scop, stabilesc și publică un set de proceduri naționale clare și se asigură că sunt îndeplinite următoarele criterii minime:

74. personalul este instruit în mod adecvat;

75. dispun de echipamentul necesar pentru a efectua testele și sarcinile relevante;

76. atelierele și instalatorii au o bună reputație.

77. Auditurile instalatorilor sau ale atelierelor autorizate se efectuează după cum urmează:

78. Instalatorii sau atelierele autorizate fac obiectul unui audit anual al procedurilor aplicate de atelier la intervențiile asupra aparaturii de înregistrare. Auditul se concentrează în special pe măsurile de securitate luate și pe intervențiile asupra cardurilor atelierelor.

79. De asemenea, se efectuează audituri tehnice inopinate ale instalatorilor sau atelierelor autorizate, pentru a se controla calibrările și instalările realizate. Aceste controale acoperă cel puțin 10% din atelierele autorizate pe an.

80. Statele membre iau măsuri corespunzătoare pentru a preveni conflictele de interese dintre instalatori sau ateliere și întreprinderile de transport rutier. În special în cazul în care o întreprindere de transport funcționează și ca instalator sau atelier autorizat, nu se permite instalarea și calibrarea aparaturii de înregistrare pentru propriile sale vehicule.

81. Autoritățile competente ale statelor membre transmit Comisiei lista instalatorilor și a atelierelor autorizate și a cardurilor emise acestora, precum și copii ale mărcilor și informațiilor necesare referitoare la datele electronice de securitate utilizate. Comisia publică lista instalatorilor și atelierelor autorizate pe site-ul său internet.

82. Statele membre retrag temporar sau definitiv autorizarea acordată, în cazul în care un instalator sau atelier nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 20 Cardurile atelierelor

83. Durata valabilității administrative a cardurilor atelierelor nu poate depăși un an.

84. În caz de reînnoire, deteriorare, funcționare defectuoasă, pierdere sau furt al cardului atelierului, autoritatea emite un nou card în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea unei cereri detaliate în acest scop. Autoritatea emitentă ține un registru al cardurilor pierdute, furate sau defecte.

85. În cazul în care un stat membru retrage autorizația unui instalator sau atelier, astfel cum se prevede la articolul 19, acesta retrage, de asemenea, cardurile emise atelierului.

86. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a preveni orice risc de falsificare a cardurilor emise instalatorilor și atelierelor autorizate.

CAPITOLUL V

Cardurile conducătorilor auto

Articolul 21 Emiterea cardurilor conducătorilor auto

87. Cardul conducătorului auto se emite, la cererea acestuia, de către autoritatea competentă a statului membru în care se află reședința sa curentă, în termen de o lună de la data primirii cererii de către autoritatea competentă.

88. În sensul prezentului articol, prin „reședință curentă” se înțelege locul unde o persoană își are reședința de regulă, adică cel puțin 185 de zile pe an calendaristic, din motive personale sau profesionale, sau în cazul unei persoane fără obligații profesionale, din motive personale, în virtutea strânselor legături dintre aceasta și locul în care își are reședința. Cu toate acestea, reședința curentă a unei persoane cu obligații profesionale într-un loc diferit de cel al obligațiilor sale personale și care, astfel, este nevoită să locuiască alternativ în locuri diferite situate în două sau mai multe state membre, se consideră a fi la locul unde își are obligațiile personale, cu condiția ca persoana să revină acolo în mod regulat. Această ultimă condiție nu este necesară atunci când persoana efectuează un sejur într-un stat membru pentru îndeplinirea unei misiuni cu durată determinată.

89. Conducătorii auto fac dovada locului de reședință curentă orice mijloc adecvat, în special prin cartea lor de identitate sau prin alt document valabil. În cazul în care autoritățile competente ale statului membru care emit cardul conducătorului auto au îndoieli privind valabilitatea declarației de reședință curentă sau în scopul unor controale specifice, ele pot solicita elemente informative sau dovezi suplimentare.

90. Autoritățile competente ale statului membru emitent iau măsurile adecvate pentru a se asigura că solicitantul nu este deja titularul unui card de conducător auto valabil și personalizează cardul conducătorului auto conform dispozițiilor anexei IB.

91. Durata de valabilitate administrativă a cardului conducătorului auto nu depășește cinci ani.

92. Un card de conducător auto valabil nu poate face obiectul unei retrageri sau suspendări, exceptând cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru constată că acesta a fost falsificat sau că, nefiind titular, conducătorul auto utilizează un asemenea card ori că acesta a fost obținut pe baza unor declarații false și/sau documente falsificate. Dacă măsurile de suspendare sau retragere sus-menționate sunt adoptate de alt stat membru decât cel care a eliberat cardul conducătorului auto, acest stat membru restituie cardul autorităților emitente, indicând motivele acestei restituiri.

93. Cardurile conducătorilor auto sunt emise numai solicitanților care intră sub incidența dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006;

94. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a preveni falsificarea cardurilor conducătorilor auto.

Articolul 22 Utilizarea cardurilor conducătorilor auto

95. Cardul conducătorului auto este personal.

96. Un conducător auto nu poate deține mai mult de un card de conducător auto valabil și este autorizat să utilizeze doar propriul său card de conducător auto personalizat. Un conducător auto nu utilizează un card de conducător auto defect sau a cărui valabilitate a expirat.

Articolul 23 Reînnoirea cardurilor conducătorilor auto

97. În cazul în care un conducător auto dorește reînnoirea cardului său de conducător auto, el solicită acest lucru autorităților competente ale statului membru unde își are reședința curentă, cu cel târziu 15 zile lucrătoare înainte de data expirării cardului.

98. În cazul în care autoritățile statului membru în care conducătorul auto își are reședința curentă sunt diferite de cele care i-au eliberat cardul și dacă se solicită autorităților respective reînnoirea cardului conducătorului auto, acestea informează autoritățile care au emis vechiul card cu privire la motivele reînnoirii cardului.

99. În caz de cerere de reînnoire a unui card de conducător auto a cărui dată de valabilitate este aproape de expirare, autoritatea competentă furnizează un nou card înainte de data de expirare, cu condiția ca această cerere să fi fost adresată în termenul prevăzut la alineatul (1).

Articolul 24 Cardurile conducătorilor auto furate, pierdute sau defecte

100. Autoritatea emitentă ține un registru al cardurilor conducătorilor auto emise, furate, pierdute sau defecte pe durata unei perioade cel puțin egale cu durata valabilității administrative.

101. În caz de deteriorare sau funcționare defectuoasă a cardului conducătorului auto, conducătorul auto returnează cardul autorității competente a statului membru unde își are reședința curentă. Furtul cardului conducătorului auto trebuie să facă obiectul unei declarații, redactate după toate formele legale, adresate autorităților competente ale statului unde s-a produs furtul.

102. Pierderea cardului conducătorului auto trebuie să facă obiectul unei declarații, redactate după toate formele legale, adresate autorităților competente ale statului membru unde a fost emis cardul și celor ale statului membru de reședință curentă în cazul în care aceste autorități sunt diferite.

103. În caz de deteriorare, funcționare defectuoasă, furt sau pierdere a cardului conducătorului auto, conducătorul auto solicită înlocuirea acestuia, în termen de șapte zile calendaristice, autorităților competente ale statului membru unde își are reședința curentă. Autoritățile furnizează un card de înlocuire în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii unei cereri detaliate în acest sens.

104. În circumstanțele prevăzute la alineatul (4), conducătorul auto poate continua să conducă fără cardul conducătorului auto timp de maximum de 15 zile calendaristice sau, dacă este necesar, o perioadă mai lungă pentru a permite întoarcerea vehiculului la sediu, cu condiția de a putea justifica imposibilitatea de prezentare sau utilizare a cardului conducătorului auto în timpul acestei perioade.

Articolul 25 Recunoașterea reciprocă și schimbarea cardului conducătorului auto

105. Cardurile conducătorilor auto emise de către statele membre sunt reciproc recunoscute.

106. În cazul în care titularul unui card de conducător auto valabil, eliberat de un stat membru, și-a stabilit reședința curentă într-un alt stat membru, el poate solicita schimbarea cardului conducătorului auto cu un alt card echivalent; Este responsabilitatea statului membru care efectuează schimbarea să verifice valabilitatea cardului conducătorului auto prezentat.

107. Statele membre care operează schimbarea restituie vechiul card de conducător auto autorităților statului membru unde aceasta a fost emis și precizează motivele acestei restituiri.

108. În cazul în care un stat membru înlocuiește sau schimbă un card de conducător auto, această înlocuire sau schimbare, cât și înlocuirile sau schimbările ulterioare, se înregistrează în acel stat membru.

Articolul 26 Schimbul electronic de informații cu privire la cardurile conducătorilor auto

109. Pentru a se asigura că solicitantul nu este deja titularul unui card de conducător auto valabil, astfel cum se menționează la articolul 21 alineatul (4), statele membre țin registre electronice naționale pe durata unei perioade cel puțin egale cu durata valabilității administrative, conținând următoarele informații privind cardurile conducătorilor auto:

110. numele și prenumele conducătorului auto;

111. data și locul nașterii conducătorului auto;

112. numărul permisului de conducere și țara în care acesta a fost emis (dacă este cazul);

113. statutul cardului conducătorului auto.

114. Comisia și statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că registrele electronice sunt interconectate și accesibile în întreaga Uniune.

115. La fiecare emitere, reînnoire sau înlocuire a cardurilor conducătorilor auto, statele membre verifică prin intermediul schimbului electronic de date că respectivul conducător auto nu deține deja un alt card de conducător auto valabil. Datele schimbate se limitează la datele necesare pentru efectuarea acestei verificări.

116. Agenții de control pot avea acces la registrul electronic pentru a controla statutul unui card de conducător auto.

117. Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili procedurile și specificațiile comune necesare pentru interconectarea menționată la alineatul (2), inclusiv formatul datelor schimbate, procedurile tehnice pentru consultarea electronică a registrelor electronice naționale, procedurile de acces și mecanismele de securitate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 40 alineatul (3).

Articolul 27 Integrarea cardurilor conducătorilor auto și a permiselor de conducere

Cardurile conducătorilor auto se emit în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol până la 18 ianuarie 2018. Cu începere de la 19 ianuarie 2018, cardurile conducătorilor auto se includ în permisele de conducere și sunt emise, reînnoite, schimbate și înlocuite în conformitate cu dispozițiile Directivei 2006/126/CE.

CAPITOLUL VI

Folosirea aparaturii

Articolul 28 Folosirea corectă a aparaturii de înregistrare

118. Întreprinderea de transport, proprietarul vehiculului și conducătorii auto asigură buna funcționare și utilizare a aparaturii de înregistrare și a cardului conducătorului auto în cazul în care un conducător auto este solicitat să conducă un vehicul echipat cu aparatura de înregistrare menționată în anexa IB.

119. Se interzice falsificarea, disimularea, ștergerea sau distrugerea înregistrărilor făcute pe foile de înregistrare, a datelor stocate în aparatura de înregistrare sau pe cardul conducătorului auto, precum și a documentelor imprimate de aparatura de înregistrare, menționată în anexa IB. De asemenea, se interzice manipularea aparaturii de înregistrare, a foii de înregistrare sau a cardului conducătorului auto, care ar putea avea drept rezultat falsificarea, ștergerea sau distrugerea datelor și/sau a informațiilor imprimate. Nu este autorizată echiparea vehiculului cu dispozitive care să permită efectuarea manipulărilor menționate mai sus.

120. Vehiculele nu sunt echipate decât cu un set de aparatură de înregistrare, cu excepția cazului în care scopul este efectuarea testelor pe teren menționate la articolul 16.

121. Statele membre interzic producția, distribuția, promovarea și/sau comercializarea de dispozitive construite pentru manipularea și/sau destinate manipulării aparaturii de înregistrare.

Articolul 29 Responsabilitatea întreprinderii

122. Întreprinderea de transport eliberează conducătorilor de autovehicule, echipate cu aparatura de înregistrare menționată în anexa I, un număr suficient de foi de înregistrare, ținând cont de caracterul individual al acestor foi, de durata serviciului și de obligația de a înlocui foile deteriorate sau cele luate de un agent de control autorizat. Întreprinderea de transport înmânează conducătorilor auto doar foi cu model omologat, adecvate pentru utilizarea în aparatura instalată la bordul vehiculului.

În cazul în care vehiculul este echipat cu aparatura de înregistrare menționată în anexa IB, întreprinderea de transport și conducătorul auto trebuie să se asigure, ținând cont de durata serviciului, că imprimarea la cerere menționată în anexa IB se poate efectua corect în caz de control.

123. Întreprinderea de transport păstrează, în ordine cronologică și într-o formă lizibilă, foile de înregistrare, precum și documentele imprimate în conformitate cu articolul 31, timp de cel puțin un an după ce au fost folosite și pune la dispoziția conducătorilor auto interesați o copie, la cererea acestora. De asemenea, întreprinderea de transport pune la dispoziția conducătorilor auto interesați, la cererea acestora, o copie a informațiilor descărcate de pe cardul conducătorilor auto, precum și versiunile imprimate ale acestor copii. Foile de înregistrare, documentele imprimate și datele descărcate se prezintă sau se înmânează agenților de control autorizați, la cerere.

124. Întreprinderea de transport răspunde pentru încălcările prezentului regulament comise de către conducătorii auto din întreprindere. Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a impune răspunderea integrală a întreprinderilor de transport, statele membre pot lua în considerare orice dovadă care stabilește că întreprinderea de transport nu poate fi în mod rezonabil obligată să răspundă pentru încălcarea comisă.

Articolul 30 Folosirea cardurilor conducătorilor auto și a foilor de înregistrare

125. Conducătorii auto folosesc foile de înregistrare sau cardurile conducătorilor auto în fiecare zi în care conduc, începând din momentul în care preiau vehiculul. Foaia de înregistrare sau cardul conducătorului auto nu se retrag înainte de sfârșitul zilei de lucru, decât în cazul în care această acțiune este autorizată. Nici o foaie de înregistrare sau card de conducător auto nu se folosesc pentru a acoperi o perioadă mai lungă decât cea prevăzută.

126. Conducătorii auto protejează corespunzător foile de înregistrare sau cardurile conducătorilor auto și nu utilizează foi sau carduri murdare sau deteriorate.

127. Atunci când, datorită îndepărtării de vehicul, conducătorul auto este în imposibilitate de a folosi aparatura de înregistrare montată la bordul vehiculului, perioadele de timp indicate la alineatul (5) litera (b) punctele (ii) și (iii):

(a) în cazul în care vehiculul este echipat cu aparatura de înregistrare menționată în anexa I, se înscriu pe foaia de înregistrare manual, automat sau în orice alt fel, lizibil și fără a murdări foaia, sau

(b) în cazul în care vehiculul este echipat cu aparatură de înregistrare menționată în anexa IB, se înscriu pe cardul conducătorului auto cu ajutorul funcției de introducere manuală oferite de aparatura de înregistrare.

În scopuri de control, perioadele de timp pentru care nu s-a înregistrat nicio activitate se consideră repaus sau pauză. Conducătorii auto nu sunt obligați să înregistreze perioadele de repaus zilnic și săptămânal atunci când sunt departe de vehicul.

128. Atunci când la bordul unui vehicul echipat cu aparatură de înregistrare menționată în anexa IB se află mai mulți conducători auto, fiecare conducător auto se asigură că propriul card de conducător auto este introdus în deschiderea corespunzătoare a aparaturii de înregistrare.

Atunci când la bordul unui vehicul echipat cu aparatură de înregistrare menționată în anexa IB se află mai mulți conducători auto, aceștia operează modificările necesare în foile de înregistrare, astfel încât informațiile menționate în secțiunea II literele (a), (b) și (c) din anexa I să fie trecute pe foaia de înregistrare a conducătorului auto care conduce efectiv vehiculul.

129. Conducătorii auto trebuie:

(a) să se asigure de faptul că ora înregistrată pe foaie corespunde orei oficiale a statului de înmatriculare a vehiculului;

(b) să utilizeze funcția de selecție a activităților pentru a permite ca următoarele perioade de timp să fie înregistrate separat și distinct:

(i) cu semnul [pic]: timpul de conducere;

(ii) cu semnul [pic]: „altă muncă”, însemnând orice altă activitate în afară de cea de conducere, definită la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului[25], precum și orice activitate desfășurată pentru același angajator sau pentru un alt angajator din sectorul transporturilor sau din afara acestui sector;

(iii) cu semnul [pic]: „disponibilitate”, definită la articolul 3 litera (b) din Directiva 2002/15/CE;

(iv) cu semnul [pic]: pauzele sau repausul.

130. Fiecare conducător auto înregistrează următoarele informații în foaia sa de înregistrare:

(a) la începutul folosirii foii — numele și prenumele;

(b) data când și locul unde a început să folosească foaia și data când și locul unde încetează folosirea ei;

(c) numărul de înmatriculare a fiecărui vehicul pe care conducătorul auto îl folosește, atât la începutul primei călătorii înregistrate în foaie, cât și mai târziu, în timpul folosirii foii, în eventualitatea schimbării vehiculului;

(d) citirea contorului kilometric:

(i) la începutul primei călătorii înregistrate în foaie,

(ii) la sfârșitul ultimei călătorii înregistrate în foaie,

(iii) în eventualitatea schimbării vehiculelor în timpul zilei de lucru, citirea contorului kilometric al primului vehiculul și citirea contorului kilometric al vehiculului următor;

(e) ora la care a avut loc schimbarea vehiculului.

131. Conducătorul auto introduce în aparatura de înregistrare menționată în anexa IB simbolul țării unde își începe și cel al țării unde își încheie perioada de serviciu zilnic. Un stat membru poate totuși să impună conducătorilor de vehicule care efectuează un transport în interiorul teritoriului său adăugarea la simbolul țării a unor specificații geografice mai detaliate, în măsura în care acel stat membru le-a notificat Comisiei înainte de 1 aprilie 1998.

Conducătorii auto nu trebuie să introducă aceste informații dacă aparatura de înregistrare înregistrează în mod automat datele de localizare în conformitate cu articolul 4.

Articolul 31 Foile de înregistrare sau cardurile conducătorilor auto deteriorate

132. În cazul deteriorării unei foi ce conține date înregistrate sau a unui card de conducător auto, conducătorii auto păstrează foaia sau cardul deteriorate împreună cu foaia nouă utilizată pentru înlocuire.

133. În caz de deteriorare, funcționare defectuoasă, pierdere sau furt al cardului conducătorului auto, conducătorul auto:

(a) la începutul traseului, imprimă informațiile detaliate privind vehiculul pe care îl conduce, pe documentul imprimat trebuind să figureze:

(i) informațiile detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului conducătorului auto sau al permisului de conducere), inclusiv semnătura;

(ii) perioadele menționate la articolul 30 alineatul (5) litera (b) punctele (ii), (iii) și (iv);

(b) la sfârșitul traseului, imprimă informațiile privind perioadele de timp înregistrate de aparatura de înregistrare, înregistrează toate perioadele consacrate altei munci, perioadele de disponibilitate și de repaus efectuate de la imprimarea informațiilor la începutul traseului, atunci când aceste informații nu au fost înregistrate de aparatura de înregistrare, și marchează pe document datele detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului conducătorului auto sau al permisului de conducere), inclusiv semnătura.

Articolul 32 Înregistrările care trebuie efectuate de către conducătorul auto

134. În cazul în care conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu aparatura de înregistrare menționată în anexa I, conducătorul auto trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui agent de control:

(i) foile de înregistrare din ziua în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 28 de zile precedente;

(ii) cardul conducătorului auto, în cazul în care este titularul unui asemenea card, și

(iii) orice informație înregistrată manual și orice document imprimat în timpul zilei în curs și pe parcursul celor 28 de zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

135. În cazul în care conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu aparatura de înregistrare menționată în anexa IB, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui agent de control:

(i) propriul card de conducător auto;

(ii) orice informație înregistrată manual și orice document imprimat în timpul zilei în curs și pe parcursul celor 28 de zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006;

(iii) foile de înregistrare corespunzătoare aceleiași perioade ca și cea menționată la punctul (ii), pe parcursul căreia a condus un vehicul echipat cu aparatura de înregistrare menționată în anexa I.

136. Un agent de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatura de înregistrare sau de cardul conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 24 alineatul (2) și la articolul 33 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 33 Proceduri în caz de funcționare defectuoasă a aparaturii

137. În eventualitatea defectării aparaturii de înregistrare sau a unei funcționări defectuoase, întreprinderea de transport o prezintă pentru a fi reparată de către un instalator sau un atelier autorizat, în cel mai scurt timp.

Dacă vehiculul nu se poate întoarce la sediu în timp de o săptămână, calculată din ziua defectării sau din ziua în care s-a constatat funcționarea defectuoasă, reparația se realizează în cursul călătoriei.

Măsurile luate de statele membre în conformitate cu articolul 37 pot conferi autorităților competente puterea de a interzice folosirea unui vehicul în cazul în care defecțiunea nu a fost remediată după cum se prevede la primul și la al doilea paragraf.

138. Pe durata cât aparatura de înregistrare se află în pană sau funcționează defectuos, conducătorul auto marchează datele care permit identificarea sa (numele, numărul cardului conducătorului auto sau al permisului de conducere), inclusiv semnătura sa, precum și indicațiile privind perioadele de timp care nu au fost înregistrate sau imprimate corect de aparatura de înregistrare:

(a) pe foaia sau foile de înregistrare, sau

(b) pe o foaie ad hoc care trebuie atașată foii de înregistrare sau păstrată împreună cu cardul conducătorului auto.

CAPITOLUL VII

Protecția datelor, punerea în aplicare și sancțiunile

Articolul 34 Protecția datelor cu caracter personal

139. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament să se efectueze în conformitate cu Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE și sub supravegherea autorității publice independente a statului membru, menționate la articolul 28 din Directiva 95/46/CE.

140. Statele membre se asigură, în special, că datele cu caracter personal sunt protejate în ceea ce privește:

141. utilizarea unui sistem global de navigație prin satelit (GNSS) pentru înregistrarea datelor de localizare, astfel cum se menționează la articolul 4;

142. utilizarea comunicării la distanță în scopuri de control, astfel cum se menționează la articolul 5;

143. utilizarea aparaturii de înregistrare cu o interfață armonizată, astfel cum se menționează la articolul 6;

144. schimbul electronic de informații cu privire la cardurile conducătorilor auto, astfel cum se menționează la articolul 26;

145. păstrarea documentelor de către întreprinderile de transport, astfel cum se menționează la articolul 29.

146. Aparatura de înregistrare menționată în anexa IB trebuie să fie proiectată în așa fel încât să se asigure protecția vieții private. Se prelucrează doar datele strict necesare.

147. Proprietarii vehiculelor și/sau întreprinderile de transport respectă, după caz, dispozițiile relevante cu privire la protecția datelor cu caracter personal.

Articolul 35 Formarea agenților de control

148. Statele membre se asigură că agenții de control beneficiază de o formare corespunzătoare pentru analiza datelor înregistrate și pentru controlul aparaturii de înregistrare.

149. Statele membre informează Comisia cu privire la cerințele în materie de formare aplicabile agenților lor de control până la [6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

150. Comisia adoptă decizii privind metodologia de formare profesională inițială și continuă a agenților de control, inclusiv privind tehnicile de efectuare a controalelor selective și de detectare a dispozitivelor de manipulare și a fraudei. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 36 Asistența reciprocă

Statele membre își acordă asistență reciprocă pentru aplicarea prezentului regulament și verificarea respectării lui.

În cadrul asistenței reciproce, autoritățile competente ale statelor membre își transmit cu regularitate, în special, toate informațiile de care dispun privind încălcările prezentului regulament referitoare la instalatori și ateliere și orice sancțiuni aplicate pentru astfel de încălcări.

Articolul 37 Sancțiuni

151. Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt aplicate. Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale, disuasive și nediscriminatorii. În cazul atelierelor care au încălcat dispozițiile prezentului regulament, sancțiunile pot include retragerea autorizației și a cardului atelierului.

152. O încălcare a prezentului regulament nu atrage mai mult de o sancțiune sau de o procedură.

153. Sancțiunile stabilite de statele membre pentru încălcările foarte grave, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/5/CE, vor fi pasibile de cele mai severe sancțiuni aplicabile în statele membre pentru încălcări ale legislației în domeniul transportului rutier.

154. Statele membre informează Comisia cu privire la aceste măsuri și cu privire la regimul sancțiunilor până la [data aplicării prezentului regulament]. Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestor măsuri.

CAPITOLUL VIII

Dispoziții finale

Articolul 38 Adaptarea la progresul tehnic

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 39 în scopul adaptării anexelor I, IB și II la progresul tehnic.

Articolul 39 Exercitarea competențelor delegate

155. Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei sub rezerva condițiilor prevăzute de prezentul articol.

156. Delegarea de competențe menționată la articolele 4, 5, 6 și 38 se acordă pentru o perioadă nedeterminată de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

157. Delegarea de competențe menționată la articolele 4, 5, 6 și 38 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Aceasta produce efecte în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, precizată în respectiva decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare.

158. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

159. Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 4, 5, 6 și 38 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu au formulat nici o obiecțiune într-un termen de 2 luni de la comunicarea actului către Parlamentul European și Consiliu, sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European cât și Consiliul au informat Comisia ca nu au obiecțiuni. Acest termen se prelungește cu [2 luni] la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 40 Comitetul

160. Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

161. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.

162. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.

Articolul 41 Forumul privind tahograful

163. Se instituie un forum privind tahograful pentru a sprijini dialogul referitor la aspectele tehnice ale aparaturii de înregistrare între experți din statele membre și experți din țările terțe care utilizează aparatura de înregistrare în conformitate cu Acordul European privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR).

164. Statele membre deleagă un expert la forumul privind tahograful.

165. Forumul privind tahograful este deschis pentru participarea experților părților contractante ale AETR din afara UE care își manifestă interesul.

166. Sunt invitați la forumul privind tahograful părțile interesate, reprezentanți ai producătorilor de vehicule și de tahografe și parteneri sociali.

167. Forumul privind tahograful își adoptă regulamentul de procedură.

168. Forumul privind tahograful se întrunește cel puțin o dată pe an.

Articolul 42 Comunicarea măsurilor naționale

Statele membre comunică Comisiei textele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezentul regulament în cel mult 30 de zile de la data adoptării și pentru prima dată până la [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

”

2) Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 se modifică după cum urmează:

169. În capitolul I Definiții, se elimină litera (b).

170. În capitolul III litera (c), la punctul 4.1, trimiterea la „articolul 15 alineatul (3), a doua liniuță, literele (b), (c) și (d) din prezentul regulament” se înlocuiește cu „articolul 30 alineatul (5), a doua liniuță, literele (b), (c) și (d) din prezentul regulament”.

171. În capitolul III litera (c) punctul 4.2, trimiterea la „articolul 15 din regulament” se înlocuiește cu „articolul 30 din regulament”.

172. În capitolul IV litera (a) punctul 1 al treilea paragraf, trimiterea la „articolul 15 alineatul (5) din prezentul regulament” se înlocuiește cu „articolul 30 alineatul (6) din prezentul regulament”.

3) Anexa IB la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 se modifică după cum urmează:

173. În capitolul I Definiții, se elimină literele (l), (o), (t), (y), (ee), (kk), (oo) și (qq).

174. Capitolul VI se modifică după cum urmează:

175. La primul paragraf, trimiterea la „articolul 12 alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2135/98” se înlocuiește cu „articolul 24 alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85”.

176. Secțiunea 1 „Omologarea secțiilor de montaj și a atelierelor” se elimină.

177. În capitolul VIII punctul 271, trimiterea la „articolul 5 din prezentul regulament” se înlocuiește cu „articolul 8 din prezentul regulament”.

Articolul 2

Regulamentul (CE) nr. 561/2006 se modifică după cum urmează:

Distanța de „50 km” menționată la articolul 13 alineatul (1) literele (d), (f) și (p) se înlocuiește cu „100 km”.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Prezentul regulament se aplică de la [un an de la data intrării în vigoare].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

[1] COM(2011)144 final.

[2] JO L 370, 31.12.1985, p. 8.

[3] COM(2011) 0144 final.

[4] A se vedea secțiunea 1.1 „Un spațiu unic european al transporturilor” din anexa I la cartea albă, COM(2011) 0144 final.

[5] Comunicarea Comisiei: Plan de acțiune pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în Europa [COM (2008) 886], domeniul de acțiune 4.

[6] JO L 207, 6.8.2010, p. 1-13.

[7] Studiul SMART.

[8] http://ec.europa.eu/employment_social/dsw/public/actRetrieveText.do?id=8903

[9] Directiva 2009/5/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2009 de modificare a anexei III la Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier, JO L 29, 31.1.2009, p. 45-50.

[10] Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, JO L 300, 14.11.2009, p. 51.

[11] Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, JO L 102, 11.4.2006, p. 1.

[12] COM(2009)544 final.

[13] JO C , , p. .

[14] JO C , , p. .

[15] JO L 370, 31.12.1985, p. 8.

[16] JO L 102, 11.4.2006, p. 1.

[17] JO L 102, 11.4.2006, p. 35.

[18] JO L 281, 23.11.1995, p. 31-50.

[19] JO L 201, 31.7.2002, p. 37-47.

[20] JO L 29, 31.1.2009, p. 45-50.

[21] JO L 55, 28.2.2011, p. 13-18.

[22] JO L 80, 23.3.2002, p. 35-39.

[23] JO L 57, 2.3.1992, p. 27.

[24] JO L 207, 6.8.2010, p. 1.

[25] JO L 80, 23.3.2002, p. 35.

DIRECTIVA 2006/22/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 8 decembrie 2005, întrucât:

(1) Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier (3), Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie
1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier (4) și Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (5) sunt importante pentru crearea unei piețe comune pentru serviciile de transport terestru, pentru siguranța rutieră și pentru condițiile de muncă.

(2) În cartea albă „Politica europeană în domeniul transporturilor pentru 2010: timpul de a decide”, Comisia a indicat că este necesar să se intensifice controalele și sancțiunile mai ales pentru legislația socială privind activitățile de transport rutier și în special să se mărească numărul de controale, să se încurajeze schimbul sistematic de informații între statele membre, să se coordoneze
activitățile de inspecție și să se îmbunătățească formarea agenților de control.
(3) Prin urmare, este necesar să se asigure aplicarea corespunzătoare și interpretarea armonizată a normelor sociale cu
privire la transportul rutier prin stabilirea unor cerințe minime pentru verificarea uniformă și eficientă de către
statele membre a respectării dispozițiilor din domeniu. Aceste controale ar trebui să servească la reducerea și prevenirea încălcării acestor dispoziții. De asemenea, ar trebui introdus un mecanism care să asigure că întreprinderile
clasificate ca prezentând un grad de risc ridicat să facă obiectul unor controale mai riguroase și mai frecvente.

(4) Riscurile cauzate de oboseala conducătorilor auto ar trebui de asemenea abordate prin aplicarea Directivei
2002/15/CE.
(5) Măsurile prevăzute de prezenta directivă ar trebui nu doar să aibă ca rezultat un nivel de siguranță rutieră mai ridicat, ci și să contribuie la armonizarea condițiilor de muncă în Comunitate și la promovarea unor condiții de concurență echitabile.

(6) Înlocuirea tahografelor analogice cu tahografe digitale va permite treptat controlarea mai rapidă și mai exactă a unui volum mai mare de date și, din acest motiv, statele membre vor putea să efectueze mai multe controale. Prin urmare, este necesar ca, în ceea ce privește controalele, procentul zilelor lucrate de conducătorii de vehicule reglementate prin legislația socială care sunt verificate ar trebui să crească la 4 %.

(7) În ceea ce privește sistemele de control, acestea trebuie să aibă ca obiectiv dezvoltarea sistemelor naționale spre
interoperabilitate și aplicabilitate la nivel european.
(8) Toate unitățile de control ar trebui să dispună de suficiente echipamente standard și de competențe legale corespunzătoare care să le permită îndeplinirea efectivă și eficace a atribuțiilor.

(9) Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura, fără a aduce atingere executării corespunzătoare a
sarcinilor impuse de prezenta directivă, o efectuare eficientă și rapidă a controalelor în trafic, în vederea finalizării
controlului în cel mai scurt timp posibil și cu o întârziere minimă pentru conducătorul auto.
(10) Pe teritoriul fiecărui stat membru ar trebui să existe un singur organism care să asigure legătura intracomunitară
cu alte autorități competente din domeniu. Acest organism ar trebui, de asemenea, să elaboreze statisticile necesare. De asemenea, statele membre ar trebui să pună în aplicare o strategie de control națională coerentă pe teritoriul lor și să
poată desemna un organism unic care să coordoneze punerea în aplicare a acesteia.
(11) Cooperarea dintre autoritățile de control ale statelor membre ar trebui să fie încurajată mai mult sub forma
unor controale concertate, inițiative de formare comune, schimbul electronic de informații și schimbul de informații și experiență.

(12) Cele mai bune practici în operațiile de control în domeniul transportului rutier, în special pentru a asigura o abordare armonizată cu privire la furnizarea dovezii privind concediul anual sau medical al conducătorilor auto, ar trebui să fie facilitate și promovate prin intermediul unui forum al autorităților de control ale statelor membre.
(13) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia
1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor privind exercitarea competențelor de executare
conferite Comisiei (1).

(14) Având în vedere că obiectivul prezentei directive, anume stabilirea unor norme comune clare cu privire la condițiile minime pentru verificarea aplicării corecte și uniforme a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 și a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 din 15 martie 2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (2), nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de către statele membre și, datorită necesității unei acțiuni transnaționale coordonate, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri,
în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește limitele a ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(15) Prin urmare, este necesar ca Directiva 88/599/CEE a Consiliului (3) privind procedurile standard de control pentru aplicarea Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 să fie abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește condițiile minime pentru aplicarea Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85.

Articolul 2
Sisteme de control

(1) Statele membre organizează un sistem de controale corespunzătoare și regulate cu privire la aplicarea corectă și consecventă prevăzută la articolul 1, atât în trafic cât și la sediile întreprinderilor tuturor categoriilor de transport.

Aceste controale cuprind în fiecare an o parte însemnată și reprezentativă a lucrătorilor mobili, conducătorilor auto, întreprinderilor și vehiculelor din toate categoriile de transport care sunt reglementate de Regulamentele (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85.

Statele membre se asigură că pe teritoriul lor se aplică o strategie națională de control consecventă. În acest scop, statele membre pot desemna un organism pentru coordonarea acțiunilor întreprinse în conformitate cu articolele 4 și 6. În acest caz, Comisia și celelalte state membre sunt informate cu privire la aceasta.

(2) În măsura în care încă nu este cazul, până la 1 mai 2007, statele membre conferă agenților autorizați să desfăș􀀍
oare inspecții competențele legale adecvate, care să le permită să-și îndeplinească corect obligațiile cu privire la inspecții prevăzute de prezenta directivă.

(3) Fiecare stat membru organizează controale astfel încât, începând cu 1 mai 2006, să fie verificate 1 % din zilele lucrate de către conducătorii vehiculelor care fac obiectul Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85. Acest procent va ajunge la cel puțin 2 % de la 1 ianuarie 2008 și la cel puțin 3 % de la 1 ianuarie 2010.

Începând cu 1 ianuarie 2012, acest procent minim poate fi ridicat la 4 % de către Comisie, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), cu condiția ca statisticile realizate în conformitate cu articolul 3 să indice că, în medie, peste 90 % din toate vehiculele verificate sunt dotate cu un tahograf digital. La adoptarea deciziei sale, Comisia ia de asemenea în considerare eficiența măsurilor de control existente, în special disponibilitatea
la sediile întreprinderilor a datelor înregistrate de tahografele digitale.

Din numărul total de zile lucrătoare verificate, cel puțin 15 % se verifică în trafic și cel puțin 30 % la sediile întreprinderilor. De la 1 ianuarie 2008, din numărul total de zile lucrătoare verificate, cel puțin 30 % se verifică în trafic și cel puțin 50 % la sediile întreprinderilor.

(4) Informațiile transmise Comisiei în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85
includ: numărul conducătorilor auto controlați în trafic, numărul controalelor la sediile întreprinderilor, numărul de zile lucrătoare controlate și numărul și tipul de încălcări semnalate, menționându-se, de asemenea, dacă s-au transportat călători sau mărfuri.

Articolul 3

Statistici

Statele membre se asigură că datele statistice colectate în cadrul controalelor organizate în conformitate cu articolul 2 alineatele (1) și (3) sunt defalcate în următoarele categorii:

(a) pentru controale în trafic:
(i) tipul rutei (autostradă, drum național sau drum secundar),și țara în care a fost înmatriculat vehiculul verificat,
pentru evitarea oricărei discriminări;
(ii) tipul tahografului: analogic sau digital;

(b) pentru controalele la sediu:
(i) tipul activității de transport, și anume internațional sau intern, de călători sau mărfuri, în interes propriu sau în
contul altcuiva;
(ii) mărimea parcului de autovehicule al întreprinderii;
(iii) tipul tahografului: analogic sau digital.

Aceste date statistice sunt prezentate Comisiei din doi în doi ani și se publică într-un raport.

Autoritățile competente din statele membre țin evidența datelor colectate pentru anul anterior.

Întreprinderile responsabile pentru conducătorii auto păstrează pe parcursul unui an documentele, rezultatele și celelalte date pertinente care le sunt transmise de către autoritățile de control cu privire la controalele efectuate la sediul lor și/sau asupra conducătorilor auto ai acestora în trafic.

Orice alte clarificări suplimentare cu privire la definirea categoriilor menționate la literele (a) și (b) se stabilesc de către Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 4

Controale în trafic

(1) Se organizează controale în trafic în locuri diferite și la toate orele, acoperind o porțiune suficient de extinsă a rețelei de drumuri, astfel încât să fie dificilă evitarea punctelor de control.

(2) Statele membre se asigură că:

(a) se adoptă suficiente dispoziții pentru punctele de control situate pe drumuri existente sau în fază de proiect sau în apropierea acestora și, dacă este necesar, pentru ca stațiile de întreținere și alte locuri sigure de pe autostrăzi să poată funcționa ca puncte de control;
(b) se efectuează controale pe baza unui sistem de rotație aleatoriu, cu un echilibru geografic corespunzător.

(3) Elementele care trebuie verificate în cadrul controalelor în trafic sunt stabilite în anexa I partea A. În cazul în care circumstanțele impun acest lucru, controalele se pot concentra asupra unui element specific.

(4) Fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (2), controalele în trafic se efectuează fără discriminare. În special, agenții de control nu fac discriminări pe baza nici unuia din motivele următoare:
(a) țara în care a fost înmatriculat vehiculul;
(b) țara de reședință a conducătorului auto;
(c) țara în care își are sediul întreprinderea;
(d) punctul de plecare și de sosire al călătoriei;
(e) tipul tahografului: analogic sau digital.

(5) Agenții de control dispun de:
(a) o listă a principalelor elemente care trebuie verificate, în conformitate cu anexa I partea A;
(b) echipamente de control standard, în conformitate cu anexa II.

(6) În cazul în care, într-un stat membru, în cadrul unui control în trafic al conducătorului unui vehicul înmatriculat într-un alt stat membru se constată că există temeiuri pentru a se presupune că au fost comise încălcări care nu pot fi identificate în timpul controlului, din lipsa datelor necesare, autoritățile competente ale statelor membre în cauză își oferă asistență reciprocă pentru a clarifica situația.

Articolul 5
Controale concertate

Statele membre întreprind, cel puțin de șase ori pe an, controale concertate în trafic asupra conducătorilor auto și asupra vehiculelor care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85. Aceste controale se efectuează în același timp de către autoritățile de control a două sau mai multor state membre, fiecare acționând pe propriul teritoriu.

Articolul 6
Controale la sediile întreprinderilor

(1) Controalele la sediile întreprinderilor se organizează luându-se în considerare experiența anterioară în ceea ce privește diferitele categorii de transport și de întreprinderi. De asemenea,aceste controale se efectuează și în cazul în care în cadrul controalelor în trafic s-au constat încălcări grave ale Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85.

(2) Controalele la sediile întreprinderilor cuprind elementele menționate în anexa I, partea Ași partea B.

(3) Agenții de control dispun de:
(a) o listă a principalelor elemente care trebuie verificate, în conformitate cu anexa I partea A și B;
(b) echipamente de control standard, în conformitate cu anexa II.

(4) În cadrul unui control, agenții de control dintr-un stat membru țin seama de toate informațiile furnizate de organismul de legătură desemnat al unui alt stat membru, în conformitate cu rticolul 7 alineatul (1), privind activitățile întreprinderii respective în celălalt stat membru.

(5) În sensul alineatelor (1)-(4), controalele efectuate la sediile autorităților competente, pe baza documentelor sau datelor pertinente furnizate de către întreprinderi la cererea autorităților menționate anterior, au același statut ca și controalele efectuate la sediile întreprinderilor.

Articolul 7
Legătura intracomunitară

(1) Statele membre desemnează un organism cu următoarele sarcini:

(a) asigurarea coordonării cu organisme echivalente din celelalte state membre în cauză cu privire la acțiunile întreprinse în conformitate cu articolul 5;
(b) transmiterea, din doi în doi ani, a unor rapoarte statistice către Comisie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85;
(c) responsabilitatea, în primul rând, de a asista autoritățile competente ale altor state membre, în conformitate cu articolul 4 alineatul (6).

Organismul este reprezentat în cadrul comitetului menționat la articolul 12 alineatul (1).

(2) Statele membre informează Comisia cu privire la desemnarea acestui organism, iar Comisia informează celelalte state membre în consecință.

(3) Schimbul de date, de experiență și de informații între statele membre este încurajat în primul rând, dar nu exclusiv, prin intermediul comitetului menționat la articolul 12 alineatul (1) și al oricărui alt organism pe care Comisia îl poate desemna în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 8
Schimbul de informații

(1) Informațiile furnizate bilateral în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 și cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 fac obiectul unui schimb între organismele desemnate notificate Comisiei în conformitate cu articolul 7 alineatul (2):
(a) cel puțin o dată la șase luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive;
(b) la cererea expresă a unui stat membru în cazuri particulare.

(2) Statele membre depun eforturi pentru înființarea unor sisteme pentru schimbul electronic de informații. Comisia stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), o metodologie comună pentru schimbul efectiv de informații.

Articolul 9
Sistemul de clasificare în funcție de gradul de risc

(1) Statele membre introduc un sistem de clasificare în funcție de gradul de risc pentru întreprinderi pe baza numărului relativ și a gravității încălcărilor Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 sau ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 comise de fiecare întreprindere. Comisia sprijină dialogul dintre statele membre pentru a încuraja uniformitatea acestor sisteme de clasificare în funcție de gradul de risc.

(2) Întreprinderile clasificate ca prezentând un grad de risc ridicat fac obiectul unor controale mai riguroase și mai frecvente. Criteriile și normele de punere în aplicare a unui astfel de sistem sunt examinate de comitetul prevăzut la articolul 12, în vederea stabilirii unui sistem pentru schimbul de informații cu privire la cele mai bune practici.

(3) În anexa III figurează o primă listă a încălcărilor Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85.

În scopul definirii orientărilor cu privire la aprecierea gravității încălcărilor Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85, Comisia poate, dacă este cazul, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), să adapteze anexa III în vederea stabilirii orientărilor cu privire la o scară comună a încălcărilor, împărțite în categorii în funcție de gravitatea acestora.

Categoria pentru cele mai grave abateri ar trebui să le includă pe cele în care nerespectarea dispozițiilor relevante ale Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 sau ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 creează un risc ridicat de deces sau vătămare corporală gravă.

Articolul 10
Raport

Până la 1 mai 2009 Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport ce conține o analiză a sancțiunilor prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave.

Articolul 11
Cele mai bune practici

(1) Comisia stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), linii directoare cu privire la cele mai bune practici în domeniul controlului.

Aceste orientări se publică într-un raport bienal al Comisiei.

(2) Statele membre procedează împreună la organizarea de programe de formare cu privire la cele mai bune practici cel puțin o dată pe an și facilitează schimbul, cel puțin o dată pe an, de angajați din cadrul organismelor de legătură intracomunitară specifice cu omologii acestora din alte state membre.

(3) Comisia redactează un formular electronic imprimabil, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2), care trebuie utilizat în cazul în care un conducător auto a fost în concediu medical sau în concediu anual sau atunci când conducătorul auto a condus un alt vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 3820/85, pe parcursul perioadei menționate la articolul 15 alineatul (7) primul paragraf prima liniuță din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.

(4) Statele membre se asigură că agenții de control sunt bine formați pentru executarea atribuțiilor care le revin.

Articolul 12
Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de comitetul înființat în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică dispozițiile articolelor 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

                                                             Articolul 13

Dispoziții de aplicare

La cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2), adoptă dispoziții de aplicare în special în următoarele scopuri:

(a) promovarea unei abordări comune cu privire la aplicarea prezentei directive;

(b) încurajarea coerenței abordărilor între autoritățile de control și a unei interpretări armonizate a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 între autoritățile de control;

(c) facilitarea dialogului dintre sectorul transporturilor și autoritățile de control.

Articolul 14

Negocieri cu țări terțe

O dată cu intrarea în vigoare a prezentei directive, Comunitatea deschide negocieri cu țările terțe în cauză în vederea aplicării unor norme echivalente cu cele prevăzute de prezenta directivă.

Până la finalizarea acestor negocieri, statele membre includ în rapoartele lor către Comisie datele cu privire la controalele efectuate asupra vehiculelor din țări terțe, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85.

Articolul 15

Actualizarea anexelor

Modificările anexelor necesare pentru adaptarea acestora la evoluția celor mai bune practici se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 16

Transpunere

(1) Statele membre pun în aplicare până la 1 aprilie 2007 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele respectivelor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 17

Abrogare

(1) Directiva 88/599/CE se abrogă.

(2) Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Articolul 18

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 19

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 15 martie 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. Borrell Fontelles

Pentru Consiliu

Președintele

H. Winkler

————————————————–

ANEXA I

PARTEA A

CONTROALE ÎN TRAFIC

Controalele în trafic abordează, în general, următoarele aspecte:

(1) perioada de conducere zilnică și săptămânală, pauzele și perioadele de repaus zilnic și săptămânal; de asemenea, foile de înregistrare pentru zilele precedente care trebuie transportate la bordul vehiculului în conformitate cu articolul 15 alineatul (7) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 și/sau datele înregistrate pentru aceeași perioadă pe cardul conducătorului auto și/sau în memoria aparatului de înregistrare în conformitate cu anexa II la prezenta directivă și/sau pe foile imprimate;

(2) pentru perioada menționată în Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 articolul 15 alineatul (7), toate cazurile de depășire a vitezei permise a vehiculului, definite ca perioade de peste un minut în care viteza vehiculului este mai mare de 90 km/h pentru vehiculele din categoria N3 sau 105 km/h pentru vehiculele din categoria M3 (categoriile N3 și M3 fiind definite în anexa II partea A la Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora) [1];

(3) dacă este cazul, vitezele instantanee atinse de vehicul, astfel cum sunt înregistrate de către aparatul de înregistrare pe o perioadă care nu depășește ultimele 24 de ore de utilizare a vehiculului;

(4) funcționarea corectă a aparatului de înregistrare (determinarea unui posibil abuz asupra aparaturii și/sau a cardului conducătorului auto și/sau a foilor de înregistrare) sau, dacă este cazul, prezența documentelor prevăzute la articolul 15 alineatul (7) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85.

PARTEA B

CONTROALE LA SEDIILE ÎNTREPRINDERILOR

La sediile întreprinderilor se verifică următoarele elemente, pe lângă cele stabilite în partea A:

(1) perioadele săptămânale de repaus și perioadele de conducere a vehiculului dintre aceste perioade de odihnă;

(2) respectarea limitării la două săptămâni a duratei de conducere a vehiculului;

(3) foile de înregistrare, datele și imprimările provenind de la unitatea montată pe vehicul și de pe cardul conducătorului auto.

În cazul în care se constată o încălcare, statele membre pot, dacă este necesar, să verifice responsabilitatea altor instigatori sau complici din lanțul de transport, cum ar fi expeditorii, transportatorii de mărfuri sau subcontractorii, precum și să verifice dacă dispozițiile contractelor de furnizare de servicii de transport sunt conforme cu Regulamentele (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85.

[1] JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/28/CE a Comisiei (JO L 65, 7.3.2006, p. 27).

————————————————–

ANEXA II

Echipamentele standard care trebuie să se afle la dispoziția unităților de control

Statele membre se asigură că la dispoziția unităților de control care îndeplinesc atribuțiile menționate în anexa I se pun următoarele echipamente standard:

1. echipamente capabile de descărcarea datelor din unitatea montată pe vehicul și de pe cardul conducătorului auto de pe tahograf, de citirea datelor, analizarea datelor și/sau transmiterea rezultatelor către o bază de date spre analiză;

2. echipamente pentru verificarea foilor de tahograf.

————————————————–

ANEXA III

Încălcări

În conformitate cu articolul 9 alineatul (3), în sensul prezentei directive, următoarea listă non-exhaustivă oferă indicații cu privire la ceea ce trebuie considerat încălcare:

1. depășirea numărului maxim zilnic, săptămânal sau bilunar al orelor de conducere;

2. nerespectarea perioadelor minime de repaus zilnic și săptămânal;

3. nerespectarea pauzei minime;

4. nerespectarea obligației de a monta un tahograf în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI 2002/15/CE din 11 martie 2002

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI 2002/15/CE din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special art. 71 si 137 alin. (2),

avand in vedere propunerea Comisiei[1],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social[2],

dupa consultarea Comitetului Regiunilor,

hotarand in conformitate cu procedura prevazuta in art. 251 din Tratat[3] si avand in vedere textul comun aprobat de comitetul de conciliere la 16 ianuarie 2002,

intrucat:

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3820/85 din 20 decembrie 1985 privind armonizarea anumitor legislatii sociale in materie de transport rutier[4] a stabilit reguli comune referitoare la timpul de conducere auto si la perioadele de odihna ale conducatorilor auto; regulamentul respectiv nu prevede alte aspecte ale timpului de lucru in domeniul transportului rutier.

Directiva Consiliului 93/104/CE din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru[5] face posibila adoptarea unor cerinte mai specifice pentru organizarea timpului de lucru. Tinand cont de caracterul sectorial al acestei directive, dispozitiile acesteia au prioritate fata de Directiva 93/104/CE in temeiul art. 14 din aceasta.

In pofida negocierilor intense intre partenerii sociali, nu a fost posibil sa se ajunga la un acord in privinta lucratorilor mobili din transportul rutier.

Este prin urmare necesar sa se adopte o serie de dispozitii mai specifice privind timpul de lucru in transportul rutier, menite sa asigure siguranta transportului, precum si sanatatea si siguranta persoanelor implicate.

Deoarece obiectivele actiunii avute in vedere nu pot fi realizate in suficienta masura de statele membre si, prin urmare pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, datorita dimensiunii si efectelor actiunii propuse, Comunitatea poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii asa cum este prevazut in art. 5 din Tratat. Potrivit principiului proportionalitatii, dupa cum este enuntat in acest articol, prezenta directiva nu se extinde dincolo de ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

Domeniul de aplicare a prezentei directive face referire numai la lucratorii mobili angajati de intreprinderi de transport infiintate intr-un stat membru, care participa la activitati mobile de transport rutier reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, in absenta unor dispozitii specifice, de Acordul european privind munca echipajelor de pe vehiculele care efectueaza transporturi rutiere internationale (AETR).

Ar trebui sa se precizeze ca lucratorii mobili exclusi din domeniul de aplicare a prezentei directive, altii decat conducatorii auto independenti, beneficiaza de protectia de baza prevazuta de Directiva 93/104/CE. Aceasta protectie de baza include regulile existente privind timpul de repaos corespunzator, durata maxima a saptamanii medii de lucru, concediul anual si anumite dispozitii de baza aplicabile lucratorilor de noapte, inclusiv controalele medicale.

Intrucat conducatorii auto independenti sunt inclusi in domeniul de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85, dar sunt exclusi din cel al Directivei 93/104/CE, acestia ar trebui sa fie exclusi temporar din domeniul de aplicare a prezentei directive in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (1).

Definitiile folosite in prezenta directiva nu trebuie sa constituie un precedent pentru alte reglementari comunitare privind timpul de lucru.

Pentru a imbunatati siguranta rutiera, a evita denaturarea concurentei si a garanta siguranta si sanatatea lucratorilor mobili care intra sub incidenta prezentei directive, acestia trebuie sa stie cu precizie care perioade dedicate activitatilor de transport rutier constituie timp de lucru si care nu, fiind astfel considerate timp de pauza, timp de repaos sau perioade de disponibilitate. Acestor lucratori ar trebui sa li se acorde perioade zilnice si saptamanale minime de odihna, precum si pauze corespunzatoare. Este de asemenea necesar sa se fixeze o limita maxima a numarului de ore de lucru saptamanale.

Cercetarile arata ca organismul uman este mai sensibil in timpul noptii la perturbarile induse de mediu si de asemenea la anumite forme greoaie de organizare si ca perioadele lungi de lucru in timpul noptii pot fi daunatoare sanatatii lucratorilor si le pot periclita siguranta, precum si siguranta rutiera in general.

Prin urmare, apare necesitatea sa se limiteze durata perioadelor de lucru in timpul noptii si sa se prevada acordarea de compensatii corespunzatoare conducatorilor auto profesionisti care lucreaza in timpul noptii pentru activitatea pe care o desfasoara si acestia sa nu fie dezavantajati in ceea ce priveste sansele de formare profesionala.

Angajatorii trebuie sa tina evidenta depasirilor duratei maxime a saptamanii medii de lucru aplicabile lucratorilor mobili.

Dispozitiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 privind durata de conducere a autovehiculul in cadrul transportului de pasageri international si national, altul decat serviciile regulate, ar trebui sa se aplice in continuare.

Comisia ar trebui sa urmareasca aplicarea prezentei directive si evolutiile in acest domeniu in statele membre si sa prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic si Social si Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea regulilor si consecintele dispozitiilor referitoare la lucrul in timpul noptii.

Este necesar sa se prevada ca anumite dispozitii pot face obiectul unor derogari adoptate, in functie de conditii, de catre statele membre sau de partenerii sociali. Ca regula generala, in eventualitatea unei derogari, lucratorii respectivi trebuie sa beneficieze de perioade de repaos compensatorii,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1

Obiect

Obiectul prezentei directive consta in stabilirea cerintelor minime legate de organizarea timpului de lucru in vederea imbunatatirii protectiei sanatatii si siguranta persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier si cresterea sigurantei rutiere, precum si alinierea conditiilor de concurenta.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezenta directiva se aplica lucratorilor mobili angajati in intreprinderi infiintate intr-un stat membru, care participa la activitati de transport rutier reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, in absenta unor dispozitii specifice, de acordul AETR.

Fara a aduce atingere dispozitiilor din urmatorul paragraf, prezenta directiva se aplica conducatorilor auto independenti incepand cu data de 23 martie 2009.

Cu cel putin doi ani inainte de aceasta data, Comisia prezinta un raport Parlamentului European si Consiliului. Acest raport analizeaza consecintele excluderii conducatorilor auto independenti din domeniul de aplicare a directivei in privinta sigurantei rutiere, conditiilor concurentei, structurii profesiei cat si aspectelor sociale. Se tine cont de conditiile din fiecare stat membru referitoare la structura industriei transporturilor si la mediul de lucru in domeniul transportului rutier. Pe baza acestui raport, Comisia prezinta o propunere avand ca obiectiv, daca este cazul:

fixarea modalitatilor pentru includerea conducatorilor auto independenti in domeniul de aplicare a directivei in privinta acelor conducatori auto independenti care nu participa la activitati de transport rutier in alte state membre si care sunt supusi constrangerilor locale din motive obiective, cum ar fi o locatie periferica, distante interne lungi si un mediu concurential specific, sau

neincluderea conducatorilor auto independenti in domeniul de aplicare a directivei.

Dispozitiile Directivei 93/104/CE se aplica lucratorilor mobili exclusi din domeniul de aplicare a prezentei directive.

In masura in care prezenta directiva contine dispozitii mai specifice in ce priveste lucratorii mobili care efectueaza activitati de transport rutier, aceasta are prioritate, in temeiul art. 14 din Directiva 93/104/CE, in fata dispozitiilor corespunzatoare ale acestei directive.

Prezenta directiva completeaza dispozitiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 si, acolo unde este necesar, ale acordului AETR, care are prioritate in fata dispozitiilor prezentei directive.

Articolul 3

Definitii

In sensul prezentei directive:

`timp de lucru` reprezinta:

in cazul lucratorilor mobili: perioada de la inceputul pana la sfarsitul timpului de lucru, in timpul caruia lucratorul mobil se afla la postul sau de lucru, la dispozitia angajatorului si in exercitiul functiilor sau activitatilor sale, adica:

perioada dedicata tuturor activitatilor de transport rutier. Aceste activitati sunt, cu precadere, urmatoarele:

conducerea autovehiculului;

incarcarea si descarcarea;

ajutorul acordat pasagerilor la urcarea si coborarea din vehicul;

curatenia si intretinerea tehnica;

toate celelalte activitati vizand asigurarea sigurantei vehiculului, a incarcaturii sale si a pasagerilor sau indeplinirea obligatiilor legale sau de reglementare direct legate de operatiunea de transport aflata in desfasurare, inclusiv supravegherea incarcarii si descarcarii, formalitatile administrative legate de politie, vama, serviciul de imigrare, etc.;

perioadele de timp in care acesta nu poate dispune liber de timpul sau si i se cere sa fie la postul sau de lucru, gata sa intreprinda activitatea sa normala, indeplinind anumite sarcini asociate serviciului, in special in timpul perioadelor cand asteapta sa se faca incarcarea sau descarcarea, daca durata previzibila a acestora nu este cunoscuta dinainte, si anume fie inaintea plecarii fie chiar inaintea inceperii efective a perioadei in chestiune, sau in conditiile generale negociate intre partenerii sociali si/sau in conditiile legislatiei statelor membre;

in cazul conducatorilor auto independenti, aceeasi definitie se aplica perioadei cuprinse intre inceputul si sfarsitul lucrului, in timpul careia conducatorul auto independent se afla la postul sau de lucru, la dispozitia clientului sau exercitandu-si functiile sau activitatile altele decat activitatea administrativa generala care nu este direct legata de operatia de transport respectiva aflata in curs de desfasurare.

Perioadele de pauza la care se face referire la art. 5, perioadele de odihna la care se face referire la art. 6 si, fara a aduce atingere legislatiei statelor membre sau acordurilor dintre partenerii sociali care prevad ca aceste perioade ar trebui compensate sau limitate, perioadele de disponibilitate mentionate la lit. (b) a prezentului articol, sunt excluse din timpul de lucru;

`perioade de disponibilitate` reprezinta:

perioadele, altele decat cele de pauza sau de repaos, in timpul carora lucratorului mobil nu i se cere sa ramana la postul sau de lucru, dar trebuie sa fie disponibil sa raspunda la orice apel de a intreprinde o calatorie sau a relua conducerea vehiculului sau de a efectua o alta munca. In special aceste perioade de disponibilitate includ perioadele in timpul carora lucratorul mobil insoteste un vehicul care este transportat cu feribotul sau cu trenul, precum si perioadele de asteptare la granita si cele datorate interdictiilor de circulatie.

Aceste perioade si durata lor previzibila sunt cunoscute in avans de catre lucratorul mobil, adica fie inaintea plecarii fie chiar inaintea inceperii efective a perioadei respective, sau in conditiile generale negociate intre partenerii sociali si/sau in conditiile legislatiei statelor membre.

pentru lucratorii mobili care conduc vehiculul in echipa, perioada petrecuta stand langa sofer sau in cuseta in timp ce vehiculul este in miscare;

`post de lucru` reprezinta:

locul unde se afla sediul principal al intreprinderii pentru care persoana respectiva care efectueaza activitati mobile de transport rutier indeplineste anumite sarcini, impreuna cu diversele sucursale ale intreprinderii, indiferent daca acestea sunt situate in acelasi loc cu sediul social sau sediul principal;

vehiculul utilizat la indeplinirea sarcinilor de catre persoana care efectueaza activitati mobile de transport rutier si

orice alt loc unde se desfasoara activitati legate de transport;

`lucrator mobil` reprezinta orice lucrator care face parte din personalul aflat in cursa, inclusiv stagiarii si ucenicii, aflati in serviciul intreprinderii care desfasoara servicii de transport rutier de pasageri sau marfuri contra unei remuneratii sau pe cont propriu;

`conducator auto independent` reprezinta persoana a carei principala ocupatie consta in transportul rutier de pasageri sau marfuri contra unei remuneratii in sensul legislatiei comunitare pe baza unei licente comunitare sau a altei autorizatii profesionale de efectuare a transportului mentionat anterior, care are dreptul sa lucreze pe cont propriu si care nu este legata de un angajator printr-un contract de munca sau alt tip de relatie ierarhica de munca, persoana care este libera sa organizeze activitatile de lucru relevante, al carei venit depinde direct de profitul realizat si care dispune de libertatea de a intretine, individual sau pe baza de cooperare intre conducatori auto independenti, relatii comerciale cu mai multi clienti.

In sensul prezentei directive, conducatorii auto care nu indeplinesc aceste criterii sunt supusi acelorasi obligatii si beneficiaza de aceleasi drepturi ca cele prevazute in prezenta directiva pentru lucratorii mobili;

`persoana care efectueaza activitati mobile de transport rutier` reprezinta un lucrator mobil sau conducator auto independent care efectueaza astfel de activitati;

`saptamana` reprezinta perioada cuprinsa intre ora 00.00 a zilei de luni si ora 24.00 a zilei de duminica;

`timpul noptii` reprezinta o perioada de cel putin patru ore, dupa cum este definita de legislatia nationala, cuprinsa intre orele 00.00 si 07.00;

`munca de noapte` reprezinta orice munca efectuata in timpul noptii.

Articolul 4

Durata maxima a saptamanii de lucru

Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura urmatoarele:

Durata medie a saptamanii de lucru nu poate depasi 48 de ore. Durata maxima a saptamanii de lucru poate fi prelungita la 60 de ore numai daca media de 48 de ore pe saptamana nu este depasita pe parcursul a patru luni. Cel de-al patrulea si al cincilea paragraf din art. 6 alin. (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, daca este necesar, al patrulea paragraf din art. 6 alin. (1) din acordul AETR au prioritate in fata prezentei directive, in masura in care conducatorii auto respectivi nu depasesc o medie a timpului de lucru de 48 de ore pe saptamana pe parcursul a patru luni;

timpul de lucru pentru diversi angajatori reprezinta suma orelor de lucru. Angajatorul solicita in scris lucratorului mobil respectiv sa prezinte o situatie a duratei lucrate in contul unui alt angajator. Lucratorul mobil prezinta aceste informatii in scris.

Articolul 5

Pauze

Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura ca, fara a aduce atingere nivelului de protectie asigurat de Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, in absenta unor astfel de dispozitii, de catre acordul AETR, persoanele care efectueaza activitati mobile de transport rutier, fara a aduce atingere art. 2 alin. (1), nu lucreaza in nici o situatie mai mult de sase ore consecutive fara a face o pauza. Timpul de lucru se intrerupe cu o pauza de cel putin 30 de minute, daca orele de lucru totalizeaza intre sase si noua ore, si de cel putin 45 de minute, daca orele de lucru totalizeaza peste noua ore.

Pauzele pot fi subdivizate in perioade de cel putin 15 minute fiecare.

Articolul 6

Perioade de repaos

In sensul prezentei directive, ucenicii si stagiarii intra sub incidenta acelorasi dispozitii cu privire la timpul de odihna ca si alti lucratori mobili in conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, in absenta unor astfel de dispozitii, cu acordul AETR.

Articolul 7

Munca de noapte

Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura urmatoarele:

daca se efectueaza munca de noapte, timpul de lucru zilnic nu depaseste zece ore pentru fiecare perioada de 24 de ore;

se acorda o compensatie pentru munca de noapte in conformitate cu dispozitiile legislative nationale, conventiile colective, acordurile intre partenerii sociali si/sau practica nationala, cu conditia ca aceasta compensatie sa nu fie de natura a periclita siguranta rutiera.

Pana la 23 martie 2007, in cadrul raportului pe care-l redacteaza in temeiul art. 13 alin. (2), Comisia evalueaza consecintele dispozitiilor din alin. (1) de mai sus. Daca este necesar, Comisia insoteste raportul de propuneri corespunzatoare.

Comisia prezinta o propunere de adoptare a unei directive continand dispozitii referitoare la pregatirea conducatorilor auto profesionisti, inclusiv a celor care efectueaza munca de noapte, stabilind de asemenea principiile generale ale acestei pregatiri.

Articolul 8

Derogari

Pot fi adoptate derogari de la art. 4 si 7, din ratiuni obiective sau tehnice ori ratiuni care tin de organizarea muncii, prin intermediul conventiilor colective, acordurilor intre partenerii sociali, sau daca acest lucru nu este posibil, prin dispozitii legale, de reglementare si administrative, cu conditia unor consultari intre reprezentantii angajatorilor si ai lucratorilor respectivi si a depunerii de eforturi pentru incurajarea tuturor formelor relevante de dialog social.

Optiunea in favoarea unei derogari de la art. 4 poate sa nu conduca la stabilirea unei perioade de referinta care sa depaseasca sase luni, pentru calculul timpului de lucru maxim saptamanale de 48 de ore.

Articolul 9

Informatii si evidente

Statele membre asigura urmatoarele:

(a) lucratorii mobili sunt informati cu privire la cerintele nationale in domeniu, regulamentul intern al intreprinderii si acordurile intre partile sociale, in special conventiile colective si orice acorduri de intreprindere, incheiate pe baza prezentei directive, fara a aduce atingere Directivei Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 privind obligatia angajatorului de a-i informa pe angajati cu privire la conditiile aplicabile contractului sau relatiilor de munca[6];

(b) fara a aduce atingere art. 2 alin. (1), se tine evidenta timpului de lucru al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier. Evidentele se pastreaza cel putin doi ani dupa incheierea perioadei respective. Angajatorii poarta raspunderea pentru tinerea evidentei cu privire la timpul de lucru efectuat de lucratorii mobili. La cerere, angajatorii remit lucratorilor mobili copii ale evidentei cu privire la orele lucrate de acestia.

Articolul 10

Dispozitii mai favorabile

Prezenta directiva nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau introduce dispozitii legale, de reglementare sau administrative mai favorabile in ce priveste protectia sanatatii si sigurantei persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier sau dreptului lor de a facilita sau permite aplicarea conventiilor colective sau a altor acorduri incheiate intre partenerii sociali care sunt mai favorabile protectiei sanatatii si sigurantei lucratorilor mobili. Aducerea la indeplinire a prezentei directive nu constituie un temei justificat de reducere a nivelului general de protectie acordata lucratorilor mentionati la art. 2 alin. (1).

Articolul 11

Sanctiuni

Statele membre stabilesc un sistem de sanctiuni pentru incalcarea dispozitiilor nationale adoptate in temeiul prezentei directive si adopta toate masurile necesare pentru a asigura aplicarea acestor sanctiuni. Sanctiunile astfel prevazute sunt eficiente, proportionale si de descurajare.

Articolul 12

Negocieri cu tari terte

Imediat dupa intrarea in vigoare a prezentei directive, Comunitatea incepe negocieri cu tarile terte relevante in vederea aplicarii de reglementari echivalente cu cele stabilite in prezenta directiva lucratorilor mobili angajati de intreprinderi infiintate intr-o tara terta.

Articolul 13

Rapoarte

1. La fiecare doi ani, statele membre prezinta un raport Comisiei privind aplicarea prezentei directive, indicand punctele de vedere ale partenerilor sociali. Raportul trebuie sa parvina Comisiei cel tarziu pana la 30 septembrie care urmeaza datei la care expira perioada de doi ani la care face referire raportul. Perioada de doi ani este aceeasi cu cea la care se face referire la art. 16 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85.

2. La fiecare doi ani, Comisia intocmeste un raport privind punerea in aplicare a prezentei directive de catre statele membre si evolutiile in domeniul respectiv. Comisia comunica acest raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic si Social si Comitetului Regiunilor.

Articolul 14

Dispozitii finale

1. Statele membre adopta dispozitiile legale, de reglementare si administrative necesare aducerii la indeplinire a prezentei directive pana la 23 martie 2005 sau se asigura pana la acea data ca partenerii sociali au stabilit masurile necesare pe baza de acord, statele membre fiind obligate sa intreprinda toate demersurile care sa le permita oricand sa garanteze rezultatele cerute de prezenta directiva.

Cand statele membre adopta masurile la care se face referire in primul paragraf, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere in momentul publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Statele membre comunica Comisiei textul dispozitiilor de drept intern pe care le-au adoptat sau le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

3. Statele membre vegheaza ca expeditorii, transportatorii, antreprenorii principali, subantreprenorii si intreprinderile care angajeaza lucratori mobili sa respecte dispozitiile corespunzatoare din prezenta directiva.

Articolul 15

Intrare in vigoare

Prezenta directiva intra in vigoare in ziua publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

Articolul 16

Destinatari

Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 11 martie 2002.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Presedintele Presedintele

P. COX J. PIQUÉ I CAMPS

[1] JO C 43, 17.02.1999, p. 4.

[2] JO C 138, 18.05.1999, p. 33.

[3] Avizul Parlamentului European din 14 aprilie 1999 (JO C 219, 30.07.1999, p. 235), confirmat la 6 mai 1999 (JO C 279, 01.10.1999, p. 270), poziĹŁia comună a Consiliului din 23 martie 2001 (JO C 142, 15.05.2001, p. 24) ĹŸi decizia Parlamentului European din 14 iunie 2001 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 5 februarie 2002 ĹŸi decizia Consiliului din 18 februarie 2002.

[4] JO L 370, 31.12.1985, p. 1.

[5] JO L 307, 13.12.1993, p. 18. Directivă modificată ultima dată de Directiva Parlamentului European ĹŸi a Consiliului 2000/34/CE (JO L 195, 01.08.2000, p. 41).

[6] JO L 288, 18.10.1991, p. 32.

REGULAMENTUL (CEE) NR. 3821/85 AL CONSILIULUI din 20 decembrie 1985 modificat in 2011

REGULAMENTUL (CEE) NR. 3821/85 AL CONSILIULUI

din 20 decembrie 1985

privind aparatura de înregistrare în transportul rutier

CONSILIUL COMUNITA.ILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 75,

având în vedere propunerea Comisiei ( 1 ),

având în vedere avizul Adunarii parlamentare ( 2 ),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social ( 3 ),

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 1463/70 ( 4 ), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2828/77 ( 5 ), a introdus aparatura de înregistrare în transportul rutier;

întrucât, luându-se în considerație modificările prezentate în continuare, în scopul de a clarifica problema, toate dispozițiile din domeniu ar trebui grupate într-un singur text și, în consecință, Regulamentul nr. 1463/70 al Consiliului ar trebui abrogat; cu toate acestea, întrucât exceptările prevăzute la articolul 3 alineatul (1) pentru anumite servicii de transport de pasageri ar trebui menținute în vigoare pentru un anumit timp;

întrucât, prin folosirea aparaturii de înregistrare care poate indica perioadele de timp prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 privind armonizarea anumitor dispoziții din legislația socială în transportul rutier ( 6 ), se urmărește asigurarea unui control eficient în acest domeniu;

întrucât obligația de a folosi această aparatură de înregistrare poate fi impusă doar în cazul vehiculelor înmatriculate în statele membre; întrucât anumite vehicule pot fi excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament, fără a se crea probleme;

întrucât statele membre ar trebui să aibă dreptul, cu autorizarea Comisiei, de a excepta anumite vehicule de la aplicarea dispozițiilor regulamentului în cazuri excepționale; întrucât, în cazuri urgente, ar trebui să se acorde aceste exceptări pentru o perioadă de timp limitată fără autorizarea prealabilă din partea Comisiei; 

întrucât, pentru a asigura o verificare eficientă, aparatura trebuie să prezinte fiabilitate în timpul funcționării, să fie ușor de utilizat și proiectată în așa fel încât să reducă la minim orice posibilitate de folosire frauduloasă; întrucât, în acest scop, aparatura de înregistrare trebuie să poată oferi conducătorilor auto, pe foi separate și într-o formă precisă și ușor de citit, datele înregistrate privind diferitele perioade de timp;

întrucât înregistrarea automată a altor detalii privind călătoria, cum ar fi viteza și distanța parcursă, va contribui semnificativ la siguranța rutieră și va încuraja șoferii să conducă prudent; în consecință, este bine ca aparatura să înregistreze și aceste detalii;

întrucât este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, standarde de construcție și instalare pentru aparatura de înregistrare și să se prevadă o procedură de omologare CEE în vederea evitării, pe teritoriul statelor membre, a oricărui impediment privind înmatricularea vehiculelor prevăzute cu aparatură de înregistrare, punerea în circulație, utilizarea sau folosirea acestei aparaturi;

întrucât, în eventualitatea diferențelor de opinie între statele membre privind procedura de omologare CEE, Comisia ar trebui să fie împuternicită să ia o decizie cu privire la dispută în termen de șase luni, dacă statele implicate nu au ajuns la o înțelegere;

întrucât ar fi util, pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru prevenirea abuzurilor, să se ofere conducătorilor auto, care solicită aceasta, o copie după foile lor de înregistrare;

întrucât, pentru a atinge obiectivele menționate anterior privind verificarea perioadelor de lucru și odihnă, este necesar ca angajații și conducătorii auto să fie răspunzători de funcționarea corectă a aparaturii și de îndeplinirea riguroasă a operațiunilor prescrise;

întrucât dispozițiile care reglementează numărul de foi de înregistrare pe care un conducător auto trebuie să le păstreze cu el trebuie modificate ca urmare a înlocuirii săptămânii flexibile cu săptămâna fixă;

întrucât progresul tehnic necesită adaptarea rapidă la specificațiile tehnice din anexele la acest Regulament; întrucât, pentru a facilita punerea în aplicare a măsurilor necesare în acest scop, trebuie să se elaboreze dispoziții pentru instituirea procedurii de strânsă cooperare între statele membre și Comisie în cadrul Comitetului consultativ;

întrucât statele membre ar trebui să facă schimb de informații privind neregulile constatate;

întrucât, pentru a garanta funcționarea fiabilă și corectă a aparaturii, este recomandabil să se prevadă condiții unitare pentru verificări și inspecții periodice ale aparaturii de înregistrare, după instalare, 

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Principii și domeniu de aplicare

Articolul 1

În înțelesul acestui regulament, aparatura de înregistrare trebuie să corespundă, din punctul de vedere al construcției, instalării, folosirii și testării, cerințelor prezentului regulament și anexele I sau IB și II la acesta, care fac parte integrantă din prezentul regulament.

Articolul 2

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului ( 1 ). 

Articolul 3 

(1) Aparatul de înregistrare se instalează și se folosește la bordul vehiculelor înmatriculate în statele membre care le folosesc pentru transportul rutier de călători sau mărfuri, cu excepția vehiculelor prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Vehiculele menționate la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și vehiculele care erau excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 3820/85, dar care nu mai sunt excluse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006, se pot conforma acestei obligații până la 31 decembrie 2007.

(2) Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele menționate la articolul 13 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.

(3) Statele membre, după autorizarea din partea Comisiei, pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele folosite pentru operațiunile de transport prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006. 

(4) În cazul transportului intern, statele membre pot cere instalarea și folosirea aparaturii de înregistrare în conformitate cu prezentul regulament pentru vehicule în cazul cărora instalarea și folosirea acestei aparaturi nu este necesară conform alineatului (1).

CAPITOLUL II

Omologare

Articolul 4 

În sensul prezentului capitol, termenul „aparatura de înregistrare” înseamnă „aparatura de înregistrare sau componentele acesteia”. 

Solicitările pentru omologarea CEE pentru un anumit tip de aparatură de înregistrare sau pentru un model de cartea de conducător auto , însoțite de documentele corespunzătoare, sunt prezentate statului membru de către producător sau agentul său. Solicitarea pentru omologarea CEE pentru un anumit tip de aparatură de înregistrare sau pentru un model de cartea de conducător auto trebuie prezentată unui singur stat membru.

Articolul 5 

Fiecare stat membru acordă omologarea CE pentru fiecare model de aparatură de înregistrare, pentru fiecare model de fișă de înregistrare sau carte, dacă acestea sunt în conformitate cu dispozițiile din anexele I și IB dacă statul membru este în măsură să supravegheze dacă producția este conformă cu modelul omologat.

Securitatea sistemului trebuie să respecte cerințele tehnice prevăzute în anexa I B. Comisia se asigură că anexa menționată anterior prevede că omologarea CE de tip a componentelor nu poate fi acordată aparatului de înregistrare decât atunci când întregul sistem (aparatul de înregistrare în sine, cardul de memorie și conexiunile electrice la cutia de viteze) și- a demonstrat capacitatea de a rezista la tentativele de falsificare sau modificare a datelor privind orele de conducere. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 18 alineatul (2). Testările necesare în acest sens se efectuează de către experți familiarizați cu tehnicile cele mai recente în materie de falsificare.

Orice modificare ori adăugare la modelul omologat trebuie să beneficieze de o omologare suplimentară CEE din partea statului membru care a acordat omologarea CEE inițială.

Articolul 6

Statele membre acordă solicitantului marcajul de omologare CEE care este conform cu modelul prezentat în anexa II pentru fiecare tip de aparatură de înregistrare sau model de cartea de conducător auto pe care le aprobă în temeiul articolului 5.

Articolul 7

Pentru orice tip de aparatură de înregistrare sau model de cartea de conducător auto, autoritățile competente ale statului membru cărora le-a fost înaintată solicitarea de omologare trimit celorlalte autorități ale statelor membre, în termen de o lună, o copie a certificatului de omologare, însoțită de copii ale documentelor corespunzătoare, sau le informează cu privire la refuzul omologării; în acest ultim caz se comunică motivele acestei decizii.

Articolul 8

(1) Dacă un stat membru care a acordat omologarea tip CEE conform articolului 5 consideră că anumite aparaturi de înregistrare sau cartea de conducător auto, care poartă marcajul de omologare CEE emis de respectivul stat membru, nu respectă modelul omologat, ia măsurile necesare pentru a garanta conformitatea aparaturii și a foilor produse cu prototipul omologat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, retragerea omologării CEE.

(2) Un stat membru care a acordat omologarea CEE retrage această omologare dacă aparatura de înregistrare sau cartea de conducător auto omologate nu respectă dispozițiile prezentului regulament sau ale anexelor la acesta sau prezintă, atunci când este folosit, un defect care îl face inutilizabil pentru scopul urmărit.

(3) Dacă un stat membru care a acordat omologare tip CEE este informat de un alt stat membru cu privire la existența unuia dintre cazurile de la alineatele (1) și (2) adoptă, după consultarea cu respectivul stat membru, măsurile prevăzute la aceste alineate, sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (5).

(4) Un stat membru care este sigur de existența unuia din cazurile prevăzute la alineatul (2) poate să interzică, până la o nouă comunicare, introducerea pe piață și folosirea aparaturii de înregistrare sau cartea de conducător auto. Aceleași dispoziții se aplică și în cazurile prevăzute la alineatul (1) cu privire la aparatura de înregistrare sau cartea de conducător auto care au fost exceptate de la verificarea inițială CEE, dacă producătorul, după o avertizare prealabilă, nu adaptează echipamentul la modelul aprobat sau la prevederile prezentului regulament.

În orice caz, autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc și informează Comisia, în decurs de o lună, cu privire la orice retragere a omologării CEE sau orice măsură luată în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) și precizează motivele acestui demers.

(5) Dacă un stat membru care a acordat omologarea CEE contestă existența oricărui caz prevăzut la alineatele (1) și (2) despre care a fost notificat, atunci statele membre implicate încearcă să rezolve disputa și Comisia este informată cu privire la aceasta.

Dacă în urma discuțiilor dintre statele membre nu se ajunge la nici o înțelegere în termen de patru luni de la data notificării prevăzute în alineatul (3), Comisia, după consultarea experților din toate statele membre și luând în considerație toți factorii relevanți, de exemplu factorii economici și tehnici, în termen de șase luni adoptă o decizie care este comunicată statelor membre implicate și în același timp celorlalte state membre. Comisia trebuie să stabilească, în fiecare caz, timpul limită pentru punerea în aplicare a deciziei.

Articolul 9

(1) Un solicitant de omologare CEE pentru un model de foaie de înregistrare specifică în solicitarea sa tipul sau tipurile de aparatură de înregistrare pentru care se va utiliza foaia respectivă și pune la dispoziție o aparatură din tipul sau tipurile respective pentru a testa foaia de înregistrare.

(2) Autoritățile competente ale fiecărui stat membru specifică pe certificatul de omologare al foii model de înregistrare tipul sau tipurile de aparatură de înregistrare pentru care se poate utiliza foaia respectivă.

Articolul 10

Nici un stat membru nu poate refuza să înmatriculeze un vehicul dotat cu aparatură de înregistrare ori să interzică punerea în circulație a unui astfel de vehicul invocând un motiv legat de faptul că vehiculul este dotat cu aparatură de înregistrare, dacă aparatura are marcajul de omologare CEE prevăzut la articolul 6 și plăcuța de instalare prevăzută la articolul 12.

Articolul 11

Toate deciziile, în conformitate cu prezentul regulament, de a refuza sau a retrage omologarea unui anumit tip de aparatură de înregistrare sau a unui model de cartea de conducător auto trebuie să fie însoțite de o motivare detaliată. Decizia se comunică părții interesate, care este, de asemenea, informată asupra posibilităților de remediere de care dispune conform legislațiilor statelor membre, dar și asupra timpului limită pentru realizarea acestor remedieri.

CAPITOLUL III

Instalarea și inspecția

Articolul 12

(1) Aparatura de înregistrare poate fi instalată sau reparată doar de tehnicieni și ateliere autorizate în acest scop de autoritățile competente ale statelor membre, după ce acestea au fost informate, dacă doresc acest lucru, cu privire la opinia fabricanților. 

Durata valabilității administrative a cărților de identitate ale atelierelor și instalatorilor autorizați nu poate depăși un an.

În caz de reînnoire, deteriorare, funcționare inadecvată, pierdere sau furt al cărților de identitate acordate atelierelor și instalatorilor autorizați, autoritatea eliberează o altă carte de identitate în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea unei cereri detaliate în acest scop.

Dacă o nouă carte de identitate este eliberată pentru a înlocui pe cea veche, aceasta prezintă același număr de informații „atelier”, dar indicele se majorează cu o unitate. Autoritatea emitentă ține un registru al cărților de identitate pierdute, furate sau defecte.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a evita orice risc de falsificare a cărților de identitate eliberate instalatorilor și atelierelor autorizate.

(2) Instalatorul sau atelierul autorizat aplică un marcaj special pe sigiliile pe care le realizează, iar, în ceea ce privește aparatura de înregistrare conformă cu anexa IB, introduce datele electronice de securitate permițând în special verificarea de autentificare. Autoritățile competente ale fiecărui stat membru țin un registru al marcajelor și datelor electronice de securitate utilizate, precum și al cărților de identitate eliberate atelierelor și instalatorilor autorizați.

(3) Autoritățile competente ale statelor membre transmit Comisiei lista instalatorilor și atelierelor autorizate, precum și cărțile de identitate eliberate acestora, și trimit acesteia o copie a marcajelor și informațiilor necesare referitoare la datele electronice de securitate utilizate.

(4) Pentru a certifica că instalarea aparaturii de înregistrare a fost făcută în concordanță cu cerințele prezentului regulament, se fixează o plăcuță de instalare așa cum se arată în anexele I și IB.

(5) Orice sigiliu poate fi îndepărtat de către instalatorii sau atelierele acreditate de autoritățile competente în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) din prezentul articol, sau în cazurile descrise în anexa I capitolul V alineatul (4) sau la anexa IB capitolul VI litera (c) din prezentul regulament. 

CAPITOLUL IV

Folosirea aparaturii 

Articolul 13

Angajatorul și conducătorii auto supraveghează buna funcționare și utilizare a aparaturii de înregistrare, pe de o parte, și a cărții de conducător auto, pe de altă parte, în cazul în care conducătorul auto este solicitat să conducă un vehicul echipat cu o aparatură de înregistrare conformă anexei IB.

Articolul 14 

(1) Angajatorul eliberează conducătorilor de autovehicule echipate cu aparatură de înregistrare conform anexei I, un număr suficient de fișe de înregistrare, ținând cont de caracterul individual al acestor fișe, de durata serviciului și obligația de a înlocui fișele deteriorate sau cele luate de un agent de control. Angajatorul nu înmânează conducătorilor auto decât fișele cu formă omologată, apte de a fi utilizate în aparatura instalată la bordul vehiculului.

În cazul în care vehiculul este echipat cu aparatură de înregistrare conform anexei IB, angajatorul și conducătorul auto trebuie să se asigure ca, ținând cont de durata funcționării, imprimarea la cerere, prevăzută în anexa IB, să poată fi efectuată corect în caz de control.

(2) Întreprinderea păstrează, în ordine cronologică și într-o formă lizibilă, foile de înregistrare, precum și imprimatele scoase de fiecare dată când acestea se prezintă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), timp de cel puțin un an după ce au fost folosite și pune la dispoziția conducătorilor auto interesați o copie, la cererea acestora. De asemenea, întreprinderea pune la dispoziția conducătorilor auto interesați, la cererea acestora, o copie a informațiilor descărcate de pe cardul conducătorilor auto, precum și versiunile imprimate ale acestor copii. Foile de înregistrare, imprimatele scoase și informațiile descărcate se prezintă sau se înmânează inspectorului autorizat, la cerere.

(3) Cartea de conducător auto menționată în anexa IB se emite, la cererea acestuia, de către autoritatea competentă a statului membru în care se află reședința sa curentă.

Un stat membru poate solicita ca orice conducător auto care are reședința curentă pe teritoriul său și se află sub incidența dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 să dețină cartea de conducător auto.

(a) în sensul prezentului regulament, prin „reședință curentă” se înțelege locul unde o persoană își are reședința de regulă, adică cel puțin 185 de zile pe an calendaristic, din motive personale sau profesionale, sau în cazul unei persoane fără obligații profesionale, din motive personale, în virtutea strânselor legături dintre aceasta și locul în care își are reședința.

Cu toate acestea, reședința curentă a unei persoane cu obligații profesionale într-un loc diferit de cel al obligațiilor sale personale și care, astfel, este nevoită să locuiască alternativ în locuri diferite situate în două sau mai multe state membre, se consideră a fi la locul unde își are obligațiile personale, cu condiția ca persoana să revină aici în mod regulat. Această ultimă condiție nu este necesară atunci când persoana efectuează un sejur într-un stat membru pentru îndeplinirea unei misiuni cu durată determinată;

(b) Conducătorii auto fac dovada locului de reședință curentă prin toate mijloacele, în special prin cartea lor de identitate sau prin alt document valabil; 1985R3821 — RO — 01.10.2011 — 015.001 — 9

(c) În cazul în care autoritățile competente ale statului membru care eliberează cartea de conducător auto au îndoieli privind valabilitatea declarației de reședință curentă efectuată în conformitate cu litera (b) sau în scopul unor controale specifice, ele pot solicita elemente informative sau dovezi suplimentare;

(d) autoritățile competente ale statului membru care eliberează cartea de conducător auto se asigură, atât cât este posibil, ca solicitantul să nu fie deja titularul unei cărți de conducător auto valabile.

(4) (a) Autoritatea competentă a statului membru personalizează cartea de conducător auto conform dispozițiilor anexei IB.Durata de valabilitate administrativă a cărții de conducător auto nu poate depăși cinci ani.

Conducătorul auto poate fi titularul unei singure cărți de conducător auto valabile. El nu este autorizat să utilizeze decât propria carte de conducător auto personalizată. Nu trebuie să utilizeze o carte defectă sau a cărei valabilitate a expirat.

Atunci când o nouă carte este eliberată conducătorului auto pentru a înlocui pe cea veche, aceasta are același număr de serie a cărții de conducător auto, dar indicele se majorează cu o unitate. Autoritatea emitentă ține un registru al cărților eliberate, furate, pierdute sau defecte pe durata unei perioade cel puțin egală cu durata valabilității.

În caz de deteriorare, funcționare defectuoasă, de furt sau pierdere a cărții de conducător auto, autoritatea furnizează o nouă carte într-un termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii unei cereri detaliate în acest sens.

În caz de cerere de reînnoire a unei cărți de conducător auto a cărei dată de valabilitate este aproape de expirare, autoritatea furnizează o nouă carte înainte de data de expirare, în cazul în care această cerere a fost adresată în termenul prevăzut în articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea;

(b) cărțile de conducător auto nu sunt eliberate decât solicitanților aflați sub incidența dispozițiilor din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85;

(c) cartea de conducător auto este personală. Pe durata de valabilitate administrativă, cartea nu poate face obiectul unei retrageri sau suspendări indiferent de motiv, exceptând cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru constată că aceasta a fost falsificată sau că, nefiind titular, conducătorul auto utilizează o asemenea carte ori că aceasta este obținută pe baza unor declarații false și/sau documente falsificate. Dacă măsurile de suspendare sau retragere sus-menționate sunt adoptate de alt stat membru decât cel care a eliberat cartea de conducător auto, acest stat membru returnează cartea autorităților emitente, indicând motivele acestei restituiri;

(d) cărțile de conducător auto emise de către statele membre sunt reciproc recunoscute.

În cazul în care titularul unei cărți de conducător auto valabile, eliberată de un stat membru, și-a stabilit reședința curentă într-un alt stat membru, el poate solicita schimbarea cărții de conducător auto cu o alta echivalentă; este responsabilitatea statului membru care efectuează schimbarea să verifice, dacă este necesar, valabilitatea efectivă a cărții de conducător auto prezentate.

Statele membre care operează schimbarea trimit vechea carte de conducător auto către autoritățile statului membru unde aceasta a fost emisă și precizează motivele acestei restituiri;

(e) atunci când un stat membru înlocuiește sau schimbă o carte de conducător auto, această schimbare sau înlocuire, cât și celelalte schimbări sau reînnoiri ulterioare, se înregistrează în acest stat membru;

(f) statele membre iau toate măsurile necesare pentru a evita orice risc de falsificare a cărților de conducător auto.

(5) Statele membre se asigură ca datele necesare pentru verificarea prevăzută în Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 și Directiva 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea în Comunitate a dispozitivelor de limitare a vitezei pentru anumite categorii de autovehicule ( 1 ), înregistrate și păstrate în memorie de aparatura de înregistrare conform anexei IB la prezentul regulament, să fie păstrate în memorie timp de cel puțin 365 de zile după data înregistrării și să poată fi puse la dispoziție în condiții de garantare a securității și exactității acestora.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că operațiile de recomercializare sau de scoatere din funcțiune a aparaturii de înregistrare nu pot afecta justa aplicare a prezentului paragraf.

Articolul 15

(1) Conducătorii auto nu folosesc foi de înregistrare sau carte de conducător auto murdare sau deteriorate. În acest scop, foile sau carte de conducător auto sunt protejate corespunzător. 

În cazul în care conducătorii auto doresc reînnoirea cărții de identitate, ei trebuie să solicite acest lucru autorităților competente ale statului membru unde își au reședința curentă, cu 15 zile lucrătoare cel târziu înainte de data expirării cărții de identitate. 

În cazul deteriorării unei foi ce conține date înregistrate, conducătorul auto atașează foaia deteriorată la o foaie nouă, pentru a o înlocui. 

În caz de deteriorare, de funcționare defectuoasă, de furt sau pierdere a cărții, conducătorii auto trebuie să solicite autorităților competente ale statului membru în care își au reședința curentă înlocuirea acesteia în termen de șapte zile calendaristice.

În caz de deteriorare sau de proastă funcționare a cardului conducătorului auto sau în cazul în care acesta nu este în posesia cardului, conducătorul auto:

(a) la începutul traseului, imprimă informațiile detaliate privind vehiculul pe care îl conduce și pe foaia scoasă trebuie să figureze:

(i) informațiile detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător auto sau al permisului de conducere), inclusiv semnătura;

(ii) perioadele prevăzute la alineatul (3) liniuța a doua, literele (b), (c) și (d);

(b) la sfârșitul traseului, imprimă informațiile privind perioadele de timp înregistrate de aparatul de înregistrare, înregistrează toate perioadele consacrate altei activități, perioadele de disponibilitate și de repaus efectuate de la imprimatul scos la începutul traseului, atunci când aceste informații nu au fost înregistrate de tahograf, marchează pe document datele detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător auto sau a permisului de conducere), inclusiv semnătura. 

(2) Conducătorii auto folosesc foi de înregistrare sau carte de conducător auto în fiecare zi în care conduc, începând din momentul în care preiau vehiculul. Foaia de înregistrare sau carte de conducător auto nu se retrage înainte de sfârșitul zilei de lucru, numai în cazul în care această acțiune este autorizată. Nici o foaie de înregistrare sau carte de conducător auto nu se folosește pentru a acoperi o perioadă mai lungă decât cea stabilită. 

Atunci când conducătorul auto este în imposibilitate de a folosi aparatura montată la bordul vehiculului ca urmare a faptului că nu se află în vehicul, perioadele de timp indicate la alineatul (3) liniuța a doua literele (b), (c) și (d):

(a) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, se înscriu pe foaia de înregistrare manual, automat sau în orice alt fel, lizibil și fără a murdări foaia, sau

(b) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, se înscriu pe cardul conducătorului auto cu ajutorul funcției de introducere manuală oferită de aparatul de înregistrare.

Atunci când la bordul vehiculului echipat cu un aparat de control în conformitate cu anexa I B se află mai mulți conducători auto, fiecare conducător auto se asigură că propriul card de conducător auto este introdus în deschiderea corespunzătoare a tahografului. 

Când la bordul vehiculului sunt mai mulți conducători auto, aceștia operează modificările necesare în foile de înregistrare sau carte de conducător auto astfel încât informațiile din anexa I capitolul II alineatele (1)-(3) să fie trecute pe foaia de înregistrare sau carte de conducător auto a șoferului care conduce efectiv vehiculul.

(3) Conducătorii auto trebuie:

— să se asigure de faptul că perioada de timp înregistrată în foaie respectă perioada de timp oficială din statul de înmatriculare a vehiculului;

— să opereze mecanismele de schimbare pentru a permite ca următoarele perioade de timp să fie înregistrate separat și distinct:

(a) cu semnul: timpul de conducere; 

(b) se înțelege prin „altă muncă” orice altă activitate în afară de cea de conducere, definită la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier ( 1 ), precum și orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transporturilor sau din afara acestui sector; aceste activități se înregistrează cu semnul ;

(c) „disponibilitatea”, definită la articolul 3 litera (b) din Directiva 2002/15/CE, se înregistrează cu semnul .

(d) cu semnul: pauzele de muncă și perioadele de odihnă zilnice. 

__________ 

(5) Fiecare membru al echipajului înregistrează următoarele informații în foaia sa de înregistrare:

(a) când a început să folosească foaia – numele și prenumele;

(b) data când și locul unde a început să folosească foaia și data când și locul unde încetează folosirea ei;

(c) numărul de înmatriculare a fiecărui vehicul pe care conducătorul auto îl folosește, atât la începutul primei călătorii înregistrate în foaie, cât și mai târziu, în timpul folosirii foii, în eventualitatea schimbării vehiculului;

(d) citirea contorului kilometric:

— la începutul primei călătorii înregistrate în foaie,

— la sfârșitul ultimei călătorii înregistrate în foaie,

— în eventualitatea schimbării vehiculelor în timpul zilei de lucru (citirea contorului kilometric al vehiculului inițial și citirea contorului kilometric al celuilalt vehicul);

(e) ora la care a avut loc schimbarea vehiculului. 

(5a) Conducătorul auto introduce în aparatura de înregistrare, conform anexei IB, simbolul țării unde își începe și cel al țării unde își încheie perioada de serviciu zilnic. Un stat membru poate totuși să impună conducătorilor de vehicule care efectuează un transport în interiorul teritoriului său adăugarea la simbolul țării a unor specificații geografice mai detaliate, în măsura în care acel stat membru le-a notificat Comisiei înainte de 1 aprilie 1998, dar nu mai mult de un număr de 20 de specificații.

Înregistrarea datelor sus-menționate sunt activate de către conducătorul auto, fie manual, fie automat atunci când aparatura de înregistrare este conectată la sistemul de localizare prin satelit. 

(6) Aparatura de înregistrare definit în anexa I trebuie să fie concepută în așa fel încât să permită inspectorului autorizat, dacă este necesar după deschiderea aparaturii, să citească înregistrările pe durata a nouă ore precedente controlului fără a deforma, deteriora sau fără a murdări foaia.

Mai mult, aparatura trebuie să fie astfel concepută încât să permită, fără a deschide caseta, verificarea înregistrării datelor. 

(7) (a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:

(i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente;

(ii) cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui asemenea card și

(iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.

(b) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:

(i) cardul de conducător auto al cărui titular este;

(ii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și

(iii) foile de înregistrare corespunzătoare aceleiași perioade precum cea prevăzută la punctul (ii), în cazul în care acesta ar fi condus, pe parcursul acestei perioade, un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I.

Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctul (ii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile de zile.

(c) Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alineatele (2) și (3).

(8) Se interzice falsificarea, ștergerea sau distrugerea înregistrărilor făcute pe fișele de înregistrare, a datelor stocate pe aparatura de înregistrare sau pe cartea de conducător auto, precum și a documentelor imprimate emise de aparatura de înregistrare, după cum este menționat în anexa IB. Este de asemenea interzisă manipularea aparaturii de înregistrare, a fișei de înregistrare sau a cărții de conducător auto în sensul de a falsifica înregistrările sau/și documentele imprimate, pentru a le face inaccesibile sau pentru a le distruge. Vehiculul nu poate fi echipat cu nici un dispozitiv care să permită efectuarea manipulărilor de date menționate mai sus.

Articolul 16

(1) În eventualitatea defectării aparaturii sau a unei funcționări defectuoase, angajatorul îl prezintă pentru repararea lui de către tehnicianul autorizat sau atelierul autorizat, în cel mai scurt timp.

Dacă vehiculul nu se poate întoarce la sediul operatorului în timp de o săptămână, calculată din ziua în care la aparatură s-a constatat defectarea sau funcționarea defectuoasă, reparația se realizează în cursul călătoriei.

Măsurile luate de statele membre în conformitate cu articolul 19 pot conferi autorităților competente puterea de a interzice folosirea unui vehicul în cazul în care defecțiunea nu a fost remediată așa cum se prevede în alineatele anterioare. 

(2) Pe durata cât aparatura de înregistrare se află în pană sau funcționează defectuos, conducătorul marchează indicațiile legate de perioadele de timp, în măsura în care acestea nu au fost înregistrate sau imprimate corect de aparatura de înregistrare pe fișa sau fișele de înregistrare sau pe o fișă ad hoc atașată fie fișei de înregistrare, fie cărții de conducător auto, fișă pe care marchează elementele care permit identificarea (numele și numărul permisului său de conducere sau numele și numărul cărții de identitate), inclusiv semnătura sa.

În caz de pierdere, de furt, de deteriorare sau funcționare defectuoasă a cărții, conducătorul imprimă, la sfârșitul călătoriei, indicațiile referitoare la perioadele de timp înregistrate de către aparatura de înregistrare și repune pe documentele imprimate elementele care permit identificarea (numele și numărul permisului său de conducere sau numele și numărul cărții de identitate), confirmându-le prin semnătură.

(3) În caz de deteriorare sau funcționare defectuoasă a cărții, conducătorul auto returnează cartea autorității competente a statului membru unde își are reședința curentă. Furtul cărții de conducător auto trebuie să facă obiectul unei declarații redactate după toate formele legale adresate autorităților competente ale statului unde s-a produs furtul.

Pierderea cărții de conducător auto trebuie să facă obiectul unei declarații redactate după toate formele legale adresată autorităților competente ale statului membru unde a fost emisă cartea și celor ale statului membru de reședință curentă în cazul în care aceste autorități sunt diferite.

Conducătorul auto poate continua să conducă autovehiculul fără carte timp de maximum de 15 zile calendaristice, sau o perioadă mai lungă, dacă este necesar, pentru a permite întoarcerea vehiculului la firmă, cu condiția de a putea justifica imposibilitatea de prezentare sau utilizare a cărții de conducător auto în timpul acestei perioade.

Dacă autoritățile statului membru în care conducătorul auto își are reședința curentă sunt diferite de cele care i-au eliberat cartea de conducător auto și dacă sunt solicitate pentru reînnoirea, schimbarea sau înlocuirea cărții de conducător auto, acestea informează autoritățile care au eliberat vechea carte cu privire la motivele exacte ale reînnoirii, înlocuirii sau schimbării cărții. 

CAPITOLUL V

Dispoziții finale 

Articolul 17 

(1) Modificările necesare pentru adaptarea anexelor la progresul tehnic, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 18 alineatul (2). 

(2) Specificațiile tehnice referitoare la punctele următoare din anexa IB se adoptă, în termenele optime și dacă este posibil înainte de 1 iulie 1998, în conformitate cu aceeași procedură:

(a) capitolul II:

— litera (d) 17:

afișajul și imprimarea defecțiunilor aparaturii de înregistrare;

— litera (d) 18:

afișajul și imprimarea defecțiunilor cărții de conducător;

— litera (d) 21:

afișajul și imprimarea rapoartelor de sinteză;

(b) capitolul III:

— litera (a) 6.3:

norme aplicabile pentru protecția electronică împotriva paraziților electrici și a sarcinilor magnetice;

— litera (a) 6.5:

protecția (securitatea) întregului sistem;

— litera (c) 1:

semnale de avertisment pentru defecțiuni interne ale aparaturii de înregistrare;

— litera (c) 5:

formatul semnalelor de avertisment;

— litera (f):

erori maxime tolerate;

(c) capitolul IV litera A:

— punctul 4:

norme;

— punctul 5:

securitate, inclusiv protecția datelor;

— punctul 6:

temperaturi;

— punctul 8:

caracteristici electrice;

— punctul 9:

structura logică a cărții de coducător auto;

— punctul 10:

funcții și comenzi;

— punctul 11:

fișiere elementare:

și capitolul IV, litera B;

(d) capitolul V:

imprimantă și imprimare standard.

Articolul 18

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie. 

Articolul 19

(1) Statele membre, la momentul potrivit și după consultarea Comisiei, adoptă anumite acte cu putere de lege și acte administrative necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.

Aceste măsuri se referă, inter alia, la reorganizarea, procedura și căile de derulare a verificărilor privind respectarea, precum și la sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor.

(2) Statele membre își acordă asistență reciprocă pentru aplicarea prezentului regulament și verificarea respectării lui.

(3) În cadrul asistenței reciproce, autoritățile competente ale statelor membre își transmit cu regularitate toate informațiile de care dispun privind:

— încălcări ale prezentului regulament de către nerezidenți și sancțiunile aplicate pentru aceste încălcări;

— sancțiunile impuse de un stat membru propriilor rezidenți pentru aceste încălcări comise în alte state membre.

Articolul 20

Regulamentul (CEE) nr. 1463/70 se abrogă.

Cu toate acestea, articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat continuă să se aplice până la 31 decembrie 1989 pentru vehiculele și conducătorii auto angajați în transport internațional de pasageri, în măsura în care vehiculele folosite pentru acest tip de transport nu sunt dotate cu aparatură de înregistrare, așa cum se prevede în prezentul regulament. 

Articolul 20a

Prezentul regulament nu se aplică până la 1 ianuarie 1991 vehiculelor înmatriculate pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane înainte de acea dată.

Prezentul regulament nu se aplică până la 1 ianuarie 1993 acelor vehicule care sunt angajate doar în activitatea de transport național pe teritoriul Republicii Federale Germania. Oricum, acest regulament se aplică începând cu data intrării sale în vigoare vehiculelor angajate în transportul de mărfuri periculoase. 

Articolul 21

Prezentul regulament intră în vigoare la 29 septembrie 1986.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.